China, care consumă aproximativ un sfert din cerealele produse la nivel mondial și este unul dintre cei mai mari importatori de produse agricole, a aprobat o nouă strategie de dezvoltare a sectorului cerealier până în anul 2030.
Planul prevede majorarea producției interne, diversificarea surselor de import și extinderea rezervelor strategice de stat. Potrivit analiștilor, această politică ar putea influența semnificativ comerțul mondial cu cereale, oleaginoase și materii prime pentru furaje.
În cadrul celui de-al 15-lea plan cincinal, Beijingul își propune să crească producția anuală de cereale la 725 milioane de tone, comparativ cu nivelul record de 714,9 milioane de tone obținut în 2025.
Obiectivul va fi atins prin dezvoltarea programelor de ameliorare genetică, implementarea tehnologiilor agricole moderne, creșterea gradului de mecanizare, extinderea sistemelor de irigare și modernizarea infrastructurii agricole.
În același timp, autoritățile chineze urmăresc să mențină importurile „în limite controlate”, pentru a reduce dependența de furnizorii externi și de riscurile geopolitice.
Cu toate acestea, China nu va putea renunța complet la importuri. Țara va continua să aibă nevoie de grâu cu un conținut ridicat de proteină pentru industria de panificație și morărit, precum și de volume importante de soia destinată producerii furajelor combinate.
În ultimii ani, Beijingul și-a diversificat semnificativ sursele de aprovizionare, majorând importurile din Brazilia, regiunea Mării Negre, Asia de Sud-Est și Asia Centrală, reducând totodată dependența de livrările din Statele Unite.
Analiștii estimează că noua strategie va face politica de import a Chinei mult mai selectivă. Achizițiile vor fi efectuate tot mai des pentru acoperirea deficitului estimat, completarea rezervelor de stat sau valorificarea unor condiții favorabile de preț, și nu vor mai crește automat odată cu majorarea consumului.
Acest lucru înseamnă că deciziile Chinei privind cotele de import, tarifele, utilizarea rezervelor și politica în domeniul furajelor vor avea o influență și mai mare asupra piețelor agricole mondiale.
Totodată, implementarea strategiei se confruntă cu o serie de provocări, precum suprafața limitată de teren arabil, deficitul de resurse de apă, urbanizarea accelerată și frecvența tot mai mare a fenomenelor meteorologice extreme.
Potrivit experților, în următorii ani politica agricolă a Chinei va avea un rol tot mai important în modelarea piețelor agricole globale, iar deciziile Beijingului ar putea influența fluxurile comerciale la fel de mult ca factorii tradiționali ai cererii și ofertei.
Comentarii