Numărul gospodăriilor țărănești continuă să scadă în multe localități din Republica Moldova, iar fenomenul este observat direct de specialiștii care lucrează cu fermierii din teritoriu.
Costurile fixe, obligațiile fiscale și cerințele administrative îi determină pe mulți fermieri cu suprafețe mici să renunțe la activitatea oficială.
Specialiștii consideră că este nevoie de un regim diferențiat pentru exploatațiile familiale.
Ieri, în cadrul unei vizite organizate de FAO în teritoriu, am discutat cu mai mulți mici producători din raionul Hîncești, iar aceștia ne-au relatat despre problemele cu care se confruntă atunci când doresc să-și oficializeze activitatea.
„Zilnic, tineri care au deschis gospodării țărănești și au venit de peste hotare vin pentru a le închide. Întrebați de ce, spun că impozitele pentru GȚ sunt enorme”, ne-a confirmat și Maria Rotaru, reprezentantă a AO „Centrul de extensiune în agricultură Hîncești”.
Potrivit acesteia, fermierii mici se confruntă cu un sistem care nu face diferența între o gospodărie familială de câteva hectare și o exploatație agricolă de mari dimensiuni.
Costuri fixe prea mari pentru exploatațiile mici
În prezent, o gospodărie țărănească trebuie să respecte o serie de obligații fiscale și administrative indiferent dacă exploatează două hectare sau două sute de hectare.
Pe lângă impozitele aplicabile, proprietarii trebuie să suporte costurile serviciilor contabile, contribuțiile sociale obligatorii și cheltuielile legate de raportările fiscale.
„Trebuie urgent ajustat cadrul legal, astfel încât gospodăriile țărănești cu suprafețe mici, cum ar fi cele de până la 5 hectare, să nu necesite servicii contabile. Mai apoi, când trebuie să achite peste 22 de mii de lei, la care se mai adaugă și alte contribuții sociale, acești oameni nu mai au nicio motivație de a lucra legal în sector”, spune Maria Rotaru.
Pentru agricultorii care obțin venituri modeste și sunt afectați de secetă, grindină sau fluctuațiile pieței, aceste costuri fixe ajung să reprezinte o povară greu de suportat.
Fermierii aleg să închidă afacerile sau să activeze neoficial
Consecințele se văd în teritoriu. Mulți agricultori aleg să lichideze gospodăriile țărănești sau să continue activitatea fără o formă juridică oficială.
„Au fost pierdute sume enorme de bani deoarece mulți au lichidat gospodăriile și activează neoficial sau au închis afacerea fiind nevoiți să o facă”.
Datele pe care le invocă ilustrează amploarea fenomenului.
„Conform datelor Direcției Agricole, doar în raionul Hîncești existau aproximativ 12 mii de gospodării țărănești. În satul Logănești erau circa 1.200 de GȚ. Astăzi au rămas doar trei-patru în fiecare localitate”, susține Maria Rotaru.
Dacă această tendință continuă, satele riscă să piardă tocmai categoria de producători care lucrează suprafețe mici și contribuie la menținerea activității agricole în mediul rural.
Statutul social îi descurajează pe unii fermieri să se înregistreze oficial
Problemele nu se limitează la impozite și contabilitate. Mai mulți fermieri cu care am discutat în ultimii ani afirmă că evită să înregistreze o gospodărie țărănească deoarece se tem că și-ar putea pierde anumite prestații sociale sau că statutul lor social ar putea fi afectat.
Printre aceștia se numără persoane cu grad de dizabilitate care dețin terenuri agricole și ar dori să activeze legal, însă înregistrarea unei activități economice le poate crea dificultăți în raport cu drepturile sociale de care beneficiază.
În consecință, unii aleg să nu dezvolte afacerea, iar alții preferă să activeze în afara circuitului economic oficial.
Atunci când sistemul îi determină pe oameni să aleagă între păstrarea protecției sociale și dezvoltarea unei activități agricole legale, se reduce numărul de agricultori activi și se diminuează veniturile declarate la buget.
Problema de fond: aceeași abordare pentru fermieri foarte diferiți
Una dintre cele mai frecvente critici formulate de agricultori este faptul că legislația tratează aproape identic gospodăria familială care lucrează câteva hectare și exploatațiile agricole care gestionează zeci sau sute de hectare.
Capacitatea economică a acestor categorii este complet diferită.
Costurile administrative care sunt suportabile pentru o exploatație mare pot deveni prohibitive pentru o fermă familială de 2–5 hectare.
Din acest motiv, tot mai mulți specialiști consideră că actualul cadru legal trebuie adaptat realităților din teren.
Soluția 1: un regim simplificat pentru gospodăriile mici
Prima măsură care ar putea fi analizată este crearea unui regim fiscal și administrativ simplificat pentru gospodăriile țărănești mici.
Acesta ar putea presupune evidență contabilă simplificată, raportări reduse și proceduri administrative adaptate volumului activității desfășurate.
O gospodărie familială care exploatează câteva hectare nu ar trebui să suporte aceeași povară birocratică precum o întreprindere agricolă de mari dimensiuni.
Soluția 2: contribuții proporționale cu dimensiunea activității
O altă direcție de reformă ar putea fi introducerea unor contribuții sociale și obligații fiscale proporționale cu veniturile și suprafața exploatată. În prezent, costurile fixe afectează cel mai mult fermierii mici.
Un sistem gradual ar permite menținerea agricultorilor în economia oficială și ar reduce numărul celor care aleg să închidă gospodăria țărănească.
Soluția 3: protejarea fermierilor vulnerabili
Pentru persoanele cu grad de dizabilitate și pentru alte categorii vulnerabile ar putea fi analizat un mecanism care să permită desfășurarea activităților agricole la scară redusă fără riscul pierderii automate a unor drepturi sociale, în limitele prevăzute de lege.
Un asemenea model ar încuraja înregistrarea activităților agricole și ar reduce fenomenul activităților nedeclarate.
Este nevoie de o intervenție rapidă
„Pentru cei mici trebuie urgent elaborat un alt mecanism de lucru. Altfel, îi pierdem pe toți. Zilnic încerc să-i conving să nu o facă, dar este practic imposibil”, ne-a spus Maria Rotaru.
Dincolo de cazul raionului Hâncești, problema e valabilă pentru întreaga agricultură moldovenească: cum poate fi menținută și încurajată activitatea fermelor familiale dacă obligațiile fiscale și administrative depășesc capacitatea economică a celor pe care sistemul ar trebui să îi sprijine?
Comentarii