- Advertising -
Bayer
- Advertising -

Cerințe privind cultivarea castraveților în câmp deschis

Castravetele este o cultură cu cerințe mari față de temperatură. La o temperatură de pînă la 14°C semințele nu încolțesc, iar la 5°C – plantele pier. Pentru castraveți se potrivesc solurile ușoare, nisipoase. În calitate de culturi premergătoare pot servi orice legume, grâul de toamnă și mazărea.

Câmpul trebuie să fie liber de castraveți sau de bostănoase cel puțin timp de 3 ani.

Luând în considerație faptul că răsadul de castraveți poate fi ușor deteriorat de înghețuri, semănatul trebuie efectuat la începutul lunii mai.

Pentru obținerea roadei timpurii se recomandă de crescut răsad în ghiveciuri din diferite materiale sau cuburi si tablete din turbă șă în faza de 2-4 frunzulițe adevărate se face transplantarea în câmp.

Cultivarea

Îngrijirea constă în cultivație după udări, combaterea bolilor și dăunătorilor. Pentru obținerea roadei mai mari a soiurilor și hibridului Biznes este necesară prelucrarea plantelor în faza de 2–3 frunzulițe adevărate cu soluție de Etrel ori cu Ghidrel în cantitatea de 250 mg s.a. la un litru de apa cu norma 800 l/ha. Aceasta metoda sporește roada cu 50–55%. Daca loturile de castraveți sunt îmburuienate în grad mare de buruieni perene sau altele cu rizomi este necesar de folosit erbicide.

Irigarea

Castravetele cere apă mai ales în timpul înfloririi și formării fructelor. Trebuie de menționat că aceasta legumă poate fi udată dimineața până la amiaza. Udatul târziu și în deosebi în orele de seara provoacă dezvoltarea bolilor, în primul rând făinarea falsă, care duce la pierderea mai mult de 50% din roadă. Udatul se poate efectua prin brazde și sub forma de ploaie. În dependenșă de condițiile climaterice, pe parcursul vegetației sunt necesare 6–10 udări. Pentru a păstra apa în sol, solul trebuie sa fie afânat după udat.

Fertilizarea

Sub arătură este necesar de introdus 40-60 t/ha bălegar dospit sau gunoi de grajd. Îngrășămintele minerale trebuiesc introduse primăvara sub cultivație adâncă în doza N60 P60 K60. Dacă îngrășămintele minerale nu au fost introduse, se face îngrășarea suplimentară cu silitră amoniacala cu doza kg/ha in faza de 6-8 frunze. Făinarea falsă apare în timp răcoros și umezeală. Iată de ce nu udați după amiază sau seara – plantele nu reușesc să se usuce până la căderea nopții.

Maladii și dăunători

Castravetele este destul de sensibil la deficitul de apă. Ca să păstrați apa din sol, trebuie să afânați cât mai mult timp la adâncimea de 2–3 cm. Dacă e posibil, irigați de 2–3 ori, folosind 300 m³/ha, în dependență de condițiile climaterice.

Recoltarea

În dependență de direcțiile utilizării recoltei și nivelul de îngrijire, culegerea roadei trebuie efectuatî în fiecare zi sau o dată în doua zile. Este necesar ca toate fructele să fie sortate în 3 grupuri, în dependență de lungime: până la 5 cm, 5–7 cm, 7–11 cm. Fructele cu lungimea mai mare de 12 cm și cu forma de cârligi nu sunt solicitate nici pe piață, nici la uzinele de conserve.

Cultivarea castravetelui pe spaliere

Important:

  • Pentru creșterea pe spalier sunt convenabile toate soiurile și hibrizii, care se recomandă in deosebi pentru câmp deschis. Cu toate acestea, este mai bine de semănat hibrizii Vzglead, Epilogsi Rodnicioc.
  • Termeni și metoda de semănat sau plantare, și majoritatea procedurilor rămân aceleași.
  • Cultivarea pe spaliere va micșora riscul bolilor și va simplifica lupta contra lor, deoarece chimicalele vor atinge mai ușor suprafața dorsală a frunzelor. Mai mult decât atât, va fi mai ușor de recoltat.
  • Schema de semănat depinde de tipul de spalier folosit. Se poate folosi: spalier cu 3-4 sârme așezate vertical, spalier cu o sârmă în vârful stâlpului, sprijin temporar, haragi, țăruși și altele. Pentru a obține recolte mari și posibilități de a lucra mai ușor, între rânduri trebuie să fie o distanță de 80-90 cm, între plante de 20-25 cm.
  • Dat fiind faptul că noi utilizăm planul vertical, pentru creșterea castraveților este necesar de efectuat formarea tufei, care constă în ciupitul lăstarilor pe 1–2 noduri până la înălțimea de 10-12 frunze, mai departe cu ciupitul pe 4–5 noduri sau fără, în dependență de înălțimea sprijinului.
  • Crescând castraveți pe spalier, mai bine de utilizat udarea prin brazde și cantitatea de udări se mărește.
  • Pentru că leguma crescută pe spalier folosește mai multe substanțe nutritive, este necesară efectuarea îngrășării adăugătoare. Cu scopul de a evita acumularea surplusului de nitrați, hrănirea suplimentară trebuie efectuată cu îngrășăminte organice (zeama de băligar și altele) o dată la 15–20 zile.
  • Pentru îmbunătățirea aerisirii sistemului radicular al castraveților, este necesară afânarea între rânduri cu hârlețul sau cu furca la adâncimea de 13–17 cm.
  • Recoltarea se efectuează peste un interval între rânduri, cu scopul ca solul să rămână afânat.
  • Utilizarea spalierei, în primul rând, dă posibilitate de a evita îmbolnăvirea plantelor, permite obținerea roadei până la 30–200 % mai mare și ușurează recoltarea de 2–3 ori.

Castravetele – Prezentare, întrebuințare

Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae care include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben si cel verde etc., și este cultivat pe scară largă. Provine din India și este cultivat în regiuni tropicale și temperate. Se cultivă în numeroase varietăți, datorită diversității fructelor.

Planta de castravete este o vită târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care creste agățându-se pe spaliere sau alte structuri de susținere cu ajutorul cârceilor. Planta are frunze mari care acoperă fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, si poate creste până la 60 cm, cu un diametru de 10 cm. De obicei crește de cam de 10 cm lungime. Castraveții pot fi mâncați în stare crudă sau murați (murături).

Planta se dezvoltă dintr-o sămânță închisă. Din punct de vedere științific, rezultatul polenizării plantei de castravete este un fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca și în cazul roșiilor și a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea acestuia în bucătărie. Clasa științifică a legumelor neexistând, această clasificare este apăruta numai din rațiuni științifice, prin urmare nu există nici un conflict în a clasifica fructul castravetelui atât ca legumă cât si ca fructă.

Înflorire si polenizare

Unele varietăți de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe fără semințe, pentru aceste varietăți polenizarea reducându-le potențialul calitativ. De obicei aceste varietăți sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot produce semințe și care necesită polenizare. Polenizarea acestor varietăți este făcută de albine, bondari și diverse alte soiuri de insecte, apicultorii preferând să-si aducă stupii în preajma terenurilor însămânțate cu legume.

În cazul în care polenizarea nu a avut succes, fructul rezultat se poate îngălbeni, cădea, sau poate crește strâmb. Fructele parțial polenizate pot fi verzi la capătul de lângă pețiol dar galbene și prost formate lângă locul unde a fost floarea.

Castravetele – Aliment

Consumat ca aliment, castravetele cu coajă, în stare crudă, are un aport de 20kcal la 100 grame, din care carbohidrați aproximativ 3,63g, grăsimi 0,11g, proteine 0,65g, vitamina B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 si B9, vitamina C 2,8mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.

Castravetele este cules când are culoarea verde, și poate fi consumat crud sau murat. De asemenea, varietățile fără semințe sunt folosite în industria decorațiunilor alimentare. Pentru murat se folosesc îndeosebi castraveții a căror formă nu este așa de plăcută ochiului, cei cu formă neregulată, prea groși sau strâmbi, sau cu coaja grunzuroasă. Pentru murare se folosește de obicei saramura sau oțetul, în combinație cu diverse plante aromatice. Procedeul de murare reduce conținutul de vitamine din legume, dar le păstrează în niște valori crescute față de alte procedee de conservare (de exemplu, fierberea). În plus, le conservă pentru mai mult timp. Gustul deosebit și multiplele întrebuințări pe care le are în gastronomie, alături de eliminarea prin murare a unei componente cam indigeste a castravetelui crud, fac din castravetele murat o piesă de rezistentă a alimentației umane, în special alături de produse din carne, în sezonul rece.

Castravetele in industrie

În industria alimentară, castravetele este foarte preferat în varianta murată, fiind unul din cele mai consumate alimente, inclusiv în industria fast-food.

În industria cosmeticelor, este foarte întrebuințat în diverse creme si loțiuni pentru ten, având un efect calmant, de restabilire a pH-ului pielii, fiind ușor astringent. Totodată, aroma de castravete proaspăt este considerată a fi afrodiziacă.

Sursa: cartiagricole.ro.

- Advertising -
Agroprofi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here