Genul Clematis cuprinde peste 300 specii de plante perene din familia Ranunculaceae, dintre care o mare parte sunt liane cu tulpinile lemnoase, destul de fragile în primii ani de viață.
Acestea sunt extrem de apreciate în calitate de plante ornamentale pentru florile mari, viu colorate, înflorirea abundentă, extinsă o perioadă lungă de timp.
În acest articol veți găsi următoarele sfaturi:
- Când și unde se plantează clematisul;
- Pregătirea solului și a gropii de plantare pentru clematis;
- Cum se îngrijește clematisul;
- Cum se înmulțește clematisul în condiții casnice (butași verzi, marcote și divizarea plantei).
Când și unde se plantează clematisul
Materialul săditor la ghiveci, care are sistemul de radicular închis, poate fi plantat practic în orice moment al anului, cu excepția iernii.
Pentru cel cu rădăcini deschise, se preferă primăvara, înainte ca mugurii să se umfle, de regulă la sfârșitul lunii martie – începutul lui aprilie.
Înainte de plantare, trebuie selectat locul potrivit și pregătit solul, ținând cont de sfaturile de mai jos:
- Planta nu tolerează transplantarea și trăiește în același loc mai mulți ani;
- Necesită sol afânat, ușor și hrănitor;
- Locul ales trebuie să fie bine luminat, dar în același timp să aibă și puțină umbra, deoarece fiind expus la razele directe ale soarelui își pierde rapid efectul decorativ;
- În același timp se recomandă ca locul să fie protejat de vânturi și curenți de aer;
- Nu tolerează stagnarea apelor și locurile cu apele subterane amplasate superficial, deci acestea trebuie să fie la o adâncime de cel puțin 1,5 m;
- Clematisul fiind o plantă cățărătoare are nevoie de sprijin și nu-i place să fie prea aproape de alte plante. Distanța față de suport sau gard trebuie să fie de aproximativ 50 cm, astfel rădăcinile vor putea crește normal în toate direcțiile.
Atenție la gardurile metalice care devin foarte calde în zilele caniculare și pot duce la moartea lăstarilor.
Pregătirea solului și a gropii de plantare pentru clematis
În cazul când avem soluri argiloase sau grele, se recomandă ca groapa de plantare să se pregătească cu 1-2 săptămâni înainte.
Groapa se sapă de aproximativ 60 x 60 cm, după care urmează să se umple până la 2/3 cu un amestec de nisip, turbă, sol fertil sau compost. În substratul pregătit se adaugă un pahar de cenușă de lemn pentru dezinfecție și se amestecă bine.
Apoi solul necesită udat din abundență și i se acordă timp pentru ca acesta să se așeze.
Dacă se planifică plantarea mai multor clematiși, se recomandă distanța între gropi să fie de aproximativ 1 m.
Plantele la ghiveci nu necesită pregătire special, pe când cele cu sistem radicular deschis au nevoie de pregătire. Părțile putrede sau moarte ale rădăcinilor sunt tăiate, la fel ca și cele proeminente sau prea lungi pentru a le egaliza cu restul. După care se tratează cu un fungicid pentru a evita răspândirea infecțiilor.
Când gaura, solul și materialul săditor este pregătit, se poate trece direct la plantare.
În mijlocul gropii, umplute cu amestecul bine compactat, se face o movilă mică pe care se pune planta și se îndreaptă bine rădăcinile astfel încât să cadă uniform.
Coletul trebuie să fie adâncit cu 8-12 cm, ca primii 2-3 muguri să fie sub pământ. Acest lucru contribuie la stimularea imunității clematisului și face înflorirea mai spectaculoasă.
Solul se tasează bine și se face un mic șanț în jurul tulpinii, pentru a ușura udarea plantei.
Se poate mulci cu rumeguș sau turbă, de aproximativ 5-7 cm, pentru a accelera procesul de adaptare și a proteja de vânt și schimbări de temperatură.
Ar putea să-ți placă și 7 plante ornamentale care cresc foarte bine la umbră
Cum se înmulțește clematisul în condiții casnice
Cea mai simplă și mai stabilă modalitate este reproducerea prin divizarea tufei. Pentru a împărți o plantă tânără, a cărei vârstă nu depășește 5 ani, este pur și simplu necesar de săpat și tăiat în mai multe părți. Astfel încât fiecare tulpină să aibă cel puțin 2-3 lăstari și un buchet mic de rădăcini.
Cu plantele mature, bine înrădăcinate va fi puțin mai dificil. Pentru a le diviza, se sapă un șanț pe partea laterală a rizomului și se împarte cu un hârleț în mai mulți puieți.
Plantele noi se transplantează pe un sol fertil și udate abundent.
Marcotarea clematisului este o metodă foarte practică și rapidă, care asigură probabilitatea de a obține o nouă plantă de aproape 100%.
Primăvara, se selectează o tulpină sănătoasă, care se îngroapă la adâncimea de aproximativ 7 cm, în timp ce vârful lăstarului trebuie să se ridice cu aproximativ 25 cm deasupra solului.
Se recomandă să se ude regulat, astfel, vârful cu muguri va începe rapid să se dezvolte ca plantă independentă.
Când creșterea nouă este de 10-15 cm, se separă printr-un strat de sol de planta-mamă. Înainte de stabilirea vremii rece se acoperă cu mase organice pentru a proteja de îngheț.
Primăvara următoare tulpina îngropată se dezgroapă și se divizează în mai multe plante tinere, care pot fi plantate în locul selectat.
Reproducerea prin butași verzi garantează succesul în aproximativ 70% din cazuri. Aceștia sunt recoltați în timpul înmuguririi, înainte de înflorire. Preferabil să se taie pe vreme înnorată dimineața sau seara pentru a oferi butașilor necesarul de umiditate.
Lăstarul este tăiat sub prima frunză adevărată și se face o incizie oblică pe ea. Frunzele mari sunt scurtate cu aproximativ jumătate pentru a conserva apa.
Butașul este apoi plasat într-o soluție de taurină sau heteroauxină timp de aproximativ 10-12 ore pentru a stimula formarea și creșterea rădăcinilor.
Apoi lăstarul se scoate și se spală sub un jet de apă și se plantează în containere. Ca substrat pentru înrădăcinare, se folosește un amestec de turbă și compost. Temperatura optimă pentru creștere este de 18-22 de grade.
În prima lună, butașii sunt udați în fiecare zi, apoi de 2 ori pe lună. Pulverizarea plantelor tinere cu apă va fi un stimul suplimentar pentru o bună creștere.
Perioda de înrădăcinare este de aproximativ 2 luni, astfel toamna sau primăvara anului următor pot fi transplantate în grădină.
Reproducerea prin semințe este folosită de doar de cultivatorii profesioniști și selecționeri pentru a obține soiuri noi, rare. Această metodă nu are garanții, la speciile hibride, iar caracteristicile plantei mame practic nu vor fi păstrate.
Citește și despre Hortensia: cele mai populare specii, cerințe de plantare
Cum se îngrijește clematisul
Principalul lucru de reținut este că această plantă are nevoie de multă umiditate. Clematisul trebuie udat în mod constant, în special în primii 2-3 ani de la plantare. La lianele cu vârsta mai mare de trei ani sunt necesare 2-3 găleți de apă, o dată pe săptămână.
Udarea corectă este cheia înfloririi luxuriante și garanția unei plante sănătoase.
Însă trebuie de avut grijă ca apa să nu stagneze la rădăcini, asigurându-i un drenaj bun. Nu va fi de prisos să mulciți solul.
În primii doi ani de viață, planta formează sistemul radicular și nu se poate aștepta la o înflorire abundentă.
În această perioadă formează câte 2-3 lăstari, pe care apar primele flori. Se recomndă ca acestea să fie tăiate chiar în faza de buton. Acest lucru va permite plantei să nu consume energia cu câteva flori care încă nu au aspectul decorativ dorit, dar să formeze o rădăcină puternică și sănătoasă.
Începând cu al treilea an formează tot mai multe flori, apogeul fiind atins la vârsta de 6 ani.
Cu ajutorul tăierii, în timp util, se poate puteți forma frumos planta și poate fi reglat timpul de înflorire.
Cultura este hrănită cu cenușă de lemn, mraniță și complexe de îngrășăminte minerale pentru înflorire. Lângă rădăcini se pot planta flori precum gălbenelele (calendula), deoarece acestea emit substanțe care resping dăunătorii.
Ar putea să te intereseze și Florile cu bulbi. Cum, unde și când le plantăm.
Comentarii