„Mie nu mi-au plăcut atât de mult lalelele, pe cât banii pe care îi făceam de pe flori”, așa își începe povestea de viață agronomul Victor Revenco din satul Slobozia raionul Ștefan-Vodă.
Acum 12 ani, Victor Revenco era agronom în propria plantație de lalele. Proaspăt ieșit de pe băncile facultății, reușise să se angajeze și în câmpul muncii, dar salariul pe care îl primea era foarte mic.
„M-am angajat la lucru în anul 1982. Primeam 120 de ruble, pe atunci, apoi 130, 160, dar era puțin. Aveam doi copii, voiam să-mi construiesc casă și am hotărât, împreună cu soția, și ea de profesie agronom să ne apucăm de o afacere. Și ne-am apucat de crescut lalele” susține Victor Revenco.
Ideea de a se ocupa de creșterea florilor îi aparține. Se inspirase de la directorul școlii din sat din acea vreme, care avea o activitate similară.
„Eu am văzut că el vinde o floare cu 50 de bănuți și m-am gândit că trebuie să fie profitabil. 25 de ani m-am ocupat de creșterea florilor. Creșteam lalele simple. Aveam și olandeze de 5 soiuri. Roșii, roșu închis, roșu cu marginea albă am avut, bordo și albe” povestește agronomul.
Florile erau crescute pe o suprafață de 2 ari, în grădină, și o seră de 40 de metri pătrați.
„Se cresc foarte ușor. Le plantezi toamna. Iar anul viitor le scoți și vezi, dacă bulbul e mai mare de 3 cm atunci o pui în seră. Iar peste o lună ai flori. Vara și primăvara mai trebuie să le irigi” povestește Victor Revenco.
Soția era cea cu care împărțeau toate responsabilitățile. El se ocupa de încălzitul serei iarna, iar ea cu plivitul, ruptul puieților.
„Noi ne ocupam cu florile după ce veneam de la lucru. Pentru că ziua lucram. M-am lăsat de lalele în 2008, când am fost angajat ca agronom într-o livadă de fructe din satul Olănești, raionul Ștefan-Vodă”povestește agronomul.
Întrebat despre cum e să crești flori, agronomul spune că e o afacere curată, frumoasă și mirositoare.
„Nu pot să spun că e o afacere de succes. Mai ales astăzi, când piața florilor este inundată cu marfă străină, mai ieftină. De la bulbi și până la flori, respectiv, oamenii cumpără ce este mai ieftin” explică agronomul.
„Noi ne ocupam cu florile doar pentru export. Foarte puțin vindeam pe piața locală. Majoritatea florilor ajungeau în piața din Federația Rusă. 5 lei laleaua era, pe când în piața noastră o vindeam cu 50 de bănuți, erau bani mulți pe atunci” explică Victor Revenco.
Primele lalele înfloreau la 23 februarie, iar cea mai bună zi de vânzare era, desigur, 8 martie.
„Noi aveam flori, doar undeva 3 săptămâni pe ani, de la prima și până la utlima înflorire. Făceam doar un singur export, pentru care adunam până în 2 500 de flori, în funcție de an”susține agronomul.
„Dacă vrei să ai success într-o afacere trebuie să-i dedici mult timp, foarte mult timp, bani și să faci acest lucru cu tragere de inimă. Și mai mult decât atât, florile iubesc oamenii tineri, energici” a mai adăugat agronomul.
De când s-a lăsat de flori, nu cumpără niciodată lalele. Nu m-am supărat pe ele, dar vreau altceva, zâmbește și explică agronomul. Acum, se simte ca peștele în apă în plantațiile de fructe, și spune că nu regretă absolut deloc, că după 25 de ani, a schimbat direcția domeniului de activitate.
Comentarii