‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
sâmbătă, 23 noiembrie, 2024
2.2 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleDacă înainte îmi era rușine să spun că lucrez în prisacă, acum am înțeles...

Dacă înainte îmi era rușine să spun că lucrez în prisacă, acum am înțeles toată importanța acestei profesii – Natalia Porhun

Comentarii

‹ adv ›
‹ adv ›

În timpul unei călătorii în Italia, impresionată de descendenții unei familii care dețin o afacere proprie de mai multe generații, Natalia Porhun din satul Speia, stânga Nistrului, a decis să își schimbe viața.

Avea o carieră de 14 ani în cadrul companiei de telecomunicații „Interdnestrcom” din Tiraspol și studii în pedagogie, făcute la Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău, dar nu se legau cu aspirațiile ei personale.

Hotărâse să se dedice apiculturii. Și până să ia respectiva decizia muncea în paralel în prisacă, împreună cu tatăl și soțul său, dar ei îi era rezervat un rol secundar, de îmbuteliere și de vânzare a mierii.

‹ adv ›

Odată cu decizia de a avea un rol activ în gestionarea afacerii de familie, Natalia a venit cu abordări și cu idei noi.

A participat cu un proiect propriu la un concurs de granturi anunțat de Uniunea Europeană prin intermediul Programului „Măsuri de Promovare a Încrederii”, implementat de PNUD Moldova. A obținut finanțarea și a cumpărat o camionetă, pe care au instalat o centrifugă și au asamblat o întreagă linie mecanizată de extragere a mierii de pe faguri. Pe lângă faptul că procesul în sine a devenit mai ușor, au putut dezvolta afacerea, prestând servicii altor apicultori.

Acest complex mobil de stoarcere a mierii a fost asamblat datorită grantului obținut de la Uniunea Europeană. El permite înlocuirea a cel puțin trei persoane, și, respectiv, majorarea productivității. Cu ajutorul lui pot fi adunate până la 800 de kilograme de miere pe zi sau chiar, uneori, până la o tonă. Dacă nu ar fi fost acest suport, am fi ajuns până aici, dar, probabil, peste vreo 10 ani”, spune Natalia Porhun.

Au decis să își implice și copiii pentru ca din generație în generație să dezvolte afacerea și să își extindă piața de desfacere.

„În prima perioadă simțeam o oarecare neîncredere, că femeile nu ar trebui să se implice în apicultură, că nu e o muncă pentru femei. Acum, însă, când pe fiica mea cea mai mică o întreabă ce vrea să devină, ea spune că vrea să fie apicultoare”, afirmă Natalia.

‹ adv ›

După câțiva ani, în care a ajuns să exporte miere în Uniunea Europeană și în Statele Unite, Natalia a acumulat și cunoștințe noi. A aflat că sunt specii de albine care pot aduce cu până la 20% mai multă miere și a aflat cum pot fi crescute.

A participat la un nou concurs de granturi și a obținut fonduri ca să întemeieze un Centru pentru creșterea și inseminarea artificială a mătcilor. În cadrul acestuia, desfășoară instruiri la care participă apicultori de pe ambele maluri ale Nistrului. Aceștia învață să păstreze puritatea speciilor de albine și să creeze noi rase rezistente de mătci, pentru ca în final să poată crește volumul producției de miere, să scadă costurile de producție și să crească potențialul de export.

La conferințele organizate până acum au participat circa 300 de apicultori. Pentru ei au fost desfășurate sesiuni de genetică și marketing, dar și concursul de calitate a mierii „Cea mai bună miere a anului 2019”.

„Dacă înainte îmi era rușine să spun că lucrez în prisacă, acum am înțeles toată importanța acestei profesii și nu mai ascund că sunt apicultoare. Femeie-apicultoare”, spune, cu mândrie, Natalia Porhun.

‹ adv ›
‹ adv ›

1 Comentariu

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›