Fermierul român și caprele din rasa Alpină Franceză

A abandonat viața liniștită de la oraș pentru a munci de dimineața până seara la ferma de capre pe care, alături de tatăl și fratele său, a înființat-o într-un mic sat din Sălaj.

Vreme de 10 ani s-a zbătut să pună pe picioare o afacere de succes, bazându-se exclusiv pe calitatea unor produse puțin cunoscute și apreciate pentru calitățile lor nutriționale, dar mai ales curative.

Răsplata a venit în cele din urmă, iar astăzi locuitorii Zalăului se trezesc dis-de-dimineață în fiecare sâmbătă și stau la coadă pentru a cumpăra lapte și brânza de capră marca Ferma Ghiuruțan.

Fântânele este cele mai mic sat al comunei Dragu, doar vreo câteva case și 50 de suflete ducându-și existența astăzi pe dealurile de la limita județelor Sălaj și Cluj.

La marginea satului, în buza unui deal, se află ferma de capre a familiei Ghiuruțan. Drumul asfaltat te duce până aproape de fostele hale ale unei ferme comuniste, transformate în adăpost pentru 300 de capre, majoritatea dintre ele din rasa alpină franceză.

Află aici De ce se nasc iezi slabi, morți sau deficitul de iod la capre.

În după-amiaza unei zile însorite de mai, Viorel Ghiruțan muncește, ca în fiecare zi de altfel, făcând curat în locul unde tocmai a muls, câteva minute mai devreme, împreună cu fratele său Ilie, 250 de capre.

Cu cizme albe de gumă, o salopetă albastră și o eșarfă portocalie sub care stă ascuns un păr des tânărul fermier strânge cu un făraș resturile de paie lăsate de animale.

Se oprește greu din muncă pentru că în mai puțin de o oră trebuie să facă locul curat, ca mai apoi să se poată ocupa de laptele proaspăt muls, depozitat într-un recipient uriaș de inox.

Spune amuzat că un client care a fost recent pe la el l-a întrebat de ce laptele lui nu are gustul ciudat pe care alt lapte de capră îl are. Răspunsul e simplu: nu pentru că e „îndoit” cu lapte de vacă, ci doar pentru că e muls în condiții perfecte de igienă.

„Tu te străduiești să faci calitate. Tocmai în ideea asta am muls mecanizat pentru ca laptele să iasă cât mai curat. Și noi am muls în strungă. Acolo te-ai ridicat, ai luat găleata, ai strecurat laptele și te-ai dus. Aici mai ai 45 de minute, o oră și jumătate în fiecare zi de lucru. Ideea e că mulg doi oameni și nu mulg cinci, iar laptele de la caprele care au temporar probleme — un vaccin, un antibiotic, poate fi selectat și îl dăm la câini, nu îl punem cu laptele bun, că nu ne permitem”, spune Viorel Ghiuruțan.

A început afacerea cu capre în urmă cu zece ani, împreună cu tatăl și fratele său, abandonând o slujbă în Zalău și mutându-se la Fântânele, cu speranța că și familia îl va urma, în timp. La vremea respectivă nu știau foarte multe despre capre, iar situația era mult mai dificilă decât cea de azi, când au o mașină frigorifică pentru transportat produsele lactate, iar drumul a fost asfaltat până aproape în poarta fermei.

„Așa să vă gândiți că ne-am cumpărat un IMS, că nu puteam ajunge aici. Lăsam în primii ani mașinile în satul vecin și veneam pe jos, cu sacii de haine, cu mâncarea, cu pâinea, doi kilometri aproape. Am cărat piatră și am pus pe drumul satului. Nici acum nu e ușor.

Familiile noastre sunt în Zalău, iar noi stăm și muncim aici. Sâmbătă și duminică vin și soțiile să facă de mâncare, pentru toată săptămâna, la patru oameni. Noi am făcut ferma la țară în ideea că vin și familiile aici, dar când vezi cum decurg lucrurile…

Noi am pornit de la zero și am reușit să facem ceva. Asta discutam și cu familia astăzi. Totuși, la modul la care s-a început acum 10 ani, când tata a zis să creștem capre, dar nu a avut nicio strategie doar ca e nevoie de lapte de capră, chiar îi spuneam lui Ilie: am impresia că am ajuns destul de departe față de ideea și cunoștințele lipsă cu care am plecat la drum”, spune fermierul.

La început au fost 30 de capre carpatine românești, cumpărate cu un credit FIDA pentru zootehnie și agricultură obținut de la bancă, dar mai apoi au prins drag de caprele alpine franceze, ajunse în sat printr-un program derulat de Fundația Heifer.

Laptele bun și mult dat de animalele din Franța a determinat familia să se orienteze către această rasă, astfel că în prezent majoritatea turmei e de culoare roșiatică, culoare caprelor din Hexagon.

Notă discordantă face un țap negru, autohton, pe care fermierul nu l-ar da pentru tot aurul din lume, pentru că „e un țap ca și noi, fără pedigree, dar are toate calitățile”.

Povestea sa curge pe fundalul sonor al vocalelor iezilor din „creșă”. Spre deosebire de miei, aceștia sunt înțărcați imediat după naștere și hrăniți apoi cu biberonul, cu laptele muls de la capre.

Obișnuiți doar cu oamenii, iezii îi consideră părinții pe fermieri care le dau hrană zilnic. Cu ochii mereu pe un ceas de perete, Viorel Ghiuruțan continuă curățenia și povestea aventurii fermierului român și a caprelor franceze.

„Am început cu capre carpatine, capre românești care dau și trei litri de lapte zilnic, dar mai apoi am trecut la cele din Franța. După 10 ani am ajuns la o concluzie: alpinele franceze sunt capre foarte bune de lapte, dar trebuie susținute. Acuma, când merg și la păscut, ele mănâncă zilnic o jumătate de kilogram de boabe de porumb, cu semințe de floarea soarelui și grâu. Lucru ăsta aș vrea să văd câți îl fac. Dacă am zeci de mii de hectare de teren, sute de mii de tone de cereale și fac colateral și creșterea animalelor, asta e altceva. Am ajuns la animale performante de lapte, dar niciodată nu vom putea vinde iezi de carne, lucru care la români nu e bun. Sunt animale de lapte și atunci dacă eu le dau la animale să mănânce ca să le susțin, pentru că dacă mănâncă numai din câmp, se usucă pe picioare, și dacă nu cer preț pe produs, nu mă pot susține. Nu mă deranjează concurența. E un lucru bun, dar să fie o concurență loială. Eu strecor laptele în trei filtre, spăl mecanizat cu detergent instalațiile de muls. În zona de muls, unde stau caprele cu picioare, după ce spăl eu tai slănina și am curajul să o mănânc fără nicio problemă. Atunci pun costurile mele pentru a face un produs de calitate, eu mă străduiesc să fac laptele așa și vine altul care poate amestecă laptele cu lapte de vacă și vinde cu doi lei mai ieftin. Oamenii se uită la preț, din păcate”, conchide oarecum trist crescătorul de capre.

A pus mereu suflet în tot ceea ce a făcut și s-a străduit să ofere produse de calitate la un preț corect, însă nu întotdeauna clientul înțelege efortul și munca ce se află în spatele unui calup de brânză.

E greu de explicat pentru neinițiați și care este diferența dintre produsele de la ferma din Fântânele și alte produse, aparent similare.

„Alpina franceza e o rasă mai omogenizată ca și carpatina, pentru că statul francez s-a ocupat de selecția caprelor, pe când l-a români n-a interesat pe nimeni. Toți fermierii francezi cu capre au fost obligați să-și castreze țapii și să monteze animalele doar cu țapi de rasă franceză alpină. Și așa au omogenizat ei rasa pentru producție mai bună de lapte. Rasa are ca avantaj culoarea blănii. Specialiștii spun că laptele de capre roșii ajută foarte mult la regenerarea țesuturilor, fiind foarte bun contra cancerului. Laptele de capră nu se prinde așa gros, ci pentru că are o granulație a grăsimii foarte fină din care rezultă o brânză foarte bună. Una este însă laptele de capră din furajere și alta laptele de la caprele care pasc în câmp. O capră care mănâncă scai vânăt, pelin, cimbrișor, salcie produce un lapte deosebit. Cealaltă, dacă eu vreau doar cantitate de lapte și îi dau numai furaj, ea dă cantitate, dar laptele e din ceea ce mănâncă animalul. Noi ne-am străduit să promovăm laptele de pășune, dar dacă noi mergem la piață și spunem că ăsta de pășune e șase lei și cel de furaje e patru lei, românul va spune: „îl iau pe ăla de patru lei”, spune Ghiuruțan.

Diferența e făcută nu doar de calitatea produselor, ci și de modul lor de transport și comercializare.

„Eu de când am mers în piață, din prima zi am vândut cu frigider cu priză, nu frigider de formă, cum mai sunt și acum. Produsele stau în frigider nu pentru autoritățile care vin în control, ci pentru liniștea mea sufletească și pentru clienții care vin să cumpere brânză. Nu în ultimul rând, nu știu câți comercianți își duc marfa la piață cu mașină frigorifică”, argumentează fermierul.

Eforturile familie Ghiuruțan nu au rămas fără ecou și după 10 ani de muncă au ajuns ca în 2014, sâmbătă de sâmbătă, zeci de locuitori ai Zalăului să se trezească cu noaptea în cap și să se așeze cuminți la coadă, pe platoul din centrul orașului, doar pentru a fi siguri că apucă produsele din lapte de capră.

„Cunosc produsele familiei încă de când au venit prima dată la piață în Zalău. De-a lungul anilor au păstrat aceeași calitate și eu sunt foarte mulțumit de ele. I-am promovat și eu cum am putut, mergând la fermă cu grupuri de străini sau ducând brânza de la Fântânele inclusiv în patria brânzeturilor, în Franța, unde a fost foarte apreciată”, afirmă Mircea Groza, maestru bucătar din Zalău.

Află aici Cu ce hrănim caprele după fătare pentru sporirea lactației.

Afacerea merge bine în prezent, însă fermierul întâmpină greutăți în dezvoltarea ei, dar și cu autoritățile locale, atunci când vine vorba de terenurile de pășunat.

„Mulți mă întreabă de ce nu accesez fonduri europene. Vreau bani europeni, dar dacă n-am bani de cofinanțare? Vreau 100.000 de euro. Primesc 40.000 bani europeni, dar de unde să scot 60.000 de euro partea de cofinanțare? Acum am 300 de capre, cu circa 500 de litri de lapte zilnic. Am avut și 600, dar a trebuit să renunț pentru că nu ne descurcam. Din cele 300 doar 240-250 de capre sunt cu lapte. Iarna se înțarcă. Mulgem caprele doar din martie până în noiembrie, iar în rest trebuie să trăim din ce producem în aceste luni. Nu e ușor. Subvenția din partea statului este de 36 de lei pe cap de animal, nesemnificativă. E o afacere cu potențial, dar sunt și foarte multe greutăți și e foarte mult de muncă”, conchide Ghiuruțan.

Vezi aici Factori care influenţează producţia de lapte la capre.

Laptele de capră este considerat atât de medicina tradițională, cât și de cea naturistă sau chiar în „leacurile băbești” un aliment cu numeroase beneficii pentru sistemul respirator, cel gastro-intestinal, în lupta contra cancerului, dar și ca antibiotic natural. Dacă e să luăm în considerare studiile arheologice, capra este primul ierbivor domesticit de către om, proprietățile sale medicinale, fiind valorificate intens în Egiptul și în Grecia antică. Egiptenii considerau laptele de capră sacru și îl aduceau drept ofrandă zeilor, în timp ce aristocratele egiptene îl foloseau ca elixir de tinerețe și frumusețe. Legendele spun că însăși Cleopatra folosea laptele de capră pentru a-și menține suplețea și finețea pielii.

Sursa: Agerpres.ro