Republica Moldova se pregătește să implementeze cea mai amplă reformă a sistemului de subvenționare din agricultură din ultimii ani. Schimbările vin în contextul procesului de armonizare a legislației naționale cu acquis-ul Uniunii Europene și al alinierii politicilor agricole la principiile Politicii Agricole Comune (PAC).
În contextul acestor schimbări, mulți fermieri au temeri privind o eventuală pierdere a suportului odată cu ajustarea cadrului și își doresc să afle detalii la acest subiect. Acest lucru semnalat și în cadrul sondajului realizat anterior de Agrobiznes.
Ce fermieri vor putea beneficia de sprijin financiar
Înainte de a analiza măsurile de finanțare, fermierii trebuie să cunoască noile condiții generale de eligibilitate.
Pentru a putea solicita sprijin financiar, solicitantul trebuie să dețină dreptul de proprietate sau posesie asupra terenurilor, construcțiilor, plantațiilor, animalelor sau altor bunuri pentru care solicită finanțare.
O altă condiție importantă este înregistrarea în Registrul fermierilor, cerință care va deveni obligatorie odată cu operaționalizarea sistemului.
De asemenea, fermierul va trebui să prezinte un proiect investițional viabil pentru măsurile investiționale, iar printre noile instrumente obligatorii incluse în program se regăsesc:
- Cartea istoriei câmpurilor;
- Registrul de evidență a utilizării produselor de uz fitosanitar;
- Respectarea standardelor privind bunele condiții agricole și de mediu (GAEC);
- Respectarea cerințelor legale în materie de gestionare (SMR).
Aceste cerințe apropie sistemul național de modelul aplicat în Uniunea Europeană și vor constitui baza verificărilor administrative și în teren.
Cum va fi structurat noul sistem de finanțare
Programul strategic este construit pe trei categorii mari de intervenții:
- plăți directe cuplate;
- intervenții sectoriale;
- intervenții pentru dezvoltare rurală.
Din totalul bugetului estimat al Programului strategic 2026–2030, de aproximativ 18,89 miliarde lei, distribuția pentru cele trei categorii este următoarea:
Spre deosebire de sistemul clasic bazat în principal pe investiții, noua politică acordă o pondere mult mai mare plăților directe legate de producție.
Cea mai mare parte a banilor merge către investiții
Deși atenția fermierilor va fi atrasă de plățile directe pentru lapte, carne, legume sau sfeclă de zahăr, acestea reprezintă doar 14,5% din întregul program.
În schimb, aproape trei sferturi din fonduri (72,4%) sunt orientate către dezvoltarea rurală. Aici intră:
- modernizarea exploatațiilor vegetale;
- ferme zootehnice;
- irigare;
- procesare și depozitare;
- credite agricole;
- agricultura ecologică;
- tineri fermieri;
- ferme familiale;
- infrastructură agricolă;
- LEADER;
- consultanță și formare profesională.
Intervențiile sectoriale primesc aproape cât plățile directe
Un alt element interesant este că intervențiile sectoriale primesc 13,1% din buget, aproape la nivelul plăților directe. Aici sunt finanțate:
- sectorul vitivinicol;
- organizațiile de producători din fructe și legume;
- apicultura;
- schemele de calitate.
Cum evoluează bugetul anual:
Deși noua politică introduce plăți directe pentru lapte, carne, legume și alte sectoare, aproape trei sferturi din întregul buget al perioadei 2026–2030 este rezervat investițiilor în modernizare, irigare, procesare, ferme zootehnice și dezvoltare rurală.
Investiții care vor putea fi finanțate
Pe componenta de dezvoltare rurală sunt prevăzute finanțări pentru:
- modernizarea exploatațiilor vegetale;
- construcția și modernizarea fermelor zootehnice;
- asigurarea riscurilor agricole;
- credite agricole;
- agricultura ecologică;
- irigare și adaptare la schimbările climatice;
- depozitare, condiționare și procesare;
- cooperare și inovare;
- instalarea tinerilor fermieri;
- sprijinirea fermelor familiale și a micilor fermieri;
- infrastructură agricolă;
- dezvoltarea activităților neagricole și agroturismului;
- proiecte LEADER;
- transfer de cunoștințe și consultanță agricolă;
- modernizarea infrastructurii de cercetare și instruire.
Ce cheltuieli NU vor mai fi eligibile
Documentul stabilește și o listă extinsă de cheltuieli care nu vor putea fi finanțate. Printre acestea se numără:
- utilajele și echipamentele second-hand;
- autotractoarele;
- mijloacele de transport pentru persoane;
- bunurile procurate de la persoane afiliate;
- majoritatea cheltuielilor administrative;
- TVA-ul, cu anumite excepții expres prevăzute.
Astfel, programul strategic 2026–2030 marchează trecerea de la un sistem orientat în principal spre compensarea investițiilor la unul care pune accent pe performanță, trasabilitate, producție și respectarea standardelor de mediu.
Fermierii care investesc în genetică, irigare, tehnologii moderne și evidență riguroasă a activităților vor avea acces la mai multe instrumente de sprijin decât în trecut.
În același timp, obligațiile administrative cresc. Înregistrarea exploatațiilor, documentarea activităților și respectarea cerințelor de mediu devin elemente obligatorii pentru accesarea fondurilor publice.
Micii fermieri pot avea dificultăți. Deși există măsuri dedicate fermelor mici, multe cerințe administrative și tehnice vor fi mai ușor de respectat de exploatațiile medii și mari.
Un fermier cu câteva hectare sau câteva animale va avea nevoie de mai multă documentație decât în trecut.
Modelul este inspirat din PAC, unde verificările administrative și în teren sunt mult mai riguroase.
Nerespectarea condițiilor poate duce la reduceri ale sprijinului, sancțiuni sau recuperarea fondurilor.
O parte dintre fermieri vor avea nevoie de consultanță permanentă. Complexitatea noului sistem este semnificativ mai mare decât în actualele mecanisme de subvenționare.
Cine poate pierde? Cei mai expuși riscului sunt:
- fermierii care nu țin evidențe și registre;
- exploatațiile foarte mici orientate spre autoconsum;
- fermele care nu pot demonstra producția comercializată;
- producătorii care utilizează masiv tehnică second-hand;
- fermierii care evită formalizarea activității.
Noua politică reprezintă începutul unei perioade de tranziție către regulile și mecanismele aplicate în Uniunea Europeană, iar următorii ani vor arăta în ce măsură fermierii vor reuși să transforme aceste schimbări în investiții și dezvoltare.
Comentarii