Guvernul a aprobat crearea unei noi instituții publice, responsabilă de efectuarea cercetărilor științifice în scopul asigurării siguranţei şi securităţii alimentare a ţării.
Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor va fi înființat prin reorganizarea Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”, cu preluarea funcțiilor de la Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”.
Viceprim-ministrul Vladimir Bolea a declarat că reforma va soluționa problemele ce împiedică dezvoltarea şi modernizarea ramurii de producere a semințelor.
„Soiurile și hibrizii autohtoni posedă potenţial de producţie sporit, au o rezistență mai mare la condiţiile de secetă din țara noastră și reprezintă soluția optimă pentru a obţine producţia scontată. Însă sectorul autohton de producere a materialului semincer de categorii biologice superioare este în stagnare și nu poate face față concurenței producătorilor din străinătate”, a menționat Vladimir Bolea.
Instituția Publică „Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor” va avea un efectiv-limită de 175 de unități de personal.
Comercializarea mierii este un subiect des abordat de către membrii grupului Agrobiznes Apicultura. De această dată, apicultorii au întrebat despre actele necesare pentru comercializarea mierii prin intermediul magazinelor, supermarketurilor sau piețelor.
Solicitat de Agrobiznes, Maxim Sârbu, șef al Direcției siguranța produselor alimentare de origine animală, ANSA, a menționat că principalul act legislativ pe care trebuie să-l consulte apicultorii este Ordinul ANSA nr. 57 din 08.02.2023, care conține articole specifice pentru produsele apicole.
„Certificatul de calitate este principalul act pe care trebuie să-l dețină apicultorii pentru a putea comercializa produse apicole în magazine, la iarmaroace. Totodată, aceștia trebuie să asigure marcarea produsului conform Legii pentru protecția consumatorilor. Certificatul de calitate este eliberat de către medicul veterinar sau unitatea care produce mierea. De fapt, este o procedură foarte simplă, fiind exclus certificatul Forma nr. 2, care era solicitat anterior”.
Contactat de Agrobiznes, Vitalie Popa, președintele Asociației Exportatorilor de Produse Apicole din Republica Moldova, a explicat că în ceea ce ține de comercializarea mierii pe piața internă (magazine, supermarketuri), apicultorii trebuie să prezinte următoarele acte:
Factura;
Certificatul de calitate, emis de compania producătoare, care implementează sistemul de calitate și trasabilitate sau să respecte Bunele practici în apicultură;
„În plus, ar trebui să dețină și autorizarea de dezinfecție a autoturismului care va livra marfa și autorizarea pe stupină (pașaportul prisăcii) cu toate actele la zi. Marfa pe care urmează să o comercializeze trebuie să corespundă Reglementărilor tehnice „Miere de albină”, ce se conțin în Hotărârea Guvernului nr. 661 din 13.06.2007, și să respecte normele de ambalare și etichetare”.
Diana Curchi, șefa laboratorului încercări produse alimentare, Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, a explicat că, în cadrul laboratorului se testează încercări pentru șase indici de calitate, fizico-chimici.
„Dacă vorbim despre indicii de calitate, aceste cerințe se regăsesc în Hotărârea Guvernului nr. 661 pentru miere și indicatorii de calitate a mierii. Pentru aceste șase probe, agentul va trebui să achite 1200 de lei. Aici ne referim la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, ș.a. Probele de efectuează în circa 5-7 zile lucrătoare. Prețul încercărilor depinde de solicitările agenților economici și de cerințele documentelor normative”.
Diana Curchi a mai adăugat că, sunt și solicitări referitor la alte tipuri de investigație. Ca și indicator de calitate mai este și raportul fructoză, glucoză care costă 267 de lei.
„Tarifele pentru încercările de laborator pot fi consultate în Hotărârea de Guvern 994 din 2020. Ca indicatori de siguranță sunt reziduurile de medicamente, nocivitate și siguranță. Reziduurile de medicamente sunt de diferite grupe, substanțe, în funcție de medicamentele cu care au fost tratate albinele. În produsul final – miere pot fi găsite sau nu diferite reziduuri de medicamente. Prețurile pentru aceste probe variază de la 600 până la 1700 de lei”.
Republica Moldova va beneficia de un suport financiar de 148,7 milioane de euro, care include 38,7 milioane de euro granturi și 110 de milioane de euro – credite în condiții avantajoase și pentru dezvoltarea sectoarelor strategice.
Sprijinul pentru infrastructură, energie și adaptare la schimbări climatice vine în contextul semnării a șase acorduri de finanțare în cadrul Platformei de sprijin pentru Republica Moldova, organizată, pe 17 octombrie, la Chișinău.
Anunțurile țărilor și organizațiilor participante privind sprijinul general oferit Republicii Moldova sunt în continuare sistematizate și vor fi comunicate în zilele următoare.
Astfel, a fost semnat Memorandumul de înțelegere cu Agenția Franceză pentru Dezvoltare și Banca germană privind cooperarea în sectorul eficienței energetice a clădirilor publice.
Un alt document semnat ține de o nouă linie de creditare oferită de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru achiziții de gaze și un grant acordat prin programul Nansen al Guvernului Norvegiei, tot în acest scop.
De asemenea, pentru a asigura securitatea energetică a țării, Republica Moldova va beneficia de suport din partea Băncii Europene de Investiții.
„Unele finanțări vor fi debursate începând cu anul viitor, iar sarcina noastră este să dezvoltăm mecanismele necesare pentru a asigura absorbția acestor fonduri. Pentru noi este important ca fiecare om din țara noastră să simtă efectele pozitive ale proiectelor realizate cu sprijinul partenerilor noștri”, a declarat ministrul energiei, Victor Parlicov.
De asemenea, a fost semnat Memorandumul de înțelegere între Guvernul Republicii Moldova și Agenția Franceză pentru Dezvoltare. Acesta creează condițiile necesare pentru realizarea reformei în domeniul silvic și reglementarea procesului de gestionare a pădurilor.
„Cu ajutorul acestor resurse, începem reforma în domeniul silvic și gestionarea eficientă a pădurilor, inclusiv prin alocarea banilor pentru împădurirea țării noastre”, a conchis ministra mediului, Rodica Iordanca-Iordanov.
Tot ieri, a fost semnat Memorandumul de înțelegere privind serviciile de consultanță și asistență tehnică între Republica Moldova și Banca Europeană de Investiții.
„Acest suport ne va ajuta să aducem proiecte majore în infrastructură, mediu și energie de care vor beneficia toți cetățenii noștri”, a declarat Artur Mija, secretarul general al Guvernului.
Ministrul finanțelor, Petru Rotaru, a subliniat că, în urma semnării documentelor, Republica Moldova va avea acces la diverse instrumente de finanțare care vor impulsiona realizarea reformelor în domeniile cheie:
„Ne vom mobiliza pentru a îndeplini obiectivele stabilite și a debursa sumele acordate care ne vor ajuta la modernizarea infrastructurii, implementarea reformelor și construirea unui stat european”.
Mihai Munteanu din satul Ulmu, raionul Ialoveni și-a făcut studiile mai întâi la Colegiul de Construcții (act. Centrul de Excelență în Construcții), iar ulterior a urmat Universitatea Tehnică, cu specialitatea inginer în construcții.
Activează în cadrul unei companii de construcție, diriginte de șantier, iar în paralel s-a îndrăgostit de agricultură și dezvoltă o afacere cu plantații multianuale.
Își amintește cum a ales acest domeniu și a decis să investească într-o afacere agricolă. Pe timpul când încă era student la colegiu, a găsit într-un ziar un articol scris de un producător agricol, care cultiva nuci în România și acela spunea că „3-5 ha de nuc pot să asigure un trai decent pentru o familie cu 3-5 membri”.
„Acolo erau și niște calcule simple, care includeau prețul miezului la piață, investițiile, câte kg de nuci pot fi recoltate de pe un ha de livadă. Îmi era cunoscută cumva situația descrisă, pentru că fiind mici adunam și noi nuci pe care le decojeam și vindeam miezul la piață. Atunci m-am gândit că aceasta ar putea fi o idee bună de business, cu atât mai mult cu cât eram și eu din sat și cunoșteam bine ce înseamnă o livadă de nuc”, povestește Mihai.
Dar lucrurile nu au evoluat tocmai așa cum și le-a imaginat eroul nostru. Au urmat anii de studenție, după care drumul străinătății. A plecat la muncă în Federația Rusă, unde s-a angajat după specialitatea pe care a studiat-o.
După ceva timp, a fost deportat și a primit interdicție de a intra în Federația Rusă pentru o perioadă de cinci ani.
„Din momentul în care am trecut vama în Republica Moldova, am spus că eu nu mai plec niciodată de aici și trebuie să trec la realizarea planului B, pe care îl aveam încă de atunci de când am citit articolul din ziar”.
Începând cu anul 2015, banii pe care a reușit să-i agonisească muncind peste hotare și pe care nu i-a investit în procurarea apartamentelor sau mașinilor, i-a cheltuit pentru a înființa o plantație de nuc.
„Mai întâi am căutat să cumpăr teren pentru viitoarea livadă de nuc. Procuram în zonele unde era destul de complicat să conving proprietarii să-l vândă. Și aici vreau să menționez că, cea mai mare provocare pentru mine a fost să cumpăr teren. Nu mă refer la faptul că a fost greu să găsesc un numitor comun cu proprietarii, ci mai degrabă la faptul că oamenii nici nu lucrează acele terenuri, dar nici nu doresc să-l schimbe cu alt suprafețe din alte zone. Ca să fiu înțeles corect, aici nu este vorba despre preț, atunci când persoana dorește să vândă poți să negociezi, dar atunci când omul nici nu vrea să audă despre acel teren, e cu totul altă situație”.
Mihai spune că, cu această problemă se confruntă marea majoritate a fermierilor care înființează plantații multianuale, pentru că în cazul culturilor cerealiere deja în toamnă pământul poate fi reîntors proprietarilor, dar în cazul livezilor este mai dificil.
„Livezile mele sunt înființate în baza proiectelor, am beneficiat și de subvenționare. Respectiv, a fost nevoie să am terenurile în proprietate. Iată de ce am dorit întotdeauna să cumpăr terenul și nu să-l arendez”.
După prima livadă de nuc, care a fost plantată pe o suprafață de trei hectare, în anul 2018, tânărul a extins suprafața cu încă trei hectare, schema de plantare 10×8.
„Ulterior, din cauza problemei enunțate mai sus, am fost nevoit să merg în capătul altui masiv și să plantez, în anul 2020, șase hectare de nuc, soiul Chandler, schema 8×6, fără irigare. Dar realizez că trebuie să instalez sistemul de irigare, pentru că agricultura fără apă nu are viitor”.
În anul curent, producătorul extinde și livada plantată cu soiul Chandler cu încă 5 ha. În paralel, Mihai intenționează să planteze și o livadă de piersic plat, pe o suprafață de 5 ha, dotată cu sistem de suport, irigare.
„Livada va fi înființată cu creditul pe care l-am accesat prin intermediul proiectului Livada Moldovei. Suntem în așteptarea resurselor financiare de la banca comercială. Cu regret, constat și aici mai multe probleme din cauza că resursele ajung foarte greu la noi, producătorii. Inclusiv, gajul dublu pe care trebuie să-l asigurăm atunci când lucrăm cu băncile comerciale. Noi suntem încă la început de cale și ne este destul de greu să asigurăm asemenea gaj. Există mai multe provocări și neconcordanțe, de multe ori am impresia că noi fermierii și cei de la guvernare trăim în lumi paralele”.
Mihai Munteanu spune că, o altă problemă pe care urmează să o soluționeze ține de iazul din localitate, care este în proprietatea primăriei, dar de fapt este secat.
„Am făcut câteva săpături și am văzut că izvoarele iazului sunt astupate. Urmează să găsesc proiecte prin intermediul cărora să curăț acest iaz și să-l folosesc pentru irigare. Duc discuții cu IFAD pentru a identifica o soluție viabilă în cazul dat. Am nevoie de sursă de apă, dar și iazul are un aspect dezastruos. Dacă reușesc să curăț acest iaz și se va acumula cantitatea necesară de apă, deja voi investi în irigare pentru toate plantațiile pe care le dețin”.
Fermierul a recunoscut că, participă activ la seminarele care se organizează, pentru că de la fiecare reușește să adune informații prețioase pentru afacerea sa.
„Îmi doresc să mă extind, dacă nu aș avea impedimente inclusiv din partea celor din diasporă, care nu doresc să vândă terenurile pe care nici nu le prelucrează. Sunt deschis să mergem la schimbul terenului în alte zone, doar ca eu să pot să-mi desfășor activitatea mai ușor. De fapt, am planuri mari și sunt gata să muncesc pentru realizarea lor”.
În anul 2019, tânărul și-a cumpărat și un tractor, după ce a contractat un credit, dar odată cu acesta au apărut alte necesități, cum ar fi echipamentele. În această situație, extinderea suprafețelor a devenit un imperativ.
„Iată de ce sunt nevoit să mă extind, pentru a da un randament investiției pe care am realizat-o până la moment. Intenționez să lărgesc gama de culturi, chiar dacă nucul rămâne cultura mea de suflet”.
Mihai recunoaște că, este omul căruia nu îi este frică de riscuri și îi place să facă lucruri pe care nu le fac alți agricultori.
„Fac parte din generația nouă, care a avut posibilitatea să meargă peste hotare și să vadă acolo modele de business care pot fi aplicate și la noi. Nu mai putem face agricultură după sistemul vechi. M-am îndrăgostit de livezi, atunci când am mers în partea de nord a țării (Briceni, Otaci) și am fost impresionat de livezile de acolo, jos pălăria pentru gospodarii din regiune.
A venit momentul să înțelegem că fără apă (irigare) nu mai putem face o agricultură performantă. Agricultura are un potențial enorm pentru țara noastră, noi nu avem munți, mare, zăcăminte în schimb avem pământuri bogate, care trebuie valorificate corect.
În plus, am încredere în sfaturile și recomandările specialiștilor din domeniu, le respect, pentru că eu nu am studii în agricultură. Cred că de multe ori dăm greș, anume din cauza că suntem siguri că anume noi le cunoaștem pe toate și știm cel mai bine cum e corect”.
Mihai a urmat câteva cursuri în domeniul agricol, ceea ce îl ajută să adopte corect anumite decizii. Mai mult, este deschis să învețe permanent. Povestește că, în prima livadă plantată s-a învățat cum corect să realizeze mai multe lucrări.
„Mi-am dorit întotdeauna să cunosc cum e corect, mi-am dorit să înțeleg singur procesul și să-l realizez, aici nu pot să nu pomenesc despre cunoscutul citat „… Cel care despică lemnele, se încălzește de două ori”. Desigur că, pe viitor, voi fi nevoit să apelez la munca oamenilor, dar pentru început am făcut totul singur. Mie îmi place foarte mult ceea ce fac, plantațiile sunt pentru mine asemenea copiilor mici, ce trebuiesc crescuți în fiecare zi. Eu îmi dedic tot timpul meu liber acestor livezi. Spun de multe ori tinerilor că trebuie să simtă energia din livadă, nu de la banii pe care îi vor câștiga de acolo”.
Tânărul a menționat că, a contractat deja pomii și pentru o livadă de cais superintensivă, care va fi plantată în anul viitor.
O centrală electrică de echilibrare ar putea fi construită în Republica Moldova de proprietarii grupului Premier Energy, compania Emma Kapital din Cehia (prin Joseco Holgings Co. Limited din Cipru), notează mold-street.com.
„Ca să putem avansa mai accelerat cu investiții în surse regenerabile, sistemul energetic are nevoie de centrale electrice de echilibrare. Investitorul din Cehia manifestă interes pentru construcția unei asemenea infrastructuri în Moldova”, susţine secretarul de stat al Ministerului Energiei, Constantin Borosan, într-o postare pe Facebook.
De ce este necesară o astfel de centrală
Borosan precizează că, de fapt, a fost reconfirmată „susținerea pentru dezvoltarea acestui proiect, care va oferi beneficii multiple pentru sistemul energetic”.
„Investitorii în surse regenerabile de energie vor avea posibilitatea de echilibrare; vom putea integra mai multe surse regenerabile de energie; consumatorii vor fi alimentați continuu cu electricitate produsă la noi în țară; vom atrage investiții private în sectorul energetic”, explică secretarul de stat al Ministerului Energiei.
De notat că despre acest proiect se discută deja mai mult timp, dar este prima dată când autorităţile anunţă că îl susţin. Or, anterior o astfel de centrală era planficată a fi construită din contul asistenţei americane.
Limitări legislative
În plus, în calea unui astfel de proiect necesar, pentru asigurarea securităţii energetice, există şi impedimente legislative.
„Una dintre dificultățile obținerii autorizațiilor necesare construirii centralei de echilibrare este reprezentată de o limitare din legislația actuală, care stipulează că o astfel de investiție, dacă depășește capacitatea de 20 MW, are nevoie să fie aprobată printr-o hotărâre de guvern”, a declarat Tatiana Gotișan, Director reglementări, tarife și achiziții de energie în Premier Energy Distribution, în cadrul conferinței „Abordare regională Chișinău”, organizată de Energynomics.
Potrivit ei, Premier Energy a început să elaboreze studiul de fezabilitate și business planul pentru această investiție, însă așteaptă de la guvern „o serie de clarificări, precum prețul energiei pentru stand-by sau tarifele pentru dispecerizare”.
„Un alt impediment este reprezentat de necesitatea dezvoltării mecanismelor pentru funcționarea piețelor, având în vedere că deocamdată în țară nu există o piață de tranzacționare intra-day și nici o platformă piața ziua următoare și pentru piața de echilibrare”, menţionat Tatiana Gotișan.
Conform estimărilor Premier Energy, centrala de echilibrare ar urma să aibă o capacitate de 40-60 MW.
Premier Energy este cel mai mare distribuitor şi furnizor de energie din Republica Moldova şi are circa un milion de clienţi. Din august 2019 proprietar este Emma Capital, controlat de milionarul ceh Jiří Šmejc, prin firma Joseco Holgings Co Limited din Cipru).
În perioada 19-22 octombrie, CIE Moldexpo va găzdui expozițiile internaționale specializate de toamnă Moldagrotech și Farmer. Cu această ocazie, a fost organizată o conferință de presă la care au participat viceprim-ministrul Vladimir Bolea și directorul CIE Moldexpo Carolina Chiper.
Oficialii au oferit detalii despre edițiile din acest an și despre utilitatea lor pentru dezvoltarea agrobusiness-ului național.
„Aceste expoziții sunt platforme unice unde se întrunește sectorul agricol, unde oferim posibilitatea atât de expunere a tehnicii agricole, a utilajului modern, școlarizarea agricultorilor în acest domeniu, cât și de comercializare a roadei din acest an. În comun cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare am lucrat la atragerea participanților.
Avem peste 200 de companii din 5 țări: Republica Moldova, Austria, Italia, România și Ucraina. Pe parcursul zilelor va fi desfășurat un vast program de afaceri, unde vor fi abordate cele mai importante și mai interesante teme din domeniu. De asemenea, va fi desfășurat concursul „Noutatea anului” – unde participanții își expun utilajele lansate recent pe piața națională și internațională. La acest concurs vor fi expuse circa 30 de mostre. Exponatele vor fi jurizate și premiate”, a subliniat Carolina Chiper.
Viceprim-ministrul Vladimir Bolea a lansat apelul către agricultori, reprezentanți ai autorităților publice locale, ai asociațiilor profesionale și către locuitorii mun. Chișinău să nu rateze oportunitatea de a cunoaște expozanții, de a avea dialog direct și de a procura produse alimentare locale.
„În acest an vor fi prezentate exemple de mini-tehnică – soluții optime pentru micii fermieri agricoli. De asemenea, vorbim despre utilaje care economisesc energia electrică, iar în contextul formării prețului de cost la producția agricolă, orice proces de economisire înseamnă bani în plus care rămân la agricultor. Noi vorbim de o concurență acerbă în regiunea noastră și din acest considerent, performanțele tehnologice pot face diferența când se vorbește despre prețul final.
Participarea la expoziție în calitate de expozant sau de vizitator, oferă oportunitatea de a afla toate noutățile care reflectă anul tehnologic 2023, inclusiv modelele de digitalizare a sectorului. Apelul nostru este ca agricultorii să viziteze aceste expoziții, pentru a însuși toate inovațiile. În plus, va fi organizat târgul „Toamna de Aur”, unde vor fi expuse produsele de la fermierii locali. Îndemnăm locuitorii mun. Chișinău să vină și să procure la prețuri competitive produse direct de la producător. Aici vor putea fi achiziționate fructe, legume, miere de albine, nuci și material săditor”, a menționat Vladimir Bolea.
Inaugurarea oficială a expozițiilor va avea loc joi, 19 octombrie curent, cu începere de la ora 11:00, în spațiile CIE Moldexpo (pavilionul nr. 2, str. Ghioceilor 1).
Directorul general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM), Ion Dodon, a solicitat astăzi, într-o conferință de presă, fondatorilor de gospodării țărănești să verifice statutul gospodăriei la primăria din localitate.
Îndemnul vine în urma numeroaselor adresări la CNAM ale fondatorilor de gospodării țărănești, care au primit notificări cu privire la onorarea obligației de achitare a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală (AOAM) în sumă fixă în termenul legal, transmite moldpres.md.
În temeiul cadrului normativ, CNAM notifică anual persoanele care nu s-au asigurat individual în termenul stabilit de legislație, adică în primele trei luni ale anului, despre obligația de a achita prima de asigurare.
În acest context, Ion Dodon a precizat că, în conformitate cu Legea privind instituirea unor măsuri de susținere a activității gospodăriilor țărănești (de fermier), Parlamentul a instituit mecanismul de radiere a gospodăriilor țărănești (de fermier) inactive din Registrul gospodăriilor țărănești (de fermier) și din Registrul fiscal de stat.
„Potrivit legii menționate, radierea gospodăriilor s-a efectuat în baza listei de gospodării inactive, întocmite de primăria din localitatea respectivă. În cazul în care primăria nu a inclus gospodăria în lista celor care urmează a fi radiate, aceasta se consideră a fi gospodărie activă și, respectiv, fondatorul are obligația de a achita anual prima de asigurare medicală obligatorie în sumă fixă.
Vă îndemnăm să verificați în cadrul administrației publice locale, la primăria din localitatea dumneavoastră, dacă gospodăria țărănească pe care ați fondat-o a fost sau nu inclusă în lista de radiere”, a explicat şeful CNAM.
În altă ordine de idei, Ion Dodon a informat şi despre unele noutăți în domeniu. Astfel, conform sursei citate, mamele neangajate care îngrijesc copii până la vârsta de doi ani vor avea statutul de persoană asigurată și vor putea beneficia de volumul integral de asistență medicală.
Totodată, cheltuielile în cazul urgențelor obstetricale pentru femeile neasigurate vor fi acoperite din contul fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală.
De asemenea, pentru asigurarea unui tratament egal în raport cu persoanele angajate, va fi menținut statutul de persoană asigurată pentru liber-profesioniştii din sectorul justiţiei și persoanele neangajate care exercită independent profesiunea de medic de familie, în cazul suspendării activității acestora pe durata concediului de maternitate sau a concediului pentru îngrijirea copilului cu vârsta de până la trei ani.
Totodată, se prevede prelungirea statutului de persoană asigurată, până la data de 31 ianuarie a anului următor, în cazul celor care achită asigurarea.
În același timp, cetățenii vor primi statutul de asigurat din momentul achitării primei de asigurare pentru anul respectiv, și nu după șapte zile calendaristice, cum este în prezent.
„Conform noilor prevederi, va fi exclusă răspunderea contravențională pentru neachitarea primelor în sumă fixă, în termenul stabilit de lege, în scopul evitării presiunii financiare asupra persoanelor care nu s-au asigurat în mod individual”, a rezumat Ion Dodon, director general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.
În mare parte, fermierii deja au însămânțat suprafețele preconizate cu grâu de toamnă, chiar dacă condițiile nu au fost dintre cele mai favorabile.
Lipsa precipitațiilor au complicat și mai mult procesul de semănat, pentru că apa este factorul determinant în răsărirea și dezvoltarea grâului de toamnă.
Solicitat de Agrobiznes, Mihai Bostan, promotor Corteva Agriscience, a ținut să specifice că adâncimea, norma optimă de semănat și răsărirea în termeni optimi sunt primii factori care ne asigură o producție calitativă și cantitativă la grâu.
Totodată, expertul consideră că producătorii agricoli trebuie să se adapteze la condițiile actuale și să adopte procedee agrotehnice, care să asigură minimul necesar pentru începutul dezvoltării culturilor de toamnă.
„Până la momentul dat, fermierii au reușit să semene circa 80% din suprafețele planificate. Din informațiile pe care le dețin, puține suprafețe au rămas încă nesemănate, acolo unde a fost un premergător mai târziu, sau acolo unde floarea-soarelui a fost recoltată cu întârziere, pentru că sunt fermieri care nu dispun de spațiu pentru depozitarea ei”.
Mihai Bostan consideră că, atunci când vorbim despre termenii optimi de însămânțare pentru grâu, aceștia ar fi fost sfârșitul lunii septembrie.
„Din cauza lipsei de precipitații/umiditate, producătorii au semănat mai târziu, dar indiferent de perioadă, au semănat în sol uscat, fără umiditatea necesară pentru răsărire. Aici țin să remarc faptul că, atunci când ne referim la termenii optimi de semănat nu trebuie să uităm că lipsa/prezența umidității determină timpul de răsărire a grâului. Pentru ca grâul să aibă o înfrățire bună, de cel puțin 2 frați, acesta are nevoie de 45-60 de zile de vegetație productivă după răsărire.
Bineînțeles că, grâul vegetează și mai târziu, cu temperaturi puțin mai scăzute, însă nu atât de productiv, fiind mai mult bazat pe acumularea de zaharuri și nu pe creșterea vegetativă semnificativă. Termenii optimi de răsărire a grâului sunt atunci când avem media zilnică de 14-17 grade (a doua – a treia decadă a lunii septembrie).
În anul curent, s-a reușit răsărirea grâului și a orzului, în foarte puține cazuri, doar acolo unde a fost un premergător devreme (rapița, mazărea, grâu) și unde s-au făcut lucrări minime ale solului (cu conservarea umidității din precipitațiile de la sfârșitul lunii iulie). În aceste cazuri, semănăturile sunt în faza de ,,înfrățire” și necesită erbicidare”.
Samulastra de rapiță în orzul înfrățit, datorită lucrărilor minime de conservare a umidității din precipitațiile din iulie, satul Codreni, raionul Ocnița
Expertul spune că, acolo unde s-au făcut lucrări mai adânci (>5-7 cm) ale solului, cu părere de rău, la adâncimea de semănat nu mai este umiditate.
Astfel că, până nu vom avea precipitații, ca să umecteze solul până la bob și chiar mai mult, nu va avea loc răsărirea grâului.
„Cu fiecare zi fără precipitații și de întârziere a răsăririi grâului avem perspective tot mai sumbre legate de producția din anul următor. Un grâu care reușește să răsară până la sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie, reușește să facă doi frați și are un sistem radicular dezvoltat pe o adâncime de cel puțin 25-30 de cm, ceea ce îi oferă o rezistență mult mai mare la factorii de stres, la iernare, dar și o regenerare în primăvară mult mai activă și o rezistență la secetă mult mai înaltă”.
Mihai Bostan a amintit despre experiența din toamna anului 2018, când grâul a fost semănat în uscat, a răsărit în februarie-martie, iar datorită precipitațiilor din luna mai 2019, această cultură a oferit o recoltă de peste 6 tone la ha.
Însă, în doar câteva cazuri unde s-a obținut înfrățirea din toamnă, cu aceleași condiții de primăvară, în aceeași gospodărie s-au obținut sporuri de 1-1,5 t/ha la grâul înfrățit din toamnă față de cel răsărit primăvara.
„Înfrățirea din toamnă este esențială și nu trebuie de neglijat acest lucru. Putem admite că condițiile din iarnă – primăvară ar putea să compenseze sau să ne asigure niște producții bune, dar cu toate acestea un grâu înfrățit este mult mai productiv, decât un grâu care nu înfrățește din toamnă”.
Grâu la 24 septembrie, după 7 zile de la semănat, premergător – rapița de toamnă, fară precipitații din iulie, umiditate conservată prin lucrări superficiale
Totuși, dacă în următoarele 7-10 zile vom avea parte de precipitații și temperaturi active prielnice până la sfârșitul lunii noiembrie, am putea avea și o răsărire a grâului suficient de bună, ceea ce ar putea să compenseze perioada din octombrie.
„Deci putem concluziona că, încă nu este totul pierdut, mai ales dacă semănatul a fost efectuat corect, la o adâncime de până la 3 – 3,5 cm. Din toate procedeele agrotehnice care s-au făcut în anul curent, pot spune cu certitudine că, lucrările minime ale solului (conservative, sau lucrarea minimă a solului) au oferit posibilitatea de a avea o răsărire și dezvoltare a grâului. Fermierii trebuie să conștientizeze că cu cât mai puțin vor lucra solul, cu atât mai bine va fi pentru grâu”.
În ceea ce ține de densitatea de semănat, fermierii s-au axat pe densități obișnuite, ceea ce este și firesc, a mai adăugat Mihai Bostan.
„La moment, este destul de bine ca densitățile să fie ceva mai mici, pentru că gradul de înfrățire și dezvoltare a grâului din toamnă, și ulterior primăvară, este direct proporțională cu numărul de plante la m2. Un grâu mai des o să înfrățească mai slab, iar un grâu mai rar o să înfrățească mai puternic și o să dezvolte un sistem radicular în așa fel că o să fie mult mai rezistent la condițiile de stres, în mod special la secetă”.
Anul acesta ne demonstrează odată în plus că, cultura premergătoare grâului, adâncimea lucrărilor de sol de la recoltarea culturii premergătoare și până la semănat, tehnica de semănat, perioada, adâncimea de semănat și, nu în ultimul rând, perioada de răsărire vor influența direct nivelul de producție la hectar.
Ziua Mondială a Alimentației din acest an sărbătorește una dintre cele mai prețioase resurse ale planetei: apa. Este esențială pentru viața pe Pământ. Aceasta acoperă o mare parte din suprafața planetei, reprezintă peste 50% din corpul nostru, ne ajută să ne hrănim, susține mijloacele de trai și este fundamentală pentru atingerea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).
Așadar, cum ar trebui să abordăm această provocare complexă de a proteja resursele de apă dulce existente și sistemele acvatice de poluare și de impactul crizei climatice, asigurând totodată ca oamenii să aibă acces egal la resursele de apă?
Având în vedere că aproximativ 70% din apa dulce este utilizată în agricultură, este foarte importantă schimbarea modului în care ne producem hrana și alte produse agricole. Acesta este și domeniul în care lipsa unor acțiuni va genera consecințele cele mai grave.
Apa dulce nu este infinită și trebuie să încetăm să o considerăm ca fiind garantată. Luați în considerare faptul că, în ultimele două decenii, fiecare dintre noi a pierdut aproximativ o cincime din apa dulce disponibilă. Pentru unele persoane, realitatea este mult mai dură. De fapt, în unele regiuni, pierderile se apropie de unu la trei.
Dacă nu acționăm urgent, suntem pe calea de creștere a consumului de apă cu peste 1/3 până în 2050 la nivel global, având în vedere creșterea numărului populației, ceea ce înseamnă că riscăm să ajungem într-un punct fără cale de întoarcere.
Creșterea rapidă a populației, urbanizarea, industrializarea, dezvoltarea economică și criza climatică au afectat în totalitate resursele noastre de apă. Împreună cu poluarea apei, supra-exploatarea și lipsa unei gestionări coordonate, aceasta generează o combinație complexă de provocări suprapuse.
Evenimentele meteorologice extreme, seceta și inundațiile afectează considerabil ecosistemele, având consecințe îngrijorătoare asupra securității alimentare la nivel mondial. Micii producători, cei aflați la limita subzistenței, femeile, tinerii, popoarele indigene, migranții și refugiații, sunt cei mai vulnerabili.
Soluții pentru o provocare complexă
La baza acțiunilor pentru abordarea acestor provocări complexe trebuie să fie asigurarea unei cantități suficiente de apă pentru agricultură, luând în considerare în același timp și necesitățile de apă ale altor activități economice, în special odată cu accelerarea urbanizării.
O bună guvernanță este crucială pentru alocarea durabilă și echitabilă a apei, printr-o abordare integrată și incluzivă cu toți partenerii. Administrarea și drepturile de proprietate asupra resurselor de apă, stabilirea prețurilor la apă, reglementările și măsurile de stimulare sunt necesare pentru a genera schimbări și a asigura un acces echitabil la resurse de apă curate și sigure.
Este nevoie să implementăm gestionarea integrată a resurselor de apă prin dezvoltarea și administrarea coordonată a apei, terenurilor și resurselor conexe, în vederea maximizării bunăstării umane, fără a compromite durabilitatea ecosistemelor vitale.
Pentru aceasta, avem nevoie atât de proiecte la nivel național, cât și regional. Investițiile în practici inovatoare și eficiente de gestionare a apei sunt vitale, inclusiv în tehnologii moderne de irigații și stocare și soluții bazate pe știință pentru a aborda scăderea resurselor de apă disponibile și gestionarea inundațiilor; astfel încât să construim o societate care economisește apă și este rezilientă, inclusiv prin gestionarea mai eficientă a interdependenței apă-alimente-energie.
Acțiune în teren
Avem capacitatea și depunem eforturi pentru a face aceste lucruri posibile. De exemplu, în Sahel, FAO oferă agricultorilor oportunități de mecanizare pentru a-și îmbunătăți infrastructura de apă și sprijină femeile din zonele rurale și familiile lor să aibă acces la apă. La nivel global, terenurile irigate produc 40% din alimentele de pe 20% din terenurile arabile – totuși acest potențial încă nu este valorificat în totalitate.
Pentru a contribui la realizarea acestui potențial, FAO dezvoltă o metodologie globală de cartografiere a necesităților și a potențialului de irigare, și urmează să conlucrăm cu statele lumii pentru a o implementa. Mecanismele adecvate de finanțare și investiții, la o scară potrivită și extinsă, sunt cheia construirii și menținerii infrastructurii intensive din punct de vedere al capitalului. Soluțiile bazate pe reziliență sunt esențiale.
Prioritizarea infrastructurii verzi și albastre pentru promovarea agriculturii și pescuitului poate îmbunătăți calitatea apei, menține biodiversitatea și oferi alte beneficii sistemelor agroalimentare și zonelor rurale.
În Sri Lanka și Zambia, de exemplu, FAO pilotează câmpuri multifuncționale pe care adițional producției de orez sunt crescuți pești și creveți. O astfel de infrastructură cu valoare adăugată aduce beneficii prin reîncărcarea apelor subterane, controlul inundațiilor și furnizarea serviciilor de ecosistem.
Este nevoie de implicarea tuturor
Avem capacitatea și este nevoie să ne implicăm mai mult, împreună, cu toți cei care aduc contribuții distincte, dar interconectate. Guvernele trebuie să elaboreze politici bazate pe știință și dovezi, care să valorifice datele și inovația, și să coordoneze între sectoare pentru a planifica și gestiona mai bine resursele de apă.
Apa, energia și hrana sunt interconectate, și pentru ca politicile să aibă succes, este important ca interesele adesea concurente să fie gestionate fără a compromite sănătatea ecosistemelor.
Producătorii agricoli trebuie să devină agenții gestionării resurselor de apă și să fie echipați cu instrumentele potrivite pentru a îndeplini această funcție în mod durabil. Producătorii agricoli, cei care depind de resursele forestiere, crescătorii de animale și cei care lucrează în domeniul pescuitului și acvaculturii deja gestionează resursele de apă în activitatea de zi cu zi.
Susținerea și încurajarea lor de a prelua rolul de inițiatori în găsirea și implementarea soluțiilor legate de apă reprezintă soluția cea mai logică și inteligentă. Companiile de business trebuie să devină “avocați” ai apei, ceea ce înseamnă asumarea angajamentelor concrete de îmbunătățire a eficienței utilizării apei și reducerea poluării pe tot lanțul de aprovizionare. Aceasta nu aduce beneficii doar naturii și societății, ci și afacerilor.
Abordarea serioasă a gestionării resurselor de apă poate îmbunătăți reputația și profiturile afacerilor și le poate ajuta să evite riscurile pe care penuria de apă, inundațiile și poluarea le-ar putea genera în viitor.
Vreau să subliniez din nou faptul că toți trebuie să renunțăm la a considera apa ca fiind garantată. Adoptarea deciziilor informate privind produsele pe care le cumpărăm, reducerea risipei de apă și prevenirea dezastrelor de inundații și a poluării sunt moduri ușoare prin care toți putem contribui la acțiuni pozitive pentru un viitor prosper pentru oameni și pentru planetă.
Acestea sunt aspecte esențiale pentru a realiza ceea ce la FAO numim Cele Patru Măsuri de Îmbunătățire: o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună – pentru a ne asigura că nimeni nu este lăsat în urmă.
