10 sfaturi pentru o recoltă bogată de roșii

Cultivarea roșiilor este una dintre activitățile care unesc atât marii fermieri, cât și micii producători. Pentru că secretele pentru obținerea unei recolte bogate de tomate sunt aceleași fie că este vorba despre o fermă care sau despre o grădină.

În ambele cazuri, munca omului este cea care face diferența, împreună cu câteva mici tehnici care ajută plantele să dea roade mai mari, mai frumoase și mai sănătoase.

1.Soiul, hibridul, răsadul  contează! Lesne de la bun început că unele varietăți de roșii au un potențial de producție mai mare decât altele.

Așa că trebuie să studiați atent și să vă gândiți ce tip de roșii doriți să cultivați – dacă le comercializați sau vreți o cantitate mai mică, pentru autoconsum.

Opțiunile sunt numeroase și în toate acestea, sursa semințelor sau a răsadurilor trebuie să fie una de încredere!

2.Roșiile au nevoie de fertilizare. Le trebuie mai ales potasiu, așa că puteți apela la fertilizanți cu soluție de permanganat de potasiu. Aplicați îngrășămintele în funcție de nevoile plantelor – mai rar dacă vedeți că acestea nu dau semne precum frunze palide, dacă nu dezvoltă suficiente roșii.

Dacă aveți însă astfel de probleme, puteți face o soluție de permanganat de potasiu și o puteți administra o dată la 10 zile. Puteți să vă bazați și pe alte îngrășăminte bio!

3. Roșiile nu trebuie udate excesiv. În faza de răsad, tomatele au o nevoie medie de apă! De abia în momentul când le mutăm la locul definitiv de plantare deja necesarul de umiditate crește.

De aceea, vom avea grijă să plantăm răsadurile în „mocirlă”, adică în lăcaşul în care va sta turnăm atâta apă, încât, practic, se formează o mică băltoacă. De ce? Pentru că aşa asigurăm pe termen lung necesarul de apă, deoarece, după transplantare, este bine să nu deranjăm planta 5-7 zile nici cu hrană și nici cu apă.

După transplantarea la locul definitiv, cam o săptămână, lăsăm plantele în pace (n-ați uitat că le-am plantat „în mocirlă”), după care, regimul de udare va fi cam același ca la răsaduri: o dată la 5-7 zile, din belșug, cam ½ de galeată de plantă și, firește, cu mulcirea ulterioară a plantei. În perioada de legare rod (înmugurire, înflorire, fructificare), udarea se rărește la o dată la 9-12 zile.

În perioada de coacere a fructelor, udarea va fi și mai rară: cam la 2 săptămâni – 20 de zile. După unii specialiști, udarea ar trebui încetată o dată cu datul în pârg al fructelor.

4. Trebuie făcută copilirea mai ales în cazul roșiilor crescute în solar și pentru roșiile care cresc în grădină, roșii înalte cu tip de creștere nedeterminată.

Operațiunea de copilire constă în înlăturarea, cu ajutorul unei foarfeci de grădină sau chiar direct, cu mâinile – ajutați de unghii, a lăstarilor tineri ce cresc la baza tulpinii sau a frunzelor principale.

Această lucrare ce se execută la cultura de tomate necesită un volum mare de muncă, mai ales dacă vorbim de suprafețe mari, dar este absolut necesară pentru a avea roșii dezvoltate conform caracteristicilor de soi.

Ruperea lăstarilor sau copilirea este recomandată să se facă înainte ca lăstarul să atingă lungimea de 5 cm. Dacă copilirea se face când lăstarul are 2-3 cm rănile se cicatrizează rapid, planta se vindecă mult mai repede și nu suferă de pe urma acestei operațiuni.

Dacă se întârzie copilitul planta va începe să îndrepte către lăstari o mare parte din produșii de fotosinteză în dauna creșterii fructelor, scade ritmul de apariție a noilor frunze și a inflorescențelor, iar rana produsă de ruptură este mult mai mare și mai greu de vindecat, transformându-se în adevărate porți de intrare a bolilor.

5. Legarea roșiilor este o procedură obligatorie pentru a ajuta plantele să rodească mai mult. Legarea roșiilor, a răsadurilor de tomate, se numește palisare și reprezintă operațiunea de susținere a plantelor pentru a crește în sus și ridicarea lor de pe sol, ceea ce face ca și producția și calitatea legumelor obținute să fie mai bună.

Palisarea pe ață a roșiilor se poate face mai ales în sere și solarii, fiind o procedură mai complicată pentru o cultură în câmp sau grădină. Astfel, ”baza” tehnicii o reprezintă structura solarului care trebuie să fie unul solid pentru a susține plantele și rodul lor ulterior.

La palisarea cu ață, specialiștii de la Marcoser (www.marcoser.ro) arată că sunt trei metode de fixare a aței – cu un inel special (clips – vezi foto sus), prin legarea aței la baza plantei sau prin legarea aței cu un țăruș care se înfige în pământ lângă fiecare plantă.

Pentru solarii mai mici, dar și pentru culturi de grădină sau în câmp, recomandarea specialiștilor este ca palisarea legumelor să se facă pe araci.

Aracii se înfing în pământ cât mai aproape de plantă, această operațiune realizându-se cu mare atenție deoarece se pot răni sau distrug rădăcinile plantelor.

Din acest motiv, se recomandă ca imediat după ce s-a terminat de înfipt aracii, să se administreze prin apa de irigare, un fungicid sistemic, care să micșoreze riscul îmbolnăvirii plantelor.

6.Monitorizați cultura de roșii. Aceasta este expusă numeroaselor boli și dăunători, așa că încă de la primele semne ar trebui să interveniți. O acțiune de prevenire este recomandată și, foarte important, evitați emreu aglomeratea plantelor, un factor care favorizează apariția problemelor în cultură.

7. Ajutați gustul bun al roșiilor fie prin cultivarea altor plante în jur, așa cum este busuiocul, fie prin o atenție sporită frunzelor de pe plantă. Mai exact, acestea din urmă pot bloca accesul razelor solare la fructe, încetinind coacerea și chiar cauzând o coacere neuniformă, ce se va cunoaște și în gust – unul ușor amărui.

8. Coacerea roșiilor poate fi ”ajutată” cu o tehnică simplă, lipsită de costuri , 100% naturală, dar care trebuie efectuată la momentul perfect pentru a ajuta planta să rodească mai repede.

Vorbim despre ceea ce legumicultorii și grădinarii numesc foarte simplu ”cârnit”! Cârnitul roșiilor (și nu numai a roșiilor) este o tehnică înrudită cu copilitul întrucât se realizează manual și constă în îndepărtarea unei mici părți a plantei.

Practic, cârnitul se face prin ruperea vârfurilor de creștere ale plantelor, o procedură ce se face la stadiul de 4 inflorescențe pentru ciclul scurt de primăvară-vară și la maxim 8 inflorescențe pentru ciclul lung vară-toamnă, ce se poate întinde până în octombrie uneori.

9. Culesul roșiilor din grădină sau din solar este o adevărată sărbătoare. Momentul când este bine să culegem roșiile depinde în primul rând de soiul sau hibridul folosit. Unele plante fac tomate timpurii, altele abia din august încep să rodească. Dar la toate, culesul este influențat de culoarea și de fermitatea fructelor.

Este bine să culegeți roșiile în funcție de destinația pe care vreți să le-o dați: dacă vindeți tomatele, atunci le vreți ferme, dacă le consumați imediat – în două-trei zile, le vreți bine coapte, iar dacă le faceți bulion, sunt bune și cele mai moi.

În general, exceptând ultima variantă – pentru procesare, aveți două momente când puteți culege roșiile – unul când ele capătă o culoare uniformă și textura lor este între moale și tare, și o a doua variantă este atunci când ele încep doar să se înroșească și după cules se lasă câteva zile pentru a coace integral.

Această din urmă procedură este de mare ajutor dacă aveți tomate mari, care, dacă sunt lăsate pe plantă, riscă să cadă. De altfel, unul din modurile de a testa o roșie că este coaptă integral este să o puneți într-un vas cu apă și dacă ea se scufundă, atunci este bine pârguită.

10. Puneți pasiune. O cultură frumoasă de roșii reflectă și grija ce i-a fost purtată. Iar recompensa pe care plantele de tomate v-o oferă la schimb este greu de egalat de alte culturi de legume întrucât doar roșia are acel gust care vă poate aduce aminte de copilărie, vă poate transforma o masă întreagă într-un festin!