Ferma piscicolă – riscuri şi oportunităţi

7

Disponibilitatea a peste 260 milioane de euro pentru investiţii în proiecte din domeniul acvaculturii oferă celor cu idei de afaceri şi spirit antreprenorial şansa unică de a înfiinţa ferme cu cheltuieli minime. Studiile de piaţă apreciază că potenţialul de producţie al bazinelor piscicole amenajate sau naturale ar putea fi dublat în condiţiile creşterii exponenţiale a cererii de carne de peşte.

Statisticile arată că producţia anuală de peşte din ape dulci este de aproximativ 7500 de tone, din care mare parte este reprezentată de două specii: crap şi păstrăv.

Pe de altă parte, cererea de carne de crap a ajuns la 4.000 tone pe an, în contextul în care producţia internă nu acoperă decât jumătate din această cantitate. La păstrăv, producţia este de 2.000 tone pe an, pe când consumul a depăşit deja 4.500 tone/an.

Totuşi, ca şi în orice afacere, planificarea perfectă presupune în primul rând şi evaluarea raportului între riscurile şi oportunităţile potenţiale care pot face diferenţa între succes şi eşec.

De ce ar fi piscicultura potrivită pentru mine?

În esenţă, administrarea unei ferme piscicole nu se diferenţiază ca principii manageriale de fermele în care se exploatează bovine, spre exemplu. Fermierul trebuie să identifice din timp orice posibilă problemă, înainte ca aceasta să se transforme în dezastru.

De fapt, în ferma piscicolă activitatea e mai complexă, pentru că, spre deosebire de bovine, peştii nu se văd, iar prevenirea problemelor este esenţială. În fermele de bovine arareori mortalitatea este masală, pe când în piscicultură această situaţie nedorită este, din păcate, mult prea frecventă.

Chiar şi un fermier experimentat trebuie să identifice soluţii optime în situaţii cum ar fi: mortalitatea crescută în perioadele prea calde sau prea reci ale anului; prevenirea bolilor cu impact major; prevenirea inundării dezastruoase a bazinelor; adaptarea nutriţiei în perioadele de creştere a costului furajării; respectarea normelor legale privitoare la protecţia mediului, a calităţii apei în efluenţi, a utilizării în hrană a probioticelor şi antibioticelor.

Ce sistem de creştere să aleg?

Ca proaspăt fermier piscicol, principiul de bază în alegerea unuia dintre multiplele sisteme de creştere ar trebui să fie simplitatea şi specularea experienţei celor care şi-au dovedit eficienţa.

Piscicultura în bazine create prin blocarea prin îndiguire a unor cursuri de apă este cea mai puţin costisitoare amenajare şi dă posibilitatea utilizării şi a unor suprafeţe de teren aflate în pantă.

Dezavantajul major se referă la dificultatea golirii şi umplerii bazinului, în special datorită duratei de timp necesară finalizării unui asemenea demers. De asemenea, diminuarea oxigenului dizolvat în zonele cu apă adâncă poate crea, mai ales în anumite perioade ale anului, dificultăţi greu de stăpânit.

Exploatarea peştilor în bazine artificiale special amenajate poate fi uneori lipsită de spectaculozitate, dar acesta poate fi considerat un sistem simplu şi eficient din punct de vedere economic.

Producţia piscicolă în cuşti plutitoare presupune, în primul rând, asigurarea furajului în proporţie de 100% de către fermier. Avantajul sistemului rezidă în posibilitatea exploatării unor bazine de acumulare naturală sau artificială, de regulă cu adâncime mare a apei, din care, recoltarea eficientă a peştilor ar fi altfel imposibilă.

Dezavantajele sistemului se referă la diseminarea necontrolată a bolilor, dar şi la expunerea la alte aspecte nedorite, cum ar fi furtul sau modificarea incontrolabilă a concentraţiei oxigenului.

Un alt sistem, mai puţin întâlnit la noi, este cel în care un curs de apă este dirijat prin canale sau bazine special amenajate. Este un sistem simplu, care necesită o anumită investiţie, dar care nu ridică problema acumulărilor de detritus, a pompării apei şi nici a supravegherii creşterii peştilor.

Totuşi, aplicarea unui asemenea sistem depinde de disponibilitatea unei surse de apă cu un debit suficient de mare şi constant pe toată durata anului, care să aibă şi o temperatură relativ uniformă. Sistemul se aplică mai ales în cultura păstrăvului.

Cele mai costisitoare sisteme sunt cele recirculante, în care apa este în permanenţă reutilizată, graţie filtrării acesteia, atât prin filtre uzuale cât şi prin biofiltre, acestea din urmă fiind importante în stoparea recirculării bacteriilor şi, implicit, în menţinerea stării de sănătate.

Avantajul cel mai important al acestor sisteme este posibilitatea controlului strict al parametrilor cantitativi şi calitativi ai apei, pe toată durata anului. Din păcate, costul de producţie este foarte ridicat, justificându-se cu precădere în unităţi care produc şi distribuie puiet cu o valoare genetică ridicată.

La aceasta se adaugă necesitatea monitorizării permanente şi a asigurării unui service eficient al instalaţiilor.

Cât de importantă este amplasarea fermei?

Amplasarea fermei este vitală, dar este legată direct de sursa de apă disponibilă, de debitul şi calitatea acesteia. Tot de importanţă majoră este tipul de sol şi panta terenului, în cazul în care se intenţionează amenajarea prin îndiguiri şi excavaţii.

Un sol nisipos sau pietros determină pierderi de apă în acumulări şi, de aceea, proporţia argilelor în sol ar trebui să depăşească 20%. În cazul bazinelor excavate şi îndiguite pe un teren în pantă, unghiul acesteia nu ar trebui să depăşească valoarea de 5%, în condiţiile în care 0,5% este panta ideală.

Pantele mai mari de 5% sunt propice doar pentru bazinele care se formează ca urmare a blocării unor cursuri de apă. La fel de importantă este şi disponibilitatea drumurilor de acces, fără de care furajarea şi ulterior, livrarea peştilor, este impracticabilă.

Ce specie de peşti ar fi potrivită?

Ferma piscicolă trebuie să fie o exploataţie care să genereze profit prin livrarea către piaţă a unui produs vandabil. Din păcate, mulţi fermieri se concentrează excesiv asupra producţiei în sine, neglijând realitatea pieţei, distanţa faţă de procesator sau consumator, sau marketingul în sine al produsului.

În condiţiile noastre, speciile cele mai răspândite sunt crapul indigen şi fitofag, păstrăvul, somnul african, fiecare specie având pretenţii şi necesităţi diferite în exploatare.

De unde procurăm peştii destinaţi populării?

Sursa peştilor destinaţi populării – fie că e vorba de puiet sau de reproducători – este vitală pentru reuşita afacerii.

Popularea cu reproducători presupune întotdeauna investiţii mai mari la început, riscul fiind, de asemenea, pe măsură, în lipsa unei experienţe consistente.

Popularea în sine este o acţiune riscantă, indiferent de vârsta peştilor achiziţionaţi, pentru că ar fi de dorit cunoaşterea în prealabil a unor detalii ca: seriozitarea şi profesionalismul furnizorului; distanţa şi condiţiile de transport; starea de sănătate a peştilor în ferma sursă; preţul şi condiţiile de plată.

Unde şi cui vindem producţia obţinută?

Entuziasmul excesiv, în lipsa unei analize atente a pieţei locale sau regionale, este una din greşelile frecvente pe care le fac fermierii. Înainte de orice, piscicultorul începător ar trebui să facă o autoevaluare realistă a punctelor tari şi a celor slabe din planul de afaceri, iar o asemenea abordare nu poate să nu ia în calcul următoarele elemente: cine sunt clienţii mei şi de ce ar cumpăra de la mine; care sunt preferinţele cumpărătorului în privinţa dimensiunii, uniformităţii; cine şi unde se află principalii competitori de pe piaţă?

„Plonjaţi” în noua afacere cu entuziasm, dar şi cu precauţie, pentru că dacă un plan de afaceri nu are sens pe „hârtie”, e puţin probabil să aibă sorţi de izbândă în realitate.

Sursa: Revista-ferma.ro

Idei de afaceri din satele Uniunii Europene

0

În peisajul rural european, fermele zootehnice şi animalele din preajmă exprimă bogăţie şi valorificare superioară a resurselor naturale, reprezentate în principal de pajişti şi a culturilor agricole, reprezentate în special de cereale. În zonele cerealiere predomină complexele industriale de creştere a porcilor şi păsărilor, iar în zonele bogate în pajişti naturale, fermele de creştere a vacilor de lapte.

În cele mai grele condiţii de sol şi climă se cresc ovine şi caprine. Nu există zone în care creşte iarba sau se poate cultiva ceva folositor omului şi animalelor sale, care să fie abandonate. Am aflat că statele respective şi UE alocă fonduri însemnate pentru menţinerea fermelor în zone defavorizate cu handicapuri naturale în pericol de a fi abandonate, pentru a le conserva biodiversitatea şi pentru a menţine peisajul antropic existent din vechime.

Cu această gândire constructivă, clădită constant în secole de creştere a animalelor, nu este de mirare când întâlnim ferme de 300 de ani pe acelaşi amplasament, cu ziduri trainice, unde sub acelaşi acoperiş coexistă gospodarul cu familia lui, grajdul cu vaci de lapte din rase locale adaptate, podul plin cu fân şi remiza cu maşini agricole. Ce s-a schimbat în timp a fost furajarea raţională pentru creşterea producţiei de lapte, automatizarea furajării, însămânţările artificiale, introducerea şi generalizarea mulsului mecanic, mecanizarea evacuării şi împrăştierii dejecţiilor şi altele, între aceleaşi ziduri ale vechilor construcţii!

Furajele pentru animalele de fermă sunt sub şoproane, în silozuri sau baloţi mari în folie. Nimic nu este lăsat sub cerul liber, să se altereze. La fel, dejecţiile din grajduri sunt depozitate, cele solide pe platforme şi cele lichide şi semilichide în bazine mari, fără pierderi sau contact cu solul sau apa freatică.

Amenzile pentru protecţia mediului sunt extrem de mari şi pot falimenta o fermă care nu respectă legile. Întreaga cantitate de dejecţii se aplică pe terenul propriu, după care se completează cu îngrăşăminte chimice pentru pajişti şi culturile în arabil.

În ţările care au aderat mai recent la UE, se remarcă o dezvoltare a fermelor de creştere a porcilor şi păsărilor, care sunt puse să valorifice eficient producţia excedentară de cereale.

Livezile de pomi şi vii

De departe, în zonele de dealuri şi podiş, se remarcă suprafeţe compacte de plantaţii intensive de pomi fructiferi şi vii pe şpalier, foarte bine întreţinute. În zona de sud a Europei, pe ţărmul Mediteranei, sunt suprafeţe întinse terasate cu plantaţii tinere de pomi fructiferi şi măslini, care primesc subvenţii mari de la UE.

În apropierea lor sunt depozite pentru fructe şi centre de vinificaţie, în majoritate cooperative, care produc sub mărci proprii înregistrate. Totul este funcţional şi bine organizat, nu am văzut niciunde plantaţii în declin sau abandonate.

Sere, solarii şi culturi de legume

În apropierea marilor aglomerări urbane întâlneşti pretutindeni culturi de legume şi flori în spaţii protejate, care asigură necesarul de aceste produse pe tot parcursul anului.

Este aproape neverosimil să vezi culturi în solarii, în trepte, pe pantele abrupte ale Mediteranei, pe Coasta de Azur în special. Te întrebi, de unde aduc pământul fertil? Din terenurile agricole din apropiere sau chiar din import, altfel nu ar fi posibile culturile în sere şi solarii cocoţate pe stânci.

Pensiunile agroturistice

În ansamblul spaţiului rural european nu poţi să nu remarci prezenţa, aproape pretutindeni, în zona de munte mai ales, a unor pensiuni agroturistice. Construcţiile cochete nu se abat de la arhitectura locală şi, mai ales, nu depăşesc mărimea unor gospodării obişnuite din zonă. Se vede de la distanţă că aceste pensiuni sunt o activitate complementară creşterii animalelor, a căror produse se valorifică pe loc.

Pe dinafară, clădirile sunt rustice şi în interior predomină un mobilier simplu şi funcţional, concomitent cu o curăţenie şi deservire exemplare. Multe dintre aceste pensiuni practică agricultura ecologică şi cresc animale pentru agrement (ponei, asini, păsări decorative, peşti exotici, etc.).

Păstrarea identităţii locale şi memoria înaintaşilor

În spaţiul rural european contemporan se caută pe toate căile şi mijloacele să se păstreze tot ce este autentic ca arhitectură, se reabilitează clădiri vechi, unele se reconstituie după gravuri sau fotografii. Într-un cuvânt, se păstrează, cu orice preţ, identitatea şi mândria locală.

La tot pasul, întâlneşti construcţii şi muzee care amintesc trecătorilor ce au fost şi cum au trăit înaintaşii acelor locuri, de cine şi când au fost ocupaţi, cum au luptat pentru libertate, cine le-au fost eroii. Dacă în acea localitate s-a născut şi a trăit o personalitate a neamului respectiv, atunci în toate locurile se aduce aminte de acesta pe lângă statuie şi casă memorială, toate în cinstea şi onoarea lui.

Sursa: Revista-ferma.ro

Hrana puilor în China – antibioticele

0

O echipă sub acoperire a televiziunii publice din China a realizat un reportaj într-o fermă de pui.

Păsările sunt hrănite intens şi sunt ţinute la lumină extrem de puternică. Astfel li se modifică bioritmul şi mănânca mult mai mult decât în mod normal. Mulţi pui însă nu rezistă şi mor. O altă practică răspândită este folosirea antibioticelor cu spectru larg.

„Folosim Amoxicilină, dar de la un moment dat microbii capătă rezistenţă şi medicamentul nu mai funcţionează. Trebuie să administrezi Cloramfenicol, efectul e mai bun”, au declarat îngrijitori de la fermă.

„Oamenii de ştiinţă spun că asemenea practici sunt un pericol uriaş: oamenii care mănâncă această carne ar putea să nu mai reacţioneze la antibiotice. Puii mănâncă antibiotice în fiecare zi şi devin rezistenţi. Pot chiar să producă microbi superrezistenţi, care trec la om după consumarea cărnii. Vedem atâţia pacienţi şi ne mirăm de ce nu putem să-i vindecăm. Credeam până acum că au luat medicamente arbitrar – dar poate că în multe cazuri mâncarea e de vină”, a declarat Yonghong Xiao, de la Spitalul Universitar Zhejiang.

Legea chineză prevede că administrarea de antibiotice trebuie întreruptă cu cel puţin 28 de zile înainte de sacrificarea animalelor.

Reporterii spun însă că puii sunt îndopaţi cu medicamente chiar şi până ajung la abator.

Sursa: recolta.eu

Micile ferme de porcine din Rusia sunt în preajma falimentului

0

Aderarea la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) continuă să aibă un impact negativ asupra fermierilor ruși care dețin ferme de porcine, susțin experții Sindicatului Național al Cărnii (SNC).

O creștere și mai mare a importurilor, în timp ce se preconizează că prețurile de pe piața internă vor scădea în prima jumătate a acestui an, va avea ca rezultat un val de falimente ale micilor fermieri proprietări de mici ferme de porcine.

„Cererea pur și simplu nu poate ține pasul cu oferta în creștere existentă pe piață, în special în Districtul Federal Central, unde se constată în acest moment o supraproducție”, avertizează liderul SNC, Serghei Yușin. „Ca urmare, în decembrie 2012, numărul de porci din Rusia crescuse cu 20% față de decembrie 2011”.

În consecință, prețurile pentru carnea de porc de pe piața internă cu au scăzut în ultimele trei luni cu 25%, ajungând la aproximativ 2,15 dolari/kg.

„În mod evident, anul trecut a fost împărțit în două părți distincte: înainte și după aderarea la OMC. În a doua jumătate a anului 2012, s-a constatat o creștere semnificativă a ratei importului”, arată Mikail Grigoriev, expert al agenției ruse de analiză ICAR.

„Producătorii ruși de carne de porc trebuie să facă față celei mai mari presiuni din cauza efectelor combinate ale scăderii taxelor vamale, ceea ce a generat o creștere a importurilor. Cu toate acestea, un număr de state, cum ar fi Brazilia și Chile au pus condiții semnificative referitoare la importurile de carne de porc ale Rusiei și plătesc doar 75% din taxele vamale pentru a intra pe această piață”, a adăugat Sergei Yushin.

Sursa: recolta.eu

Investitorii europeni interesaţi de agricultura Ucrainei şi Rusiei

0

Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene a declarat în cadrul celui de-al șaselea Forum European pentru Viitorul Agriculturii că este posibil ca agricultura continentului să vizeze şi produsele în alte zone geografice.

Evoluția agriculturii poate constitui una dinte bazele dezvoltării economice durabile ale Uniunii Europene. În acest context, Ucraina şi Rusia ar putea să descopere că se află printre regiunile interesante pentru Europa, pentru producțiile lor agricole, a arătat Barroso.

Preşedintele CE a subliniat că situația a devenit mai complicată, din cauza planurilor UE de a reduce subvențiile guvernamentale pentru agricultori. În acest caz, este posibil ca fermierii europeni să caute oportunități de investiții în afara Europei.

Cu aceeași ocazie, Barroso a ținut să atragă atenţia asupra aspectelor sensibile privind agricultura europeană. Un subiect aparte l-a constituit urgența adoptării măsurilor pentru o agricultură „verde”.

„Momentul pentru acțiune este acum: calitatea din ce în ce mai scăzută a solului, fenomenele meteo extreme din cele mai multe părți ale Europei, cum ar fi secetă, inundații sau apariția unor noi dăunători şi boli, reprezintă dovezi zilnice în acest sens”, a declarat Barroso.

Sursa: recolta.eu

Franţa şi-a propus să devină liderul european al agroecologiei

0

După 50 de ani de Politică Agricolă Comună, Franța şi-a propus să lase în urmă tradiția productivismului adoptat după al doilea război mondial şi se pregătește să devină liderul european al agroecologiei, a declarat recent ministrul Agriculturii din Franța, Stéphane Le Foll.

Le Foll pregătește o Lege pentru Viitorul Agriculturii, care are ca obiectiv reducerea impactului agriculturii asupra mediului. „Agroecologia”, termen folosit frecvent în discursurile publice ale ministrului francez, înseamnă „obținerea de producții agricole cât mai mari, folosind cât mai puțin combustibil, mai puține insecticide şi mai puține îngrășăminte (artificiale). Întoarcerea la bogăția resurselor naturale este mai profitabilă pentru fermieri şi mai bună pentru mediu”, a subliniat Le Foll.

Recent, ministrul francez al agriculturii a semnat un parteneriat cu Bleu Blanc Coeur, asociaţie din care fac parte fermierii care cultivă culturi furajere bogate în omega 3, producătorii din sectorul zootehnic ale căror animale sunt hrănite cu nutreț provenit de pe piaţa locală, dar şi procesatori.

Sursa: recolta.eu

Verdeţurile şi legumele încep să umple pieţele din Chişinău. Vezi care sunt preţurile

0

Primăvara totul prinde viaţă, inclusiv pofta noastră de mâncare. Motiv pentru care trebuie sa acordăm mai multă atenţie alimentaţiei. Din fericire, tarabele din pieţe încep să se umple cu legume şi verdeţuri, excelente pentru organism.

Comercianţii au umplut tarabele cu verdeţuri iar oamenii dornici cumpără cu plăcere legume pentru a diversifica meniul meselor de peste zi.

Nutriţioniştii recomandă oamenilor să recurgă primăvara la cure de detoxifiere. „Leurda conţine un ferment, cum ar fi adenozina, care este foarte important în problemele anticolesterol, adică, împotriva formării plăcilor aterosclerotice. Unul din cele mai importante produse, cum ar fi urzica, care conţine cea mai mare cantitate, din toate plantele, de fier. Se asociază foarte bine cu vitamina C”.

În pieţele agroalimentare din Capitală, o legătură de ridiche ajunge, în medie, la 15 lei. Pentru o legătură de mărar, pătrunjel sau leurdă va trebui să scoateţi din buzunar trei lei, în timp ce o legătura de urzică ajunge până la cinci lei. În funcţie de calitate şi de ţara de origine, legătura de frunze de salată costă între şapte şi 15 lei.

Sursa: publika.md

Agricultura, în declin: Tot mai puţini moldoveni aleg să lucreze pământul

0

Tot mai puţini moldoveni aleg să lucreze pământul. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, numărul agricultorilor a scăzut cu 16 la sută, în ultimul trimestru al anului trecut, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2011.

Statistica arată că în lunile octombrie-decembrie 2012, în sectorul agricol activau aproximativ 240 de mii de persoane. Cu toate acestea, agricultura rămâne principalul domeniu de activitate al moldovenilor, ocupând 21 la sută din piaţa forţei de muncă.

În acelaşi timp, ponderea persoanelor ocupate în construcţii a crescut cu 1,4 la sută, constituind aproximativ şapte la sută din numărul total al persoanelor ocupate în câmpul muncii.

O creştere de 3 la sută a înregistrat şi numărul persoanelor din sfera serviciilor.

Totodată, ponderea persoanelor ocupate în industrie a înregistrat o reducere de 0,3 la sută.

Comparativ cu ultimul trimestru al anului 2011, în 2012, numărul şomerilor s-a redus cu 0,3 la sută.

Sursa: publika.md

„Barza Albă” face faţă crizei! Profitul obţinut în 2012 a crescut cu peste 14%

0

Societatea pe Acţiuni „Barza Albă” a obţinut în 2012 un profit net de 5 milioane 324,427 mii de lei, marcând o creştere de 747,643 mii de lei sau de 14,04% comparativ cu profitul înregistrat în 2011.

Potrivit rezultatelor financiare prezentate de compania Barza Albă, vânzările nete au constituit anul trecut 75 milioane 839,630 mii de lei, valoarea acestora fiind în diminuare cu 7 milioane 760,431 mii de lei comparativ cu 2011. Profitul brut obţinut de Barza Albă a însumat 17 milioane 265,355 mii de lei, profitul din investiţii a fost de 270,483 mii de lei, iar din activitatea economico-financiară – 6 milioane 743,316 mii de lei. Profitul net a crescut cu 14,04% şi a valorat 5 milioane 324,427 mii de lei.

Suma impozitului pe venit achitată de societate a constituit un milion 418,889 mii de lei. Capitalul social al companiei a însumat anul trecut 135,535 milioane de lei, fiind mai mare cu 3,483 milioane de lei decât în 2011. Singurul acţionar al societăţii este Agenţia Proprietăţii Publice care deţine un milion 355,350 mii de acţiuni sau 100% în totalul acţiunilor.

Fondată în 1944, societatea pe acţiuni Barza Albă este unul dintre cei mai mari producători de Divinuri şi Brandy din Republica Moldova.

Sursa: eco.md