Cele mai frecvente 10 probleme ce pot apărea la construirea unui solar

Construirea unui solar de legume nu este nici pe departe o treabă ușoară și dacă nu respecți câteva principii-cheie, structura ridicată necorespunzător poate afecta cultura, scade producția, în timp ce cantitatea de substanțe fitosanitare folosite crește.

Iată care sunt cele mai frecvente zece greșeli care se fac la construcția unui solar, greșeli care vă pot afecta cultura și pot crește costul construcției:

1. Înălțimea peretelui lateral este necorespunzătoare

Înălțimea laterală a solarului joacă un rol esențial când vine vorba de o aerisire laterală. Solarii cu peretele mai jos de 1,5 m afectează ritmul de dezvoltarea plantelor, astfel că tot ce crește mai sus de acea linie dispare în timp.

Așa se face că, de exemplu, în cazul tomatelor cu creștere nedeterminată, floarea se usucă și producția scade substanțial. Acest lucru se întâmplă pentru faptul că aerul cald, fiind mai ușor se ridică spre capacul solarului și rămâne blocat acolo, unde temperatura poate ajunge și până la 50°C.

Soluție: Peretele lateral al solarului ar trebui să aibă o înălțime de cel puțin de 2,2 metri, pentru a evita situația în care florile plantelor să se ofilească și să cadă din cauza unei înălțimi necorespunzătoare a peretelui lateral.

2. Înălțimea totală a solarului este mult prea mică

Înălțimea mică a solarului este egală cu volum mic de aer, ceea ce duce la o aerisire necorespunzătoare a plantelor. Un volum de aer mai mare în partea de sus înseamnă un solar în care temperatura scade mult mai repede după ce soarele apune, un lucru care nu ar trebui neglijat atunci când vine vorba de culturile de primăvară și toamnă târzie.

Aerul cald captat în partea de sus a solarului se va răci mai greu după apusul soarelui, astfel temperatura optima de creștere a plantelor se va menține o perioadă mai îndelungată. Deci vei obține un avantaj în materie de timpurietate primăvara și prelungirea ciclului de toamnă a culturii în lunile octombrie și la început de decembrie.

Soluție: Se recomandă ca înălțime totală a solarului să depășească 4,5 m.

3. Aerisirea solarului se face numai în față sau în spate

Unii ingineri în construcția solariilor afirmă că spațiile protejate cu lungime de până la 30 m se pot aerisi doar pe față și spate cu ușile larg deschise.

Acest concept este greșit, deoarece practica confirma teoria conform căreia solariile cu aerisire doar pe capete scad producția sau uniformitatea creșterii culturilor. La astfel de solarii se poate observa că pe capete plantele sunt mai dezvoltate, în timp ce la mijlocul solarului plantele sunt subdezvoltate.

Acest lucru este explicat de faptul că, o astfel de aerisire nu permite o distribuție corectă a schimbului de substanțe esențiale creșterii masei verzi: oxigenul și dioxidul de carbon.

Soluția: Se recomandă folosirea aerisirii laterale pe toată lungimea solarului.

4. Folia nu este ancorată corespunzător

Folia folosită pentru a îmbrăca solarul are proprietatea de a se dilata și contracta în funcție de temperatura mediului înconjurător.

Așa cum majoritatea solariilor sunt construite primăvara înainte de plantare sau toamna după recoltare, temperaturile în acea perioadă variază de la 15°C, primăvara la 20°C toamna.

Fie că alegi să îți faci solarul acum sau la primăvară, trebuie să știi că cele mai vizibile probleme care au ca și cauza faptul că nu folosești o folie ancorată corespunzător apar la temperaturile ce depășesc 35°C.

La o astfel de temperatură folia se dilată la maxim ceea ce face ca ea să “fluture”, iar picăturile mici de condens formate pe timpul serii sp cadă pe frunze favorizând astfel dezvoltarea ciupercilor, bacteriilor și a virușilor.

Soluție: Folia ar putea fi ancorată cu chingă sau panglică de ancorare. Atunci când alegi folia, aceasta trebuie să fie destul de rezistentă contra rafalelor de vânt, care în unele zone pot atinge și 90 km/h. Folia se montează între arcade, prinsă de țepușele înfipte în pământ dintr-o parte și alta a solarului, din doi în doi metri.

5. Se folosește o folie ieftină

Din cauza bugetului restrâns și a investiției inițiale mari într-un solar, mulți agricultori preferă să folosească o folie accesibilă ca preț. Drept rezultat folia nu asigură protecție împotriva razelor ultaviolete care pot afecta atât planta, cât și fructul.

O astfel de folie se schimbă mai des iar efortul pentru schimbarea unei folii pe solar costa uneori mai mult decât folia. Deseori la schimbarea foliei nu se ia în calcul manopera și timpul pierdut.

Alegerea unei folii profesionale se face în funcție de:

• gradul de tratare UV. Acest indicator este extrem de important pentru că fără acest aditiv rezistența foliei va fi mai mică din cauză procesului de degradare fotooxidantă cauzată de radiațiile utraviolete care conduc, în final, la ruperea foliei solarului.
• dacă folia conține sau nu IR ( Infrared Reflection). Acest aditiv reflectă razele ultraviolete emise de pământul încins după apunerea soarelui, astfel razele sunt reflectate spre interiorul solarului, iar temperatura în interior se păstrează o perioadă mai îndelungată. Aspect care nu trebuie neglijat mai ales de către legumicultori care urmăresc să recolteze producții timpurii, pentru a ieși cu ele pe piață.
• gradul de transparență al foliei. Cu cât mai multă lumină pătrunde în solar cu atât mai accelerat este procesul de fotosinteză, ceea ce duce implicit la timpurietate și la obținerea unor producții calitative.
• gradul de difuzie- proprietatea foliei de a schimba direcția luminii. Acest aspect trebuie luat în calcul atunci când elementele solarului umbresc prea mult plantele sau și mai rău, focalizează razele solare pe un anumit sector, ceea ce poate avea ca rezultat arderea sau coacerea mult prea rapidă a plantelor, ducând la deprecierea calității.

6. Se stropește cu var folia pentru a asigura o umbrire uniformă

Această operațiune este cu atât mai rea dacă varul este amestecat cu ulei pentru a nu fi spălat la prima ploaie. Stropirea cu var nu asigură uniformitatea umbririi, ci distruge stratul UV al folie.

Rezultatul folosire varului este acela că cultura are o coacere neuniformă, plante nu mai beneficiază de protecție UV, scăderea transparenței și difuziei folie.

Soluția: Folosirea plasei de umbrire, în locul varului. Plasa de umbrire 30-40%, spre deosebire de var, permite trecerea întregului spectru de raze, ceea ce asigură desfășurarea procesului de fotosinteză corect și uniform, asigurând un randament mai mare la producție.

7. Se folosește țeavă neagră

Mediu din solar este caracterizat de umiditate ridicată, datorată condensului și “transpirației” naturale a plantelor. Din acest motiv solariile din țeavă neagră sunt supuse unui proces de coroziune accelerat. Acest tip de construcție prezintă dezavantaje majore:

• o astfel de construcție antrenează costuri anulare foarte mari cu întreținerea structurii prin grunduire și vopsire, lucru imposibil de realizat de cele mai multe ori din cauza foliei montată deja pe solar;
• la contactul cu folie umedă se formează rugina care detriorează folia prematur;
• țeava neagră se încinge mai repede din cauza faptului că razele solare sunt atrase de culoarea neagră;
• culturile sunt afectate de rugina produsă la frecarea cu folia solarului și care cade pe pământul în care se dezvoltă plantele, poluând solul cu oxizi de fier care aduc neplăceri plantelor pe termen lung.

Soluția: Se recomandă înlocuirea țevii negre cu țeavă galvanizată, cel puțin la arcade, în locurile de contact cu folia.

8. Solare sudate

Un solar sudat rămâne pe acel teren o viață întreagă. Dezavantajul constă în faptul că solarul nu mai poate fi mutat. Este indicată mutarea unui solar în mod special pentru că în timp solul se erodează, elementele esențiale creșterii sunt absorbite de plante în 2-3 ani, ceea ce determină folosirea îngrășământului sintetic, la care se adaugă și înmulțirea dăunătorilor în sol. Deși indirect, acest aspect determină creșterea folosirii pesticidelor și insectidelor.

Soluția: Se recomandă folosirea clemelor pentru asamblarea structurii. În schimb, un solar asamblat cu cleme se montează/demontează mai ușor, astfel se economisește timp, mai ales primăvara când timpul montării unui solar nu este tocmai favorabil.

9. Folia se prinde cu șipcă de lemn sau cleme de plastic

În cazul solariilor care nu pot fi mutate se recomandă dezvelirea solarului pe timp de iarnă pentru ca ploaia și zăpada să irige solul și să refacă balanța de microelemente în sol.

Acest lucru este posibil doar dacă nu folosim șipcă sau cleme de plastic la fixarea foliei. Șipca prinsă cu cuie garantat îți va găuri folia, iar clipsurile montat și demontate îți afectează folia prin faptul că odată prinse de țeavă si scoase cu siguranță găurește folia.

Soluția ar fi prinderea folie cu profil de tip C și sârmă ondulată și pentru prevenirea deteriorării foliei, între folie și sârmă se vor folosi fâșii de 10 cm de folie pe toată lungime profilului.

10. Solarul nu este prevăzut cu sistem de recirculare a aerului

Recircularea aerului se poate face prin trape de aerisire, care în acest moment reprezintă cea mai accesibilă soluție sau prin folosirea ventilatoarelor de recirculare sau destratificare a aerului. Printre avantaje acestui sistem de circulare a aerului avem:

• se elimină aerul umed din solar înlocuindu-l cu aer uscat. Astfel că aerul pătrunde pe uși sau pe lateralele solarului și este eliminat prin trapele de aerisire montate la coamă;
• se formează curenți de aer bogați în dioxid de carbon, gaz vital pentru procesul de fotosinteză ce se desfășoară în zilele însorite;
• curenții se formează deasupra plantelor astfel încât să nu dăuneze plantelor;
• primăvara devreme ajută la polenizarea plantelor prin răspândirea polenului;
• omogenizează straturilor de aer cald pe timp de primăvară sau toamna târziu, atunci când nu se poate folosi aerisirea laterală.