Mai mulți apicultori și activiști își exprimă nedumerirea și indignarea vizavi de afirmația prezentată anterior de Ministerul Mediului, potrivit căruia salcâmul trebuie înlocuit cu specii autohtone.
În ultimii ani, se investesc foarte mulți bani în afacerile apicole, în utilaje de prelucrarea a mierii, însă nu se pune accent pe îmbogățirea fondului de plante melifere.
Iar apicultorii ne spun că deja se reflectă insuficiența suprafețelor de plante melifere.
Cu toate că salcâmul este prezent printre cele 100 de specii cele mai invazive în Europa, doar câteva țări au politici și inițiative de combatere.
În Republica Moldova, conform datelor ICAS (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice), din suprafața totală de păduri salcâmul ocupă 125.000 ha, ceea ce constuie circa 33,1%.
Activiștii de mediu, care au inițiat și realizat mai multe campanii de împădurire în zone degradate și afectate extrem de eroziune, explică că salcâmul este practic unica specie capabilă să restabilească locurile degradate.
Apicultorul, Petru Sacara menționează că salcâmul pe termen lung este acea specie care asigură sănatatea și dezvoltarea familiilor de albine, polenizarea plantelor horticole și sursa principală de venit a apicultorilor.
„Culesul la salcâm contribuie la creșterea familiilor, ca să putem avea albine în continuare. În anii în care nu avem culesul la salcâm, de exemplu din cauza condițiilor meteo, acest lucru se reflectă în starea albinelor de anul următor, albinele fiind mai slabe, respectiv poate fi afectată și polenizarea pomilor fructiferi. Salcâmul pentru apicultori este sursa de miere care se vinde cel mai avantajos, ca exemplu 1 kg de miere de salcâm este echivalentă ca preț cu 3 kg de miere de floarea-soarelui și este una dintre cele mai solicitate pe piața locală.
În țări ca Ungaria sunt institute întregi care se ocupă de selectarea și elaborarea soiurilor noi de salcâm potrivite apicultorilor, pe când la noi se dorește defrișarea și diminuarea suprafețelor plantate cu salcâm.”
În Europa salcâmul se întâlnește în 42 de țări și este naturalizat în 32, formând arborete pure și mixte. Iar în unele țări există instituții întregi care se ocupă de selectarea și crearea soiurilor de salcâm, pentru a asigura apicultura și a oferi o alternativă pentru utilizarea terenurilor degradate.
„În mai multe țări îi este scos statutul de invaziv. Eu aș fi de acord atunci când am avea terenurile împădurite și doar salcâmul ar fi problema că nu mai avem loc pentru păduri. Poate ar fi cazul de creat un laborator în cadrul căruia s-ar selecta soiuri mai puțin invazive și cu o perioada mai lungă de înflorire, precum sunt în Ungaria”, explică apicultorul Vladimir Miron.
Chiar dacă salcâmul este originar din sud-estul Statelor Unite ale Americii, a fost pe larg plantat și răspândit în Europa începând din anul 1601.
Fiind o specie tolerantă la secetă, fixatoare de azot, meliferă și ornamentală. Plantaţiile fondate servesc ca adăpost şi hrană pentru animale, precum şi pentru obţinerea de biomasă multifuncţională pentru asigurarea securităţii ecologice şi energetice a ţării.
Această planta trebuie monitorizată și eliminată din preajma ariilor protejate sau a ecosistemelor valoroase, pentru a evita în acest mod, eventualele consecințe negative, dar nu eliminată complet.
Salcimul sa creasca. Cred ca plantarea de diferite specii trebuie studiata mai amanuntit din punct de vedere economic si nu numai. Concluziile prea rapide pot duce la degradarea si mai mare a padurilor din RM. Ar fi bine de studiat experienta tarilor vecine si unitatilor silvice din tara unde lucrurile merg mai bine