Rusia își reorientează tot mai activ exporturile de floarea-soarelui de la rutele tradiționale din Marea Neagră către coridorul caspic, pe măsură ce livrările către Uniunea Europeană se reduc, iar cererea se deplasează către piețele din Asia și Africa.
Potrivit estimărilor din sector, ponderea coridorului de tranzit caspic în exporturile rusești a ajuns la 15–18%, deși utilizarea rutelor logistice alternative este cu 25–35% mai scumpă pentru exportatori.
UE pierde din importanță pentru exporturile rusești
Geografia exporturilor rusești de floarea-soarelui s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Dacă în 2022 țările Uniunii Europene, în special Țările de Jos, Spania și Italia, reprezentau până la 48% din livrările Rusiei, în sezonul 2024/25 ponderea acestora a scăzut la 10–12%.
În schimb, peste 80% din exporturile rusești sunt direcționate în prezent către piețele din Asia și Africa. Printre principalele destinații se numără India, China, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Algeria.
Una dintre rutele alternative este coridorul caspic, care utilizează porturile din Astrahan, precum și rute prin Turkmenbași și Iran.
Anterior, această rută avea în principal un rol de rezervă, însă restricțiile și dificultățile întâmpinate pe rutele maritime tradiționale au determinat creșterea importanței sale pentru exporturile agricole rusești.
Transportul prin Marea Caspică este mai scump
Reorientarea fluxurilor comerciale vine însă cu costuri logistice suplimentare. Potrivit estimărilor citate, prima logistică față de rutele tradiționale din Marea Neagră ajunge la 25–35%, în timp ce durata transportului s-a extins la 10–14 zile.
Costurile suplimentare sunt generate de tarifele de transport, asigurare și necesitatea reorganizării lanțurilor logistice.
În același timp, extinderea transporturilor prin Marea Caspică este limitată de capacitatea porturilor și a infrastructurii feroviare. Capacitatea actuală a coridorului este estimată la aproximativ 30.000 de tone de mărfuri pe zi.
În aceste condiții, extinderea infrastructurii portuare și a capacităților de transport ar putea deveni unul dintre principalii factori care vor determina ritmul reorientării exporturilor agricole rusești către piețele din Asia și Africa.
Comentarii