Fenicul este o plantă crescută în țări precum Italia, Iran, Grecia sau chiar România. Cu toate că are condiții favorabile de mediu, legumicultorii din țară nu se avântă să-l cultive. Iar la piețe sau supermarketuri leguma este vândută în stare congelată sau foarte rar în stare proaspătă. Acesta se mai cultivă pentru semințe, din acestea fiind extrase uleiuri.
Planta are cerinţe înalte faţă de căldură, astfel, nu se recomandă a fi cultivat în câmp deschis în zona de nord a Moldovei, deoarece plantele rămase în sol ar putea suferi din cauza temperaturilor scăzute în timpul iernii. Este sensibil la variaţiile de temperatură. Cerințele față de lumină sunt pe deplin satisfăcute în condițiile țării noastre. Fenicul este deosebit de exigent în faza înfloritului, astfel, ploile căzute în această perioadă influenţează negativ fecundarea. Se dezvoltă bine pe terenurile bogate în humus şi calciu cu o structură nisipo-argiloasă.
Nu se recomandă cultivarea felicului alături de mărar, deoarece fac parte din aceeași familie – Apiacee și pot poleniza încrucişat, iar seminţele rezultate vor fi fără aromă (în cazul cultivării pentru semințe). Seminţele (fructele) de fenicul au o lungime de 4-8 mm, sunt subţiri şi curbate, fiind apreciate cele de culoare verde.
Fiind o plantă perenă, poate atinge până la lungimea de 1,5 metri (inflorescențele) sau înălțimea de 60-90 cm. Bulbii au forma globuloasă, consistenţă cărnoasă. Dacă nu se recoltează bulbul, planta poate forma tulpini florale înalte de până la 2 metri.
Temperatura optimă de germinare este de 20-22°C, însă semințele încolțesc și se dezvoltă și la 14-16°C (începând cu a doua decadă a lunii aprilie). Acesta se recomandă a fi cultivat după cereale precum porumb, sorg, mei. Poate reveni pe aceeaşi solă după 5 ani.
Citește despre Fasolea pentru păstăi – cultivare, îngrijire, cerințe.
Terenul se ară adânc toamna şi se întreţine fără buruieni până la însămânţare. Gunoiul de grajd trebuie administrat doar la cultura premergătoare. Nu se admit drept premărgători leguminoasele sau trifoiul. Din teren trebuie eliminate plantele ce au fost atacate de cuscută pentru a evita răspândirea acesteia.
Cultivat în benzi, distanța dintre rânduri este de 45-50 cm, iar norma de însămânțare 1,2-1,5 kg/ha, adâncimea de semănat 1-1,5 cm. Astfel, densitatea de plante per hectar este de circa 36 de mii. Bulbii pot fi recoltați încă din primul an de cultură, dacă a fost semănat primăvara devreme. Acesta oferă recolte stabile până la 5 ani după plantare.
În perioada rece a anului plantele necesită bilonarea terenului, pentru a evita înghețarea acestora, la -3°C planta este distrusă. Bilonul trebuie să aibă o înălțime de 10-12 cm deasupra plantei. Pentru combaterea organismenlor nocive (omida de stepă, molia, mana, pătarea brună) este recomandată îngrijirea corespunzătoare a plantației și aplicarea tratamentelor la timp.
Pentru fructe (semințe), plantele trebuie recoltate dimineaţa şi seara pentru a se evita scuturarea fructelor. După recoltare, inflorescențele se usucă și treieră.
Tatiana Novac, doctor în legumicultură, a oferit mai multe detalii despre această cultură mai puțin cunoscută și cultivată de către producătorii din țară.
„Cultura de consum a fenicului nu este dezvoltată la noi în țară. Astfel, acesta este cultivat rar, preponderent pentru semințe. Cu toate acestea, este o legumă extrem de utilă pentru organismul uman. Avantajul acestuia este faptul că poate fi consumat în întregime: bulbul, tulpina, frunzele şi seminţele fiind toate comestibile. Este consumat pentru a evita diverse probleme digestive, inclusiv arsuri la stomac, gaze intestinale, balonare, pierderea poftei de mâncare, colici la sugari, dar şi în cazul unor tuse sau bronşită. Acesta este pretabil pentru a fi cultivat la noi în țară, alegându-se soiuri adaptate la condițiile de mediu din zonă”, a spus Tatiana Novac.
Află aici Cum producem pepene verde, galben și dovlecel în tuneluri.
Comentarii