Cultivarea pătrunjelului poate reprezenta o afacere profitabilă pe suprafețe mici. Pătrunjelul, alături de morcov, țelină și păstârnac, are o cerere înaltă pe piață. Înființarea unei culturi de pătrunjel, îngrijirea acesteia, precum și recoltarea nu sunt deloc dificile, așa că această afacere agricolă este accesibilă și celor care au puțină experiență în agricultură.
Înainte de a înființa cultura de pătrunjel, aveți în vedere modul în care veți valorifica producția. Rădăcina de pătrunjel și frunzele sunt folosite pentru aromatizarea și prepararea mâncărurilor. Pătrunjelul este apreciat și în industria conservelor, însă cel mai frecvent se comercializarea în stare proaspătă, la kilogram, la legătură sau în caserole de zarzavat alături de alte rădăcinoase. Pătrunjelul este recunoscut și ca o plantă medicinală.
Tipuri de pătrunjel: de rădăcină sau de frunze
Există două tipuri de pătrunjel pe care puteți să îl cultivați: pătrunjelul pentru rădăcină și pătrunjelul pentru frunze. Acesta din urmă formează rădăcini subțiri, ramificate și lignificate, care fac greu de valorificat această parte a plantei. De cealaltă parte, la pătrunjelul pentru rădăcină frunzele sunt lucioase și de culoare mai închisă, mai puțin aromate.
Nevoile unei culturi de pătrunjel sunt puține, această plantă fiind una rezistentă la frig – poate ierna în câmp. Cerințele legate de apă sunt și ele moderate, însă pe timp de secetă scade producția și rădăcinile sunt mai puțin aromate. Suportă relativ bine o ușoară umbrire.
Solul ideal pentru cultivarea pătrunjelului este cel luto-nisipos, ravăn. Pe solurile fertilizate cu gunoi de grajd se formează multe rădăcini ramificate.
Soiuri de pătrunjel pe care le puteți cultiva
Soiurile de pătrunjel care dau cele mai bune producții sunt cele aclimatizate. Cel mai des se cultivă soiul Zaharat și soiul Târziu cu rădăcina lungă, însă în ultimii ani au apărut soiuri adaptate modului de valorificare a recoltei.
Soiuri de pătrunjel pentru rădăcină:
- Soiul de pătrunjel Halflange este unul apreciat pentru producție, dar și faptul că recolta se poate valorifica în stare proaspătă, se poate procesa sau păstra peste iarnă.
- Soiul de pătrunjel Long Oberlaaer este productiv, recolta fiind comercializată proaspătă și se păstrează bine peste iarnă.
- Soiul de pătrunjel Arat pentru culturi intensive și se pretează foarte bine la recoltarea mecanizată, manipulare, transport și depozitare.
- Soiul de pătrunjel Atika pentru o producție destinată exploatării industriale.
Soiuri de pătrunjel pentru frunze:
- Soiul de pătrunjel Gospodina are o creștere foarte intensă, frunze mari și un gust plăcut. Productivitatea este de 3.0-5.0 kg/m2.
- Soiul de pătrunjel Fresca este un pătrunjel creț cu maturare medie. După tăierea verdeții alta creste foarte bine. Soiul este prețuit pentru calitățile aromatice, potrivit pentru cultivare în teren deschis sau spațiu protejat.
- Soiul de pătrunjel Curly este apreciat pentru frunzele ornamentale cu care se pot decora mâncărurile.
Rotația culturilor: locul pătrunjelului în asolament
Plantele premergătoare culturii de pătrunjel trebuie să părăsească terenul toamna mai devreme, să-l lase curat de buruieni şi fertilizat cu îngrăşăminte organice.
- Foarte bune premergătoare sunt: solanaceele, leguminoasele, cucurbitaceele.
- Nu se recomandă ca premergătoare alte rădăcinoase, bulboasele şi varza.
Pe aceeaşi suprafaţă de teren, pătrunjelul nu trebuie să revină mai devreme de 3–4 ani. Cultura succesivă de pătrunjel poate urma după salată, spanac, ceapă verde, culturi furajere pentru masă verde (secară, borceag).
Pregătirea terenului
Pregătirea terenului pentru cultivarea pătrunjelului se face toamna. Cultura de dinainte trebuie desființată și se execută o fertilizare de bază cu îngrășăminte greu solubile: 300–350 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. Se execută o arătură de toamnă la 28–30 cm adâncime.
Primăvara, imediat ce se poate intra pe teren, se face grăparea terenului cu grapa cu colţi reglabili, pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare.
La pregătirea terenului, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri, se fertilizează cu 100 – 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200-300 kg/ha complex III şi se erbicidează contra buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate.
Înființarea culturii de pătrunjel
Înfiinţarea culturii de pătrunjel se face prin semănat direct în câmp, toamna târziu (astfel ca până la venirea frigului, seminţele să se umecteze, dar nu să germineze), în ferestrele din timpul iernii şi primăvara devreme.
În culturi succesive, semănatul se efectuează după recoltarea culturii anterioare (ceapă verde, ridichi de lună, salată, spanac, culturi furajere pentru masă verde), dar nu mai târziu de 10–15 iunie. Norma de sămânţă este de 5–6 kg/ha, la care este bine să se adauge seminţe de la o plantă indicatoare (salată sau ridichi). Adâncimea la care se seamănă pătrunjelul este de circa 2,5 cm.
Densitatea optimă la cultura de pătrunjel, la fel ca și la morcov, este de 40–60 plante pe metru pătrat la culturile semitârzii şi 50–70 plante la metru pătrat la soiurile semitimpurii. În cazul terenului modelat, se seamănă patru rânduri pe stratul înălţat, iar pe teren nemodelat semănatul se efectuează în benzi de câte 4-5 rânduri, distanţa dintre benzi fiind de 60 cm, iar dintre rândurile din bandă de 25–30 cm.
Pătrunjelul se seamănă mecanizat cu semănătoare prevăzute cu role de tasare pe rânduri sau se face tăvălugirea ulterioară. Pe suprafeţe mici se seamănă manual.
Lucrări de îngrijire la cultura de pătrunjel
Asigurarea răsăririi uniforme se realizează prin prevenirea şi combaterea crustei cu grape uşoare sau „praşila oarbă” şi o bună aprovizionare cu apă; la nevoie se udă prin aspersiune, folosind aspersoare fine şi un debit de 8–10/pe oră.
Pentru combaterea buruienilor se face o erbicidare imediat după semănat sau când plantele au 2-3 frunze.
Udarea culturii de pătrunjel
Udarea culturii se face diferenţiat, în funcţie de regimul de precipitaţii; astfel, în zonele mai secetoase şi la culturile succesive, se aplică 4–5 udări, cu norme de udare de 300–400 metri cubi de apă la hectar. Excesul de apă este periculos pentru că poate cauza putrezirea rădăcinilor.
Celelalte lucrări de întreţinere sunt asemănătoare cu cele de la morcov, efectuându-se: răritul plantelor la 4–6 cm, prăşitul mecanizat de 3–4 ori şi manual pe rând de 1–2 ori.
Fertilizarea fazială
În timpul vegetaţiei, fertilizarea se aplică la începerea tuberizării rădăcinilor de pătrunjel, când se administrează 100-200 kg/hectar azotat de potasiu, 100 kg/hectar azotat de amoniu. Fermierii trebuie să aibă mare atenție acestor cantități având însă în vedere că excesul de azot influenţează negativ calitatea rădăcinilor şi rezistenţa acestora la temperaturi scăzute.
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se face la avertizare sau la apariţia primelor exemplare la dăunători şi preventiv în cazul bolilor.
Combaterea biologică presupune măsuri culturale şi tratamente cum ar fi: respectarea unui asolament prin revenirea culturii pe aceeaşi solă după o perioadă de 4 ani și efectuarea arăturii adânci pentru îngroparea resturilor vegetale.
În timpul vegetaţiei pentru fortificarea culturii se pot face tratamente foliare cu macerat de urzică sau tătăneasă începând din faza când plantele au 8-10 frunze adevărate. La apariţia muştelor se pot face tratamente cu infuzii de plante puternic mirositoare (pelin, foi de ceapă, usturoi). Suprafeţele mici pot fi acoperite cu plase antiinsecte în timpul perioadei de zbor a muştelor (mai-iunie).
Recoltarea pătrunjelului
Recoltarea se face diferenţiat, în funcţie de scopul urmărit; astfel, pentru consum în timpul verii, se începe recoltarea când rădăcinile au cel puţin 0,5 cm în diametru şi se valorifică cu frunze, în legături. Producţia de rădăcini de pătrunjel este de 15–25 tone la hectar.
Pentru culturile de toamnă, cu producţia destinată pentru valorificarea imediat după recoltare pe piaţă sau pentru păstrare, recoltarea se face după primele brume (15 octombrie – 15 noiembrie), prin dislocarea mecanizată şi adunarea rădăcinilor, curăţarea de pământ şi frunze, sortarea şi ambalarea manuală.
Pătrunjelul pentru frunze se recoltează pe tot parcursul anului începând cu luna mai până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. În al doilea an de vegetaţie se pot recolta frunze pentru consum încă din luna martie, după care, în lunile aprilie – mai, vor apare tijele florifere care vor produce seminţe.
Comentarii