Ureea rămâne baza nutriției azotate în Republica Moldova. În condițiile în care țara depinde integral de importuri, dinamica fluxurilor externe influențează direct atât strategiile traderilor, cât și planificarea fermierilor.
Anul 2025 a adus fluctuații accentuate de preț, schimbări în structura livrărilor și o concentrare ridicată a pieței în mâinile câtorva operatori.
În total, în 2025 au fost importate 48,6 mii tone de uree, în valoare de 431,8 milioane lei, la un preț mediu ponderat de 8 881 lei/tonă. În spatele acestei medii se află însă diferențe sezoniere și comerciale semnificative.
Sezonalitatea importurilor: două vârfuri și un minim estival
Structura importurilor reflectă calendarul agricol. Primul vârf a fost înregistrat în ianuarie–februarie, când au fost aduse 14,2 mii tone, adică 29,3% din volumul anual. Perioada corespunde pregătirilor pentru campania de primăvară și formării stocurilor.
În lunile martie și aprilie s-a produs o reducere vizibilă a volumelor, iar perioada mai–septembrie a fost caracterizată de un minim pronunțat, cu livrări lunare sub 444 tone.
În total, aceste cinci luni au reprezentat doar 2,7% din importul anual, ceea ce confirmă legătura directă dintre cerere și ciclurile agrotehnice.
Al doilea vârf a fost înregistrat în octombrie, cu 6 mii tone, însă culminarea anului a venit în decembrie, când au fost importate 18,9 mii tone, adică aproape 39% din totalul anual.
Această concentrare indică o strategie de achiziții orientată spre valorificarea prețurilor avantajoase de la final de an.
Dinamica prețurilor: diferență de 30% între minim și maxim
Prețurile au urmat un traseu ascendent din ianuarie până în august. De la 8 796 lei/tonă în ianuarie, media a ajuns la 10 735 lei/tonă în august, ceea ce reprezintă o creștere de 22%.
În perioada mai–august, când volumele importate au fost minime, prețurile au atins cele mai ridicate niveluri, între 10 070 și 10 735 lei/tonă. Loturile mici din extrasezon implică costuri mai mari, iar lipsa economiilor de scară influențează direct prețul final.
În septembrie s-a înregistrat prima corecție, iar în decembrie prețul a scăzut la 8 275 lei/tonă, cel mai redus nivel al anului, cu 6% sub nivelul din ianuarie.
Diferența dintre prețul maxim și cel minim a fost de 2 460 lei/tonă, ceea ce, la un lot de 1 000 tone, înseamnă o economie potențială de 2,46 milioane lei.
Structura calitativă: dominația ureei 46,2%
Din punct de vedere al conținutului de azot, piața este dominată de ureea cu 46,2% azot, care a reprezentat 59,2% din volumul total importat (28,8 mii tone).
Prețul mediu pentru această categorie a fost de 8 608 lei/tonă, ceea ce o face varianta cu cel mai echilibrat raport preț–conținut de azot.
Ureea cu 46,3% azot a ocupat locul doi, cu 19,3% din piață, la un preț mediu de 9 322 lei/tonă. O diferență de doar 0,1 puncte procentuale în conținutul de azot a generat o majorare de 8,3% a prețului, semn al sensibilității pieței la parametrii tehnici.
Un caz aparte îl reprezintă loturile mici cu concentrații atipice, precum ureea 46,06%, importată la un preț de 13 847 lei/tonă, cu 56% peste media pieței. Aceste livrări au caracter punctual și sunt asociate, cel mai probabil, cu condiții logistice sau contractuale speciale.
Geografia importurilor: 73% din Rusia
Structura geografică evidențiază o dependență accentuată de Federația Rusă, care a asigurat 35,5 mii tone, adică 73,1% din volumul total, la un preț mediu de 8 721 lei/tonă.
Rusia oferă unul dintre cele mai competitive niveluri de preț, susținut de proximitate și capacități mari de producție.
Turkmenistanul a furnizat 8,3 mii tone (17,1% din piață), la un preț mediu de 9 183 lei/tonă, iar Egiptul 2,5 mii tone (5%), la 9 678 lei/tonă. România a avut o pondere de 4,3%, cu un preț mediu de 9 273 lei/tonă.
Celelalte surse – Azerbaidjan, Oman și Nigeria – au cumulat sub 1% din importuri. Ureea din Nigeria a avut cel mai ridicat preț, 11 537 lei/tonă, cu 32% peste media pieței.
Structura operatorilor: piață concentrată
În 2025, 22 de companii au realizat importuri de uree, însă primele 10 au controlat 96,8% din piață, ceea ce indică un nivel ridicat de concentrare.
Lider este Grando Invest Trading SRL, cu 11,9 mii tone (24,4% din piață), la un preț mediu de 7 925 lei/tonă, cu 11% sub media pieței. Compania a mizat pe volume mari din Rusia și pe optimizarea costurilor.
Pe următoarele poziții se află Carvidon-Trade SRL (14,5%) și Trading Group SRL (14,2%). Diferențele de preț între operatori sunt semnificative, variind de la 7 925 la peste 15 000 lei/tonă, în funcție de sursa de aprovizionare și strategia comercială.
Piața se conturează în jurul a trei tipuri de jucători: traderi mari orientați spre volum și preț minim, companii medii specializate pe anumite direcții geografice și operatori de nișă cu livrări punctuale.
Dependența de Rusia, cu o cotă de peste 73%, reprezintă principalul risc structural.
În același timp, diferențele de preț de până la 30% între perioadele de vârf și cele de minim oferă oportunități importante de optimizare pentru traderi.
Concentrarea importurilor impune planificare anticipată și, acolo unde este posibil, constituirea de stocuri.
Pentru 2026, evoluția pieței va depinde de prețurile internaționale la gaz, de cursul leului și de stabilitatea rutelor comerciale.
În condițiile actuale, volumul importurilor ar putea rămâne în intervalul 45–50 mii tone, cu o posibilă consolidare a livrărilor din Turkmenistan ca alternativă la sursa rusă.
Comentarii