Unul din cele mai speculate subiecte în campania electorală este agricultura. Pentru că o țară care istoric a exportat de la vin până la roșii pe piața CSI și are juma de milion de moldoveni care lucrează în Rusia, este ușor să fie speriată, iar audiența pentru diferite aberații, fie ele și electorale, este una de peste 1.5 milioane de moldoveni.
Campania electorală din anul acesta a început cu un an în urmă, când în loc să ne concentrăm eforturile de a scoate, pe bani europeni, agricultura din rahatul în care se află de 20 de ani, am început a crede, vdrug, în visul asiatic. Un vis nou nouț pentru mii de moldoveni care, chiar dacă lucrează la Moscova, au pașapoarte românești, își trimit copiii în SUA, ca să guste din visul american. Cu toate astea ei înghit pastila ce li se servește și promovează ideea Uniunii Vamale.
Eu îi înțeleg: toată ziua auzi de la TV că agricultura va muri, la care se mai adaugă și embargourile la fructe, carne, vinuri. Mai vezi și imagini despre gay-ii care își au parada la Amsterdam – ce mai, fără credință europenii ăștia.
Dar asta nu însemnă că agricultorii trebuie să creadă orice:
– Experiența țărilor baltice a demonstrat că în perioada implementării Acordului de Asociere cu UE, valoarea adăugată în agricultură a crescut. Ei au renunțat la culturile care nu aduceau bani și s-au reorientat spre produsele cu care sunt competitivi la nivel european și mondial. Pentru Moldova, asta ar însemna că va trebui să renunțăm la porumb în favoarea fructelor, legumelor, strugurilor de masă, nucilor. Veniturile în agricultură au rcescut și ele.
– Nu vor da buzna mâine producătorii europeni pe piața moldovenească. În primul rând pentru că Acordul prevede o perioadă de la 3 la 10 ani în care aceștia vor continua să aibă taxe de import pentru o serie de produse ca laptele, cerealele, fructele. În al doilea rând, noi suntem o piață mică.
– Nu suntem competitivi pe piața europeană pentru că produsele noastre nu corespund reglementărilor europene. Adevărat, majoritatea produselor nu pot fi vândute imediat pe piața europeană, pentru că nu au ambalaj corespunzător, etichete corecte și pentru că europenii cunosc încă prea puține despre merele și strugurii noștri, care au gust. Este o soluție și aici: se dau bani pentru dezvoltarea infrastructurii, consultanță, acces la informație și finanțare ieftină. Costurile pentru implementarea cerințelor de calitate și siguranță alimentară sunt și ele de 500 de euro anual pe o perioadă de 4 -5 ani, bani care nu sunt o avere pentru agricultori. Mai ales pentru cei care din vândutul roșiilor își cumpără Porche-uri.
– Noi nu suntem competitivi nici pe piața rusească! Cerințele de siguranță și calitate începând cu anul trecut sunt mai dure decât cele europene. Real, noi am fi putut vinde la piețele din Rusia încă maximum doi ani. După asta ar fi trebuit să realizăm aceleași cerințe ca pentru piețele europene. Doar că acum pentru realizarea acestora europenii ne dau bani, pe când rușii – nu prea. Eu nu am văzut nici un acord prin care Uniunea Vamală și-ar fi asumat promisiunea de asistență tehnică sau financiară a agricultorilor noștri, dar 4 embargouri în ultimii 5 ani, da.
– Dimensiunea pieței. În spotul electoral al unui partid am văzut reclama unei piețe de 200 milioane de oameni. Eu sincer sunt pentru a-mi vinde marfa pe o piață a UE de 500 milioane de oameni, care au o putere de cumpărare mai mare de 5 ori decât cea a Uniunii Vamale. Deci, dacă ar fi să comparăm, de fapt este vorba de 200 de milioane ale Uniunii Vamale și peste 1 miliard de cumpărători echivalenți în UE. Un miliard vis-a-vis de 200 milioane. Anybody feels the difference? Eu da.
– Acordul de Asociere vine cu bani în agricultură. Peste 120 de milioane de euro. Acești bani reprezintă doar o pătrime din banii necesari pentru a desfășura toate reformele. În același timp, Acordul de Asociere este un garant care permite concentrarea eforturilor donatorilor pentru a susține această restructurare. Polonia a mai acordat un grant de 100 de milioane euro, Banca Mondială alte 10 de milioane, Guvernul Japoniei și cel al SUA la fel au început negocierile pentru a ne sprijini parcursul european. Pe cînd din partea cealaltă avem parte doar de embargouri.
– Acordul de Asociere pentru prima dată consemnează oficial sprijinul pentru dezvoltarea afacerilor mici și mijlocii în agricultură. Pentru prima dată, va fi dată oportunitatea de a-ți crea o afacere mică în agricultură ecologică, sau ferme de iepuri, sau prepelițe. Asta în condițiile în care se va crea o rețea de informare europeană, pentru schimb de date, experiențe etc.
– În 2 luni de la implementarea Acordului de Asociere, exporturile în UE au crescut cu 8%. Și asta numai pentru produsele sensibile, mere, pere, porumb dulce, cereale, struguri și vinuri. Înseamnă că se poate.
Printre argumentele aduse de unii candidați electorali, prin care aceștia încearcă să ne convingă de necesitatea aderării la Uniunea Vamală este și faptul că europenii sunt catolici. Pe la diverse întruniri cu agricultorii se insistă pe ideea că odată ce vom intra în UE, vom fi obligați să trecem la catolicism. Dar, de lipsa de credință a europenilor hai să nu judecăm prin prisma temei abordate – agricultura. Vorba bancului: „Doamne, ajută-mă să câştig la loterie, Doamne, ajută-mă să câştig la loterie”. Şi aşa zile în şir şi ani de-a rândul. Până când, într-o bună zi, un Glas de sus i-a spus: „Omule, mergi şi cumpără odată un bilet de loterie”.
Noi avem deja biletul, hai să nu-l aruncăm la coș după 30 noiembrie.
Sursa: Blogul Tatianei Savva
Comentarii