După câțiva ani marcați de prețuri reduse la export și de concurența mierii ieftine pe piața europeană, apicultura din Republica Moldova ar putea beneficia de o conjunctură mai favorabilă începând cu 2026.
Economistul Ghenadie Ivașcenco consideră că schimbarea regulilor pe piața Uniunii Europene creează o oportunitate pentru mierea moldovenească, însă valorificarea acesteia va depinde de capacitatea sectorului de a-și concentra oferta și de a negocia la o scară mai mare.
Într-o analiză dedicată sectorului, economistul atrage atenția că problema nu se rezumă la obținerea unui preț mai bun pentru miere.
„Republica Moldova dispune de producție și capacități de export, dar oferta rămâne fragmentată între mai mulți operatori, ceea ce reduce puterea de negociere în relația cu cumpărătorii europeni”.
Piața europeană a mierii își schimbă regulile
Potrivit lui Ivașcenco, ultimii ani au fost dificili pentru apicultorii moldoveni din cauza prețurilor mici și a presiunii exercitate de volumele de miere ieftină provenite în special din China și Ucraina.
Peste această situație s-a suprapus problema mierii adulterate cu siropuri ieftine, comercializată drept miere naturală.
Problema adulterării este documentată și la nivel european. Comisia Europeană a derulat acțiuni coordonate pentru identificarea mierii suspectate de adulterare, iar ulterior UE a revizuit legislația privind etichetarea și trasabilitatea produsului.
Din 14 iunie 2026, se aplică noile prevederi ale Directivei (UE) 2024/1438. Pentru amestecurile de miere, țările de origine trebuie indicate pe etichetă în ordine descrescătoare, împreună cu ponderea fiecărei origini.
Legislația prevede, de asemenea, dezvoltarea unor cerințe armonizate de trasabilitate și a metodelor pentru identificarea mierii adulterate.
Ivașcenco consideră că schimbarea poate avantaja Republica Moldova, în condițiile în care mierea autohtonă și-a păstrat, în opinia sa, o reputație bună pe piața externă.
„Într-o piață zguduită de «fake honey», încrederea începe să valoreze bani. Astfel, avem o șansă bună și, cel mai probabil, prețuri mai bune”, susține economistul.
Moldova are miere, dar oferta este fragmentată
Creșterea prețurilor nu ar rezolva însă principala vulnerabilitate identificată de economist: fragmentarea producției și, mai ales, a exporturilor.
În analiza sa extinsă, Ivașcenco estimează că Republica Moldova dispune de aproximativ 200 de mii de familii de albine, cu o producție anuală relativ stabilă de 4–6 mii de tone de miere și capacități de integrare și export de peste 5 mii de tone.
În același timp, aproximativ 9,4 mii de apicultori sunt autorizați, dar numai circa 3,3 mii activează într-o formă juridică. Peste 65% funcționează, potrivit analizei, ca gospodării individuale.
Această structură complică agregarea loturilor, standardizarea produsului și asigurarea unei trasabilități uniforme. Fragmentarea continuă și la nivelul comerțului extern.
Potrivit estimărilor prezentate de Ivașcenco, 10–15 companii asigură exportul de miere al Republicii Moldova, iar majoritatea exportatorilor operează cu volume de aproximativ 250–500 tone anual.
Economistul consideră că această scară este prea mică în raport cu dimensiunea cumpărătorilor de pe piața europeană.
„Dacă nu ai cel puțin 1 mie tone de miere – nici măcar nu ești admis în «anticamera» unui mare buyer european. Aici este paradoxul: Moldova are volumul. Dar nu îl pune împreună”, afirmă Ivașcenco.
În analiza sa, acesta apreciază că furnizorii capabili să livreze constant 1,5–2 mii tone anual și mai mult au o poziție comercială mult mai favorabilă în raport cu marii importatori și ambalatori europeni.
Aceste volume trebuie privite ca estimări și praguri comerciale indicate de autor, nu ca cerințe oficiale ale pieței UE.
Propunerea: un macro-cluster „Honey of Moldova”
Pentru depășirea fragmentării, Ivașcenco propune constituirea unui macro-cluster național „Honey of Moldova”.
Ideea nu presupune dispariția companiilor existente sau crearea unei noi asociații profesionale. Exportatorii ar urma să-și păstreze independența, dar să își coordoneze oferta destinată piețelor externe, să lucreze după standarde comune și să negocieze împreună cu cumpărătorii mari.
„Un exportator cu 300 tone este mic pentru Europa. O platformă cu 4–5 mii începe nu doar să conteze, dar chiar și să aibă putere de negociere”, argumentează economistul.
În documentul său, modelul este dezvoltat până la propunerea constituirii unei entități economice – „Honey of Moldova” S.A. – care ar funcționa drept braț comercial al clusterului. Oferta agregată ar urma să pornească de la 2–3 mii tone anual, cu posibilitatea extinderii ulterioare.
Macro-clusterul ar gestiona relațiile cu cumpărătorii externi, negocierea contractelor și infrastructura comună de control al calității și trasabilitate.
La nivel regional, Ivașcenco propune dezvoltarea unor micro-clustere, care să integreze apicultorii și să gestioneze colectarea, standardizarea și controlul producției.
De la 4–6 mii la 10 mii de tone de miere
Scenariul prezentat de economist merge mai departe de reorganizarea exportului. Într-un orizont de 5–7 ani, acesta estimează că efectivul ar putea crește de la aproximativ 200 de mii la 350–400 de mii de familii de albine, iar oferta agregată ar putea ajunge la circa 10 mii de tone exportate anual.
Potrivit calculelor sale, reorganizarea lanțului valoric și reducerea intermedierii ar putea majora profitabilitatea cu 75–150%, de la apicultori până la exportatori.
Un alt element al modelului îl reprezintă serviciile organizate de polenizare. Ivașcenco estimează că acestea ar putea ajunge să genereze 30–35% din veniturile apicultorilor, reducând dependența sectorului de prețurile și volumele exportului de miere.
În scenariul prezentat în analiză, cifra de afaceri anuală a apiculturii moldovenești ar putea ajunge la aproximativ 50 de milioane de euro, iar prețul mediu de export ar putea urca spre minimum 5 euro/kg.
Important: Aceste valori reprezintă țintele și estimările autorului pentru cazul în care modelul propus ar fi implementat, nu prognoze oficiale pentru sector!
Comentarii