FOTO: romaflorimex.com
- Publicitate -
Bayer

Deseori producătorii de legume, cu o practică bogată în creşterea lor în sere, doresc extinderea suprafeţelor de creştere a legumelor, neavând spaţiu suficient în sere şi o fac în câmp deschis cu palisarea lor.

Cu ce scopuri sunt palisate legumele:

  • Majoritatea legumelor au tendinţă de a creşte vertical;
  • Susţinerea plantelor in poziţie verticală ne oferă evitarea contactului frunzelor cu solul, care asigură o rezistenţă mai buna a plantelor la boli şi dăunători;
  • Lumina pătrunde uniform la frunze şi totodată asigură o colorare uniformă a fructelor;
  • Recoltarea se efectuează mai rapid obţinându-se o calitate mai inaltă a legumelor.

Se cunosc mai multe sisteme care se folosesc la palisarea legumelor:

  1. Palisarea cu tutore;
  2. Palisarea cu ajutorul aţelor;
  3. Palisarea pe plasă.

În continuare vom analiza fiecare din aceste metode.

Palisarea cu tutore (araci)

Fig. 1. Palisarea plantelor de tomate cu utilizarea tutorilor (araci).

Este cea mai simplă şi mai des intâlnită metodă utilizată pentru palisarea tomatelor. Ca sistem de suport sunt folosiţi pari de lemn sau bambus cu diametru de 10 – 30 mm, cu înălţimea de 100 – 250 mm (în dependenţă de hibrid). Plantele sunt legate de tutore cu aţe cu intervalele de 15 – 25 cm. Este foarte important ca aţa să fie legată slab, să fie loc pentru dezvoltarea tulpinii plantei, în caz contrar planta va fi ruptă sau strangulată de către aţă. Tutorii pot fi aranjaţi drept, câte unu pentru fiecare plantă sau înclinaţi unul către altul (Figura 1), unindu-i la vârf pentru a fi mai stabili. Nu se admite instalarea tutorelui la momentul când plantele sunt deja mari, deoarece va fi distrus o parte din sistemul radicular, ceea ce va duce la restabilire îndelunga­tă şi desigur întârzie­rea recoltei.

Palisarea cu ajuto­rul aţelor

Fig. 2 Palisarea castraveţilor cu ajutorul aţelor în câmp deschis.

Este o metodă pe larg folo­sită în ultimul timp şi în câmp deschis pe lângă terenul prote­jat. Cel mai reco­mandat suport pen­tru aţe este forma de teu (Figura 2). Această construcţie oferă o stabilitate înaltă, şi poate fi fo­losită pe toate tipuri­le de teren. Suporţii pot fi montaţi sau demontaţi rapid. Distanţele în partea superioară a sârme­lor de susţinere este de 0,3 — 0,7 m. Distanţa dintre sârmele de suport şi înălţimea suportului se stabilesc în funcţie de cultu­ra folosită sau caracteristica soiului sau hibridului cultivat. Aţa se leagă de plantă sub ultimă frunză de jos, în aşa fel ca să nu stranguleze planta.

Al doilea capăt al aţei se leagă de sârma instalată deasupra fiecărui rând de legume. Aţa este dată peste sârmă de două ori, ca să nu alunece, după care se face un nod alunecător, sau se lea­gă cu un lanţ lăsând un capăt de aţă de 20 – 30 cm pentru rezervă. La legarea plantelor, pe parcursul perioadei de vegetaţie, se face atenţie ca plantele să nu se umbrească în­tre ele sau să nu fie prea aproape unele de altele. Răsucirea sau legarea plantelor se efectuează o dată pe săptămână, răsucindu-le în jurul aţei. Este foarte important ca în momentul legării să nu se prindă ciorchinele sau fructele tinere între aţă şi tulpina plantei.

Palisarea pe plasă

Fig. 3. Suportul cu spalier pentru palisarea pe plasă.

Cultivarea legumelor pe plasă micşorează riscul bolilor şi simplifi­că lupta contra lor, deoarece substanţele chimice vor atinge mai uşor suprafaţa dor­sală a frunzelor. Recoltarea se va efectua cu mult mai usor.

Pentru creşterea pe spalier sunt recoman­date toate soiurile şi hibrizii, care se cultivă în câmp deschis. Cu toate acestea, trebuie de ales hibrizii cu sistemul radicular bine dezvoltat, care sunt mai rezistenţi la făinare şi la perenosporoză. Foarte populari în ultimii ani sunt hibrizii de castraveţi: Karaoke RZ F1, Wagner RZ F1, Kybria RZ F1, Com­ponist RZ F1.

Termenii şi metoda de semănat sau planta­re şi majoritatea procedurilor tehnologice rămân aceleaşi ca şi la metoda clasică. Schema de plantare depinde de soi şi de hibridul ce va fi plantat. Distanţa între rân­duri va fi de 1,2 – 1,4 m, iar între plante pe rând 25 – 30 cm. Spalierul este instalat până la plantare sau semănat, cu intervalul de 4 – 5 metri pe rând, având înălţimea de 1,7 – 1,8 m. Lungimea rândului 30 – 40 metri pentru eficientizarea recoltării. Prima sârmă se in­tinde la 20 – 30 cm de la sol, sârma de sus 1,5 – 2 metri. Plasa se întinde bine între sâr­me şi se prinde cu clame speciale ori se leagă cu sfoară rezistentă. În Figura 3 este prezentată o plantaţie de castraveţi cu su­port pe spalier pentru palisare pe plasă.

Datorită faptului că se utilizează planul ver­tical, pentru creşterea castraveţilor este ne­cesar de efectuat formarea tufei, care se face într-o tulpină. La primele 3 – 4 internoduri se înlătură fructele şi lăstarii, pentru a permite dezvol­tarea sistemului radicular. La următoarele interno­duri se face ciupitul lăstarilor laterali la al 3 – 5 inter­nod, în dependenţă de desimea plantelor. În afară de ciupitul regulat (1 – 2 ori în săptămână) se face corecţia creşterii tulpinii în plasă. Odată cu creşte­rea intensivă a plantelor ele se conduc pe sfoară într-o tulpină, răsucindu-se în jurul ei. Lăstarii laterali, care cresc din subţi­oara frunzelor, se scurtează la 2 – 3 frun­ze. Tulpina principală care atinge sârma ori­zontală se leagă şi se îndreaptă spre sol sau se ciupeşte. Utilizarea spalierelor, în primul rând dă posibilitatea de a evita îmbolnăvi­rea plantelor, permite obţinerea roadei mai mari şi sporeşte de 2 – 3 ori productivitatea recoltării.

© Buletin inovaţional pentru producătorii de legume editat de către Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED).

- Publicitate -
Timac Agro East

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here