Tatiana Gordienco, alături de soțul său Anatolie, muncesc cot la cot pentru că afacerea pe care o dezvoltă a devenit pentru ei o adevărată pasiune. De când se țin minte au oi pe lângă casă, iar acestea sunt mai mult decât doar niște animale, sunt parte din familia lor.
Anatolie a moștenit dragostea față de oierit de la bunelul său, iar mai apoi a molipsit-o și pe soție, care spune că nu-și imaginează o zi fără animalele sale. Chiar dacă de la început le îngrijea ca să-l ajute pe soțul său, acum o face din toată inima și cu multă dăruire.
„Ne gândeam cu soțul să deschidem o afacere a noastră, pentru că aveam vreo 35 de oi moștenite de la părinți. Mai mult ca atât, ne-am gândit că ar fi o soluție bună ca soțul să nu plece peste hotare și să rămânem o familie unită. Am încercat pe parcursul anilor mai multe activități care să ne aducă venit, dar nu eram mulțumiți: soțul oricum era cu gândul la ovinele sale. În timp, și mie a început să-mi placă să am grijă de oi, să particip la muls, la lucrările care se făceau, la producerea brânzei. Dar pentru a porni afacerea proprie aveam nevoie de finanțe”.
Așa au aflat despre oportunitățile pe care le oferea UCIP IFAD. Împreună cu soțul au decis să pregătească pachetul de documente și să participe la concurs, pentru că atunci aceasta era o șansă pentru e
„A fost un pic complicat și a durat până am adunat toate actele, am fondat o Gospodărie Țărănească, am făcut proiectul pentru fermă, am luat pământ în arendă, am căutat oi de prăsilă. Așa, în anul 2015 am pornit afacerea cu ovine. La început aveam vreo 100 de oi, după care am mai procurat și am mărit numărul lor”.
Numai cum și-au început munca, în 2016 au suferit prima provocare în urma furtunei și ploilor puternice. A fost distrusă o parte din fermă, iar 36 de oi au fost duse de ape.
„Anul 2016 a fost o adevărată provocare pentru noi, mai ales că aveam de achitat la bancă creditul. A fost foarte greu, dar fiindcă am fost mereu alături am reușit să depășim toate greutățile. Soțul totuși, a trebuit să plece la muncă peste hoatare, dar nu pe mult timp, până s-a stabilizat totul. Suntem mulțumiți că am reușit să achităm și creditul și să avem ferma de ovine cu care ne mândrim”.
La fermă lurează împreună și mai au angajate 2 persoane, nu prea găsesc oameni care să se dedice ca și ei, deși pe parcursul anilor au tot provocat diferite persoane, dar care nu s-au reținut mult acolo.
„Noi suntem permanent la stână și ne implicăm în toate lucrările care se fac acolo. Ne place ce facem și probabil aceasta ne ajută și ne dă puteri”.
Își doresc să se extindă pentru că știu că lâna și pieile de ovine pot să le aducă un venit suplimentar, dar cu părere de rău nu este nimeni interesat de aceste produse.
„Ne dorim foarte mult să reușim să construim o fabrică de prelucrare a lânei și a pieilor de miel. Cu părere de rău, aceasta este o pierdere, iată de ce ne-am dori să putem construi o asemenea fabrică. Desigur că avem nevoie de bani și dacă am găsi pe cineva care să ne ajute ar fi foarte bine. Ne-am dori să construim o încăpere specială ca să putem prelucra laptele acolo pe loc și să nu fim nevoiți să-l aducem acasă. Totodată, trebuia să ne conectăm la rețelele de curent electric, dar din cauza pandemiei lucrările s-au stopat”.
Problemele cu care se confruntă îi fac mai puternici și mai rezistenți.
„În sat avem 270 de hectare de imaș, dar liderii au arat o parte din pășune și la moment a rămas o suprafață destul de mică și desigur că aceasta este o problemă pentru noi. Încercăm să discutăm cu APL, dar nu avem mare rezultate”.
Și-au asigurat animalele, pentru a avea siguranță, dar s-au dezamăgit, pentru că atunci când s-au confruntat cu probleme nu li s-a achitat compensația.
„Am asigurat animalele, dar în 2016 când ne-am confruntat cu probleme, compania de asigurări nu a fost una serioasă și nu ne-a achitat integral despăgubirile, din cele peste o sută de mii de lei ne-au restituit doar vreo 60 de mii. De atunci am pierdut încrederea și nu am mai asigurat animalele”.
Comercializează producția clienților care cunosc calitatea și apreciază munca pe care o depune familia Gordienco.
„Vin oamenii care ne cunosc și cumpără tot ce producem noi. Deja, avem mulți ani și oamenii au încredere și procură doar de la noi. La producerea brânzei ne implicăm doar noi cu soțul, respectiv purtăm răspundere pentru ceea ce propunem clienților noștri. Totul facem cu mâinele noastre”.
E mare păcat că acum s-a uitat despre cât de valoroasă este lâna și nu se mai prelucrează, ne-a spus Tatiana.
„Lâna este un produs ecologic care are multe beneficii, unul dintre care ar fi utilizarea pentru încălzirea caselor, dar și în industria textilă. Am aprecia dacă statul ar fi interesat să ne ajute, noi ne-am dezvolta și am avea succes”.
La moment, au peste 200 de ovine și ar vrea să le mărească numărul, pentru că le place ce fac și își doresc o afacere acasă.
„Am avut vânzări destul de bune acum înainte de sărbători, suntem mulțumiți. Oamenii doresc să se dezvolte, să muncească acasă, dar nu sunt susținuți și încurajați”.
Tatiana Gordienco spune că nu se ruşinează când li se spune că au grijă de o fermă de ovine, pentru că aceasta necesită multe cunoştinţe şi abilităţi.
Comentarii