Stabilită în Elveția din anii ‘90, moldoveanca Ludmila Laube-Tincu, acum 5 ani, și-a descoperit vocația și a început să producă produse de patiserie și lactate artizanale, care au reușit să cucerească inimile elvețienilor, scrie Newsmaker.
Drumul spre visul său nu a fost deloc ușor. Bibliotecară de profesie, a avut nevoie de o perioadă de acomodare în noua țară, unde, pe lângă grija pentru copii și soț, lucra ca femeie de serviciu la o fabrică, apoi la o casă particulară. După care, Ludmila a predat ore de limbă rusă și a reluat activitatea în calitate de bibliotecară. Cu toate acestea, căutările sale profesionale nu s-au oprit aici.
În urma unei călătorii la Mănăstirea Muri (Elveția), protagonista a înțeles care este adevărata ei vocație și a pus bazele unei afaceri, care, mai târziu, urma să se dezvolte în ceva mult mai frumos.
„Acel loc are o poveste foarte romantică. Ultimii conducători din dinastia Habsburgilor, soții Zita și Karl von Habsburg, după ce au pierdut tronul, s-au stabilit la Madera. Karl a murit la 28 de ani, iar Zita a trăit încă 60 de ani, dar a declarat că își dorește ca după moarte inimile lor să se unească. Timp de 60 de ani, aceasta a purtat inima soțului într-o cutie de la pălării, iar când a murit acestea au fost păstrate în această mănăstire. Această poveste de dragoste m-a inspirat foarte mult”, își amintește Ludmila.
Astfel, aceasta a decis să producă biscuiți în formă de inimă pentru a-i vinde la mănăstire, iar cutia în care acestea sunt ambalate a fost încă un element al continuității poveștii de dragoste a celor doi soți.
„Coroana habsburgică a devenit un element al brandului, ca o continuare a istoriei acestor doi îndrăgostiți. O dată pe an, reprezentanții dinastiei habsburgice vin la Liturghie la această mănăstire. În timpul uneia dintre astfel de vizite, le-am oferit biscuiții mei. Mai târziu, am primit o scrisoare de mulțumire din partea lor. Nu m-am gândit la bani sau la faimă. Aceasta este pentru mine mai mult o plăcere decât o afacere”, recunoaște Ludmila.
Mai târziu, prietenii și cunoscuții Ludmilei, inspirați de activitatea acesteia în domeniul patiseriei, i-au propus o nouă idee – producerea lactatelor artizanale.
„La început, nici măcar nu știam cum să fac brânză, chefir, smântână sau alte produse lactate. Am căutat informații, rețete, am întrebat, dar mulți mi-au spus:„Nu puteți face chefir sau brânză „de casă ”, acest lucru este ireal. Nu am cedat, am continuat să caut și să tot încerc. Și, într-un final, gheața s-a spart, îmi reușise. În acel moment, mi-am dat seama că am devenit un antreprenor adevărat”, își amintește Ludmila.
Cu toate acestea, deși a fost marcată victoria, provocările abia începeau.
„Deoarece toate produsele lactate sunt sută la sută naturale, termenul de valabilitate este foarte mic. Din această cauză, a fost foarte dificil să găsesc magazine care ar accepta să colaboreze și să vândă producția. Am fost foarte insistentă, am început a promova produsele, deoarece știam că sunt cu adevărat bune, și a venit momentul când am devenit un exemplu pentru alți furnizori din magazinele mici și mari din Elveția. Și dacă la început produsele mele se aflau pe rafturile de jos, mai târziu a fost făcută o vitrină specială pentru acestea”, spune Ludmila Laube.
Într-un final, succesul și recunoașterea brandului au bătut la ușa Ludmilei.
„Într-o bună zi, producători de brânzeturi din elveția au venit la mine și m-au întrebat cum îmi reușește să produc. Atunci mi-am dat seama că aceasta sunt recunoscută drept un producător de succes și că acest lucru valorează foarte mult. Într-adevăr, în Elveția, activitățile legate de producerea lactatelor este o muncă considerată exclusiv pentru bărbați. Ei se ocupă de mulsul vacilor și de producere. Există o concurență foarte acerbă în această industrie tradițională pentru Elveția, dar cred că am reușit foarte multe, datorită perseverenței și dorinței de a schimba ceva”, menționează Ludmila.
La etapa actuală, produsele Ludmilei pot fi găsite sub brandul Ludmila Laube în magazinele din toate orașe mari din Elveția, precum: Zurich, Geneva, Berna, Basel.
Comentarii