Producătorii agricoli din toată lumea au trecut prin aceeași experiență. De mai multe ori câte puțin se face mult! La fel și legile fundamentale ale economiei agricole sunt asemănătoare în întreaga lume.
Pentru a maximiza profiturile, costurile variabile trebuie optimizate, iar costurile fixe trebuie minimizate.
Cheltuielile privind îngrășămintele minerale reprezintă cea mai mare cotă parte a costurilor variabile, inclusiv și în producția de cereale.
În următorul tabel puteți vedea care sunt costurile îngrășămintelor minerale (cifre rotunjite) per tonă de grâu de toamnă în diferite țări în anul 2018.
Informația prezentată în acest tabel este interesantă, dar nu prea utilă. Cu excepția faptului că în Moldova costurile îngrășămintelor minerale per 1 tonă de grâu de toamnă sunt medii, dar așa cum știm cu toții recoltele noastre sunt foarte mici.
Economisirea utilizării îngrășămintelor minerale începe odată cu procurarea acestora. În timpul procurării îngrășămintelor minerale producătorii agricoli plătesc pe lângă substanțele active ale acestor îngrășăminte și alte substanțe care formează compoziția îngrășămintelor.
Prin urmare, ceea ce contează în primul rând este costul per unitate de „substanță activă” și nu per „greutate fizică”! Ceea ce pare a fi ieftin la început, devine mai scump la sfârșit.
În al doilea tabel este un exemplu unde sunt indicate prețurile fictive ale greutăților fizice a îngrășămintelor minerale, dar, totodată, sunt arătate diferențele reale de cost între substanțele active din oferta de prețuri a distribuitorilor de îngrășăminte.
Distribuitorii de îngrășăminte minerale la fel ca și producătorii agricoli întotdeauna trebuie să calculeze aceste costuri în beneficiul lor propriu.
Important! Pe lângă modul ce calcul al costului substanței active indicat în acest tabel, analizați și alte avantaje ale îngrășămintelor procurate pentru a vă crea o impresie clară referitor la prețul pe care îl plătiți pentru acestea.
Nimic interesant și clar. Povești.