Pătarea amară cunoscută și sub denumirea engleză des utilizată de Bitter pit este o tulburare fiziologică a fructelor de măr ce provoacă pierderi serioase la soiurile sensibile de măr.
Pătarea amară se întâlnește mai frecvent la soiurile Red Delicious, Golden Delicious, Crimson Crisp, Idared, Granny Smith, Jonathan2, Honeycrisp, Empire și altele.
Simptomele bolii pot să nu fie vizibile la recoltare, dar se dezvoltă pe fructele depozitate și poate duce la pierderi mari la depozitare. În continuare discutăm despre:
- Cum influențează insuficiența de elemente nutritive pătarea amară
- Nutriția cu calciu – perioada realizării pentru a evita pătarea amară
- Produse ce conțin calciu și pot fi aplicate la pomii de măr
Boala se manifestă la fructe sub forma unor pete mici, ușor adâncite, de culoare brună. De obicei, depresiunile sunt concentrate la capătul caliciului fructului.
Țesutul din aceste zone deprimate este întunecat, uscat și spongios, cu un gust amar. În unele cazuri, simptomele pot să nu apară pe suprafața fructelor, dar să fie prezente sub pieliță.
Printre principalele cauze ce pot provoca pătarea amară se numără, din câte se cunoaște, insuficiența de calciu. Când Ca este insuficient, integritatea peretelui celular se pierde, rezultând aceste simptome de pătare amară care variază ușor de la un soi la altul.
Însă, un rol important la formarea petelor amare contribuie și excesul de azot (N), potasiu (K) sau umiditatea variabilă.
În cazul în care vă confruntați cu pătarea amară în livezile pe care le aveți în gestiune, puteți lua în calcul următoarele aspecte.
Cum influențează insuficiența de elemente nutritive pătarea amară
Insuficiența de Ca este direct implicată în dezvoltarea pătării amare. Alți nutrienți interacționează cu Ca din fructe, iar conținutul acestora ar putea influența carența de calciu. Echilibrul perturbat al altor nutrienți poate favoriza dezvoltarea bolii.
De exemplu, excesul de N generează fructe de dimensiuni mari, ceea ce are ca rezultat o diluare a concentrației de Ca în fructe și dezvoltarea mai accentuată a pătării amare.
Aplicați îngrășămintele cu N în baza analizei foliare. Citiți și despre Fertilizarea foliară și analiza foliară la măr – sfaturi.
Excesul de N este indicat și de creșterea excesivă și frunzele mari și întunecate. Dacă nivelurile de azot sunt mari, reduceți cantitatea de azot și, în cazuri extreme, nu aplicați îngrășăminte cu azot.
Aplicați azot cât mai devreme posibil primăvara. Cercetările au arătat că aplicarea azotului după mijlocul lunii aprilie în cantități mari crește incidența dezvoltării pătării amare.
Tratamentele excesive cu potasiu pot, de asemenea, scădea cantitatea de Ca în fructe, în special atunci când nivelurile de Ca sunt scăzute. Aplicați îngrășăminte cu K numai atunci când analiza frunzelor indică necesitatea.
Borul (B) este implicat în migrarea Ca către fructe. Dacă B se conține în cantități insuficiente, se pot dezvolta tulburări de Ca, inclusiv pătarea amară. Asigurați-vă că există un nivel de bor adecvat în frunze prin analiza foliară.
Tăierile realizate sever pot duce la niveluri mai mari de N. Dacă realizați tăieri severe, reduceți cantitatea de îngrășământ cu azot. Tăierea anuală moderată este cea mai bună.
Citiți mai multe despre Tăierile la măr. Forma de coroană – ax vertical.
Precum am menționat, un alt motiv al pătării amare ar putea fi fluctuațiile de umiditate a solului. Aici, utilă ar putea fi mulcirea ce împiedică evaporarea excesivă a solului și uniformizează fluctuațiile.
Nu folosiți materiale de mulci cu conținut ridicat de N, cum ar fi fânul de leguminoase. Totodată, o bandă prea largă erbicidată poate acutiza probleme dezvoltării pătării amare (creşterea acidităţii solului datorită favorizării spălării calciului şi magneziului din partea superioară a solului).
Înierbarea solului îmbunătăţeşte proprietăţile chimice ale solului (creşte substanţial conţinutul solului în potasiu, calciu, magneziu, reduce conținutul de azot).
Important! Realizați o rărire optimă a fructelor. Un număr prea mic de fructe pe pomi duce la mărirea volumului acestora și ar putea eventual crea carențe de calciu.
Deoarece boala se dezvoltă la depozitare, pierderea poate fi redusă prin comercializarea imediată a fructelor mari sau a fructelor din zonele în care pătarea amară a fost o problemă.
Nutriția cu calciu
Precum am menționat și majoritatea cunosc, pătarea amară este strâns legată de nutriția cu Ca a fructului. Ca este relativ imobil în interiorul pomilor. Paradoxul este că putem avea cantități suficiente de calciu în sol și frunze, dar lipsă în fructe, din cauza unor particularități menționate mai sus.
Un gradient al concentrațiilor de Ca se formează de la tulpină (concentrație mare) până la capătul caliciului (concentrație de calciu scăzută) fructului, unde apare în primul rând pătarea amară.
Cea mai mare parte din Ca este livrată către fruct până la jumătatea lunii iulie. De atunci până la recoltare, Ca din fructe este diluat pe măsură ce fructul crește în dimensiune.
Cu cât fructul este mai mare, cu atât este mai mare diluția și cu atât este mai probabil să existe o lipsă de Ca. Poate exista chiar și un anumit export de Ca din fructe la sfârșitul sezonului.
Experiențele internaționale (Ontario) arată că tratamentele cu calciu aplicate fructelor în această perioadă de mărire a fructelor au crescut concentrațiile de Ca din fructe și au redus incidența pătării amare. Aplicarea în sol a Ca, în schimb, nu a fost eficientă în reducerea incidenței pătării amare.
Totuși, particularitățile solului (pH, conținutul altor elemente, umiditatea disponibilă) influențează mult absorbția de calciu. În plus, migrarea slabă de care am vorbit la fel influențează accesul acestuia către frunze.
Analiza fructelor
Analiza fructelor este un indicator util al nivelului de Ca din fructe și al riscului potențial de dezvoltare a pătării amare în timpul depozitării.
Pentru a realiza analiza fructelor se selectează 20 de fructe de mărime medie per probă cu 3 săptămâni înainte de recoltare. Probele se spală cu apă distilată pentru a îndepărta acumulările de Ca de pe suprafață.
Secțiuni longitudinale opuse, tăiate din cavitatea codiței până la caliciu, excluzând codița și semințele, sunt amestecate pentru a obține o probă de fructe care urmează să fie analizată.
Valorile analitice optime tipice pentru diferite soiuri pentru depozitare pe termen lung sunt date în următorul tabel:
Nivelurile de Ca ar trebui să fie mai mari la depozitarea pe termen lung. La niveluri ridicate de Ca, nivelurile mari de K vor fi mai puțin dăunătoare decât la niveluri scăzute de Ca și, de fapt, pot îmbunătăți calitatea fructelor anumitor soiuri.
La niveluri scăzute de Ca, K ridicat poate scădea conținutul de Ca și poate duce la pătarea amară. Raportul K/Ca nu trebuie să depășească 25:1.
Când se fac tratamente cu calciu la măr pentru a evita pătarea amară
Analizând mai multe surse, am ajuns la concluzia tradițională că o rețetă de aplicare a tratamentelor potrivită pentru toate livezile nu există. Astfel, în continuare, vă prezentăm principalele aspecte:
Numărul tratamentelor realizate la măr pe parcursul sezonului depinde direct de carența înregistrată, particularitățile plantației, anului și solului.
Majoritatea specialiștilor de peste hotare recomandă realizarea fertilizărilor foliare cu calciu începând cu luna iulie, repetându-se la fiecare două săptămâni (circa 4 tratamente).
Plan orientativ de fertilizare la măr (3000 pomi/ha, plantație pe rod):
În alte recomandări, dacă soiurile sunt mai predispuse, se aplică tratamente începând cu 1 iunie (CaCl2 1-2%), acolo unde este necesară o cantitate mai mare de calciu total, apoi, repetând tratamentele la fiecare 2 săptămâni.
Totodată, aplicarea poate să continue până la recoltare, dacă este necesar.
Din recomandările locale, conform expertului Ananie Peșteanu, pe parcursul perioadei de vegetaţie se recomandă de a efectua 5-8 stropiri foliare cu produse fertilizante ce conţin calciu cu concentraţia soluţiei de 0,5-0,7% începând cu perioada de după căderea petalelor la florile de măr.
Următoarele tratamente de efectuat la un interval de circa 14 zile până la recoltarea fructelor sau până la majorarea conţinutului ionilor de calciu (Ca) 5 mg la 100 g masă poroasă a pulpei fructului. Cantitatea de calciu administrată în livadă poate fi de 20-40 kg/ha.
În general, cu cât se aplică mai mult Ca, cu atât concentrațiile de Ca din fructe sunt mai mari și cu atât controlul pătării amare este mai bun. Evident, în limitele raționalului.
Important! La soiurile roșii, depunerea de Ca pe suprafața fructelor, rezultată din pulverizări repetate de Ca pe vreme uscată, aproape de recoltare, poate duce la o dezvoltare deprimată a culorii.
S-a demonstrat, de asemenea, că aplicarea fertilizărilor foliare de Ca grăbește maturizarea fructelor. Când se aplică Ca foliar, maturitatea fructelor trebuie monitorizată începând cu câteva zile înainte de recoltarea anticipată.
Soluția cu calciu trebuie să intre în contact cu fructele pentru ca absorbția să fie eficientă, prin urmare, sunt necesare volume de apă capabile să umezească întregul pom. Dacă trebuie utilizată pulverizarea concentrată – aplicați tratamentele la intervale de 10 zile până când se aplică cantitatea totală de calciu.
Produse ce conțin calciu și pot fi aplicate la pomii de măr
La utilizarea oricărui fertilizant ce conține calciu, verificați și urmați recomandările producătorului și compatibilitatea cu alte produse utilizate la pulverizare. Sursele de Ca ar trebui comparate pe baza costului pe unitatea de Ca.
Clorura de calciu este probabil cea mai economică sursă de Ca și demonstrează un control eficient al pătării amare. Cu toate acestea, poate provoca arsuri foliare la unele soiuri și în anumite condiții.
Clorura de calciu nu trebuie aplicată la temperaturi de peste 25°C și nici în condiții de uscare lentă a tratamentului (umiditate ridicată). Frunzele la Golden Delicious și Idared sunt foarte sensibile la calciu.
Azotatul de calciu este o altă sursă de Ca folosită pentru controlul pătării amare. În livezile bine aprovizionate cu azot, aplicarea de azotat de calciu poate avea ca rezultat fructe slab colorate care nu se depozitează bine și din acest motiv nu trebuie folosit.
Dacă nivelurile de azot sunt mai mici, azotatul de calciu poate fi utilizat pentru primele 2 pulverizări în iulie și clorura de calciu pentru pulverizările rămase.
Important! La soiul Mutsu și Golden Delicious nu sunt recomandate tratamente cu azotat de calciu, deoarece fructele pot fi deteriorate.
Alte produse ce conțin calciu sunt prezentate în următorul tabel (după Ananie Peșteanu):
Asigurați-vă că spălați bine mașinile de pulverizare după realizarea tratamentelor, deoarece sărurile de Ca sunt corozive.
Comentarii