Salcia suedeză își face loc printre culturile de cartofi şi sfeclă din România. Nu e comestibilă şi nici nu are vreun rol decorativ. Dar e foarte bună de pus pe foc, spun cei care au făcut deja testul. Acestei specii de salcie îi priesc zonele mai reci, cu sol umed.
Creşte uimitor de repede, trei centimetri pe zi, fără să ceară îngrijiri speciale. Iar din lemnul său se obţine mult râvnita biomasă, un combustibil de mare viitor.
O afacere cu viitor
Salciile sunt renumite pentru viteza de creştere şi de asimilare a carbonului, dacă li se asigură din belşug necesarul de apă. Din cauza asta sunt atât de răspândite în lunca Dunării, în Deltă şi, în general, pe malurile mai tuturor apelor.
Salcia energeti că se poate cultiva (chiar este recomandat) pe terenuri în pantă, pe lângă apă, în zone mlăştinoase permanente sau periodice. Are o capacitate de evapotranspiraţie de 15 – 20 de litri de apă pe zi. Acest avantaj îi conferă calitatea de plantă care poate să facă utilizabile mii de hectare de terenuri care, altfel, sunt în paragină.
Citește aici despre Marea dilemă: producţie alimentară agricolă sau producerea de biocarburanţi.
În plus, salcia energetică are capacitatea de a prelua anual 20 – 30 t/ha de nămol provenit din epurarea apelor reziduale. Deci apele reziduale nu mai trebuie epurate biologic (operaţie costisitoare), fiind curăţate de salcie.
În Suedia, folosirea salciei energetic ca sursă alternativă de energie are o tradiţie de 30 de ani şi există peste 50 de mii de hectare cultivate cu acest arbore.
Productivitatea culturii de salcie suedeză este într-adevăr impresionantă, de 30 – 40 de tone/hectar pe an în medie. Mai mult, ea este foarte rentabilă chiar şi pe suprafeţe mici, pentru consumul propriu şi pentru independenţă energetică.
Practic, lemnul de salcie se mărunţeşte, apoi rumeguşul se transformă în peleţi, care se folosesc pentru încălzirea sobelor.
Cererea va fi sigur în creştere, având în vedere cum urcă preţul combustibililor convenţionali. Fiind o alternativă energetică ecologică şi eficientă economic, plantaţia de salcie suedeză are un viitor interesant.
România, alături de toate ţările Uniunii Europene, s-a angajat ca până în 2020 să folosească în proporţie de 20% energie regenerabilă. În acest context, biomasa, alături de centralele eoliene, de hidrocentrale şi de panourile solare, poate fi o soluţie.
Investiţie rezonabilă, profit rapid, dar şi mici probleme
Investiţia la hectar nu depăşeşte 2.000 de euro, pentru un teren care a fost lucrat în prealabil. Odată sădiţi, butaşii de salcie produc toată viaţa. Iar în doi ani cultivatorii pot să obţină un profit de 2.800 de euro pe hectar.
Costurile sunt mici, munca puţină, iar riscurile zero. Planta e rezistentă şi nu le dă emoţii agricultorilor. Deocamdată, doar Rebina Agrar SRL din România comercializează material săditor autorizat. O plantaţie mare de salcie energetică poate fi văzută la Miercurea Ciuc, la ieşirea spre Odorhei.
Din acest an au început să mai apară şi alte plantaţii, dar care sunt însă, deocamdată, mai mici, de 1,5 – 2 ha.
În acelaşi timp, în cazul unui teren lăsat în pârloagă, costurile de înfiinţare a plantaţiei de salcie energetică cresc şi pot ajunge la 7.000 – 8.000 de euro la hectar, deoarece includ toate costurile de pregătire a terenului cu prestări de servicii.
Este cazul plantaţiei pe care omul de afaceri Culiţă Tărâţă, fondatorul „TCE 3 Brazi” SRL, intenţionează să o înfiinţeze pe circa 10% din suprafața pe care o administrează în Insula Mare a Brăilei, una dintre cele mai productive zone agricole ale țării. „Circa 10% din suprafața din insulă nu produce nimic.
Ba se inundă când vine Dunărea mare, ba apar sărături când e secetă. Mă gândesc să folosesc mai bine această suprafață și să creez perdele forestiere pentru protejarea celorlalte suprafețe de cultură”, a declarat recent Culiță Tărâță.
Soiuri de salcie energetică comercializate
Tora – este o salcie siberiană provenind din incrucişarea speciilor SW şi Şarpe. Specia are ramuri lungi şi un trunchi mai redus faţă de alte specii. Tulpina are culoare maro închis şi este lucioasă.
Tora este adeseori curbată, moştenind această particularitate de la specia Şarpe. Curbarea poate diferi de la an la an, în funcţie de vreme şi de tratamentul cu chimicale.
Are o performanţă ridicată de producţie, fapt ce îl transformă într-o specie preferată. Tora rezistă ruginii frunzei şi dăunătorilor. Această specie nu este agreată de animalele sălbatice, fiind evitată de iepuri, căprioare şi cerbi.
Tordis – provine din încrucişarea speciilor Tora şi Ulv. Se dezvoltă excepţional chiar din primul an (ajungând la înălţimi de peste 4 m) în zonele din sudul Suediei şi în Polonia. Şi specia Toris rezistă la rugina frunzei.
Sven – provine din încrucişarea lui Jorun şi Bjorn. Sven are frunze lanceolate (orientate în sus), trunchi drept cu ramuri mai rare, la fel ca şi Tora. Specia are o performanţă ridicată de producţie, la fel ca Tora, rezistă la rugina frunzei, însă dăunătoarele preferă lăstarii acestei plante.
Inger – provine din încrucişarea unei specii ruse (din zona Novoszibirszk) cu specia Jorr. Se dezvoltă mai bine
pe sol uscat decât celelalte specii. La recoltare este mai uscat decât Tora şi creşte mai des, datorită numărului mai mare de lăstari secundari. Aceşti lăstari secundari (lăstari sileptici) nu sunt prea rezistenţi şi cad la pregătirea materiei de înmulţire. Şi Inger rezistă la rugina frunzei şi la dăunători.
Jorr – este o specie olandeză, care rezistă bine la rugina frunzei. Specia se caracterizează prin creştere rapidă în perioada plantării. Planta cu o tulpină de culoare verde închis şi stufoasă este o specie „gri”, dar sigură. Este caracterizat de o producţie medie şi o rezistenţă medie la rugina frunzei. Jorr este utilizată cu succes la epurarea apei reziduale, dezvoltându-se optim şi în astfel de medii.
Material editat în cadrul buletinului informativ electronic „Soluții Inteligente pentru Performanță”, distribuit de Mișcarea Ecologistă din Moldova.
Comentarii