Exportul merelor în containere frigorifice devine un subiect de interes în condițiile în care pomicultorii sunt nevoiți să accelereze diversificarea piețelor de desfacere.
În acest articol discutăm unele particularități privind temperatura necesară de monitorizat în timpul transportării merelor în containere frigorfice, acestea fiind selectate în baza experienței specialiștilor USAID APM.
Nivelul de deteriorare a fructelor depinde de condițiile create în timpul creșterii, recoltarea corectă și condițiile de păstrare după recoltare.
Detalii despre Când recoltăm merele: perioada optimă pentru diferite soiuri.
Ratele de respirație și transpirație scad odată cu scăderea temperaturii. De aceea este important să menținem un nivel optim de temperatură.
Păstrarea merelor se realizează în spații frigorifice cu atmosferă normală (AR) și atmosferă controlată (AC). Depozitarea în atmosferă normală (AR) se realizează în spații frigorifice în care,
pe lângă răcirea aerului, se face și umidificarea acestuia.
Fructele și legumele se deosebesc prin viteza lor de respirație și de transpirație, sensibilitatea lor la temperaturi scăzute, compoziții de gaze modificate. Nu există o singură condiție ideală care să fie potrivită pentru depozitarea tuturor soiurilor de fructe.
Managementul temperaturii este cel mai important factor pe care trebuie să-l menținem pentru a prelungi durata de valabilitate a fructelor proaspete după recoltare.
Temperatura optimă pentru mere variază de la 0°C…1°C. În următorul tabel sunt prezentați parametrii optimi de păstrare pentru unele soiuri de mere în funcție de metodele de păstrare:
Temperatura produselor la încărcare nu trebuie să depășească 1°C de la valoarea temperaturii stabilită în timpul transportării.
Produsele pot suferi arsuri de la frig, înainte de a îngheța.
Ratele de ventilație pentru containerele de 40′ (12 m) sunt calculate pentru 20 de tone de produs la temperatura optimă de transport. Ratele au fost calculate pentru a menține nivelurile de dioxid de carbon (CO₂) sub 1%.
În timpul transportului, se recomandă companiei de transport să seteze sistemul de ventilație în cazul în care containerul încărcat cu produs rămâne conectat la o sursă de alimentare cu energie electrică pentru o perioadă îndelungată.
Boli la păstrarea merelor la temperaturi neadecvate
Deprecierile fiziologice cauzate de temperaturi scăzute (cilling injury) se manifestă prin brunificarea ușoară a pulpei, care poate avea o extindere finală exterioară (dar de obicei de la 2 până la 3 mm de pulpă rămân neafectate sub epidermă), care se produce la o temperatură inferioară de 3-4⁰C în special pentru soiurile de merele Reine des Reinettes, Reinette Grise du Canada, Belle de Boskoop și Cox’s Orange Pippin.
Brunificarea internă la temperaturi scăzute (low temperature breakdown) se întâlnește și la merele de soiurile Jonathan, Wagener Premiat, Banana de Iarnă, la care se observă o brunificare și descompunere a țesuturilor mezocarpului, în sens centripet.
Apariția acestor probleme se explică prin faptul că temperaturile scăzute întrerup reacțiile ciclului Krebs, favorizând acumularea de acid oxalilacetic sau al altor substanțe, care în anumite cantități devin toxice pentru celule.
La fel, fructele soiului de măr Renet Simirenco sunt sensibile la temperaturi scăzute, deprecierile se produc la temperaturi aproape de 0°C, ca urmare a dereglării procesului de respirație.
Cele mai răspândite boli fiziologice specifice pentru mere ce apar la păstrare sunt:
Pătarea amară la mere (bitter pit) – se întâlnește mai frecvent la soiurile Red Delicious, Golden Delicious, Idared, Granny Smith și Jonathan2, dar poate fi întâlnită și la alte soiuri de măr.
Boala se manifestă la fructe sub forma unor pete mici, ușor adâncite, de culoare brună, sub care hipoderma este suberificată și brunificată.
Sticlozitatea la mere (watercore) mai des se întâlnește la soiurile Fuji, Red Delicious și Jonathan, dar poate fi descoperită și la Granny Smith, Renet Simirenco, Cameo.
Se manifestă în pulpa fructelor prin apariția unor zone cu aspect translucid apos în jurul camerei seminale.
De obicei, apare în toamnele secetoase și călduroase, în care fructele acumulează glucide reducătoare, osmotic active. Presiunea osmotică ridicată din fructe determină absorbția din organele vegetative ale pomilor a apei bogate în sorbitol și acumularea ei în spațiile sorbitoare și, respectiv, aceasta redă țesuturilor din fructe un aspect sticlos.
Crăparea merelor (cracking) este specific pentru soiul de mere Gala la etapa de maturare, respectiv supramaturație.
Opăreală merelor (superficial scald) se manifestă prin pete de culoare brună și se manifestă în general după recoltare în perioada de păstrare sau după păstrare chiar în timpul transportării acestora.
Aspectul și severitatea depind de sensibilitatea soiului, printre cele mai afectate fiind Renet Simirenco, Granny Smith și Red Delicious.
Cercetările au demonstrat că opăreala se dezvoltă rapid odată ce fructele au fost transportate din camerele frigorifice la temperatura camerei sau se poate manifesta chiar și în camerele frigorifice.
Tratamente la mere după recoltare
Pentru a păstra merele o perioadă îndelungată, până la un an de zile în dependență de metoda de păstrare, cercetările științifice au demonstrat că tratarea după recoltare cu inhibitorul de etilenă 1-metilciclopropen (1-MCP) contribuie la menținerea calității acestora prin păstrarea gustului, fermității și suculenței din momentul recoltării până la consumator.
1-MCP interacționează cu receptorii fructului senzitivi la etilenă și practic oprește procesul de maturare, controlând sursele interne și externe de etilenă. Calitatea poate fi menținută pe întreg lanțul de păstrare, transportare și expunere pe raft, drept până la consumator.
În cazul ambalării merelor în pungi, operatorii pot adăuga în lăzi sașete absorbante de etilenă (ethylene absorbent pad) pentru a reduce concentrația etilenei generată de fructe.
Deoarece capacitatea de absorbție a sașetelor este finită, utilizarea lor este eficientă doar dacă anterior ambalării au fost luate măsuri adecvate de control a maturării fructelor, inclusiv tratarea cu 1-MCP.
În mod ideal, toate merele trebuie ambalate în spații de ambalare cu controlul temperaturii. După ambalare produsele conform necesităților trebuie răcite sau păstrate la rece folosind metode de răcire și/sau depozitate la o temperatură recomandată pentru depozitarea pe termen lung și până la livrarea acestora.
Înregistrările de temperatură ale produsului trebuie efectuate cu o anumită periodicitate și păstrate pentru a verifica influența temperaturii pe tot procesul de păstrare. Termometrele și echipamentele de înregistrare a temperaturii trebuie verificate metrologic.
Bibliografie: Bunele practici privind exportul fructelor proaspete în containere frigorifice.
Comentarii