Fertilizarea foliară și analiza foliară la măr – sfaturi

Fertilizarea foliară a plantelor a devenit populară, în condițiile în care asigură multiple avantaje, oferind plantelor nutrienții necesari prin aplicarea pe frunze a fertilizanților.

Fertilizarea foliară nu înlocuiește fertilizarea tradițională a solului, ci vine să o completeze, soluționând anumite carențe sau probleme, cum ar fi:

• Aplicarea necesarului de nutrienți în faze importante pentru viitoarea recoltă, cum ar fi, înflorirea, legarea, creșterea și coacerea fructelor.
• Asigurarea nutrienților necesari în cazul în care caracteristicile solului nu permit accesul la unele elemente. Spre exemplu, aplicarea mai eficientă a micronutrienților pe solurile alcaline, cu exces de săruri, prea umede sau uscate.
• La aplicarea foliară dispare problema legată de antagonismul elementelor în sol. De exemplu, aplicarea foliară de bor (B) la soluri cu conţinut ridicat de calciu (Ca), nu are efect de blocare a borului (B), astfel că acesta devine accesibil pentru cultură.
• Îmbunătățirea stării culturii în cazul afectării sistemului radicular de către boli sau dăunători.
• Asigurarea unei absorbții mai rapide a nutrienților.

Totodată, există mai multe particularități ce influențează succesul realizării fertilizării foliare. Printre acestea se numără:

• Temperatura, umiditatea și lumina – absorbția îngrășămintelor este stagnată la temperaturi ridicate și umiditate redusă.
• Utilizarea concentrației incorecte a soluției de lucru – duce la modificarea caracteristicilor îngrășămintelor foliare.
• Starea solului – un sol prea compact cu o umiditate prea mare influențează negativ absorbția îngrășămintelor de către plante.
• Starea culturii – chiar dacă îngrășămintele foliare sunt aplicate deseori pentru suplinirea carenței de nutriție, o plantă afectată de aceasta are o capacitate mai mică de asimilare.
• Vârsta plantei și soiul – îngrășămintele foliare sunt absorbite mai ușor de frunzele tinere ale plantelor. Soiuri diferite au comportamente diferite în absorbția nutrienților.

Pentru o eficiență maximă, este recomandată aplicarea fertilizanților foliari dimineața, când temperatura este mai scăzută, iar umiditatea aerului este ridicată, sau seara. Fertilizanții foliari se aplică când viteza vântului nu depășește 10 km/oră.

Dozele de îngrășăminte foliare aplicate sunt ajustate în funcție de analiza foliară.

Analiza foliară – de ce este necesară în timpul fertilizărilor

Frunzele constituie un indiciu valoros al stării de aprovizionare a pomilor cu elemente minerale. Conținutul acestora în frunze demonstrează dacă fertilizările au fost realizate rațional în anii precedenți și dacă pot fi realizate în continuare în baza acelorași principii.

Dacă conținutul anumitor elemente în frunze este prea mic, va fi necesară o fertilizare de corecție, iar dacă prea mare, se vor reduce dozele de îngrășăminte aplicate.

Pentru realizarea analizei foliare, probele de frunze se recoltează după încetarea creşterii intensive a lăstarilor şi formarea mugurilor terminali, de pe pomi sănătoși, lăstari luminați, situați la 1,5-1,8 m de la sol, recoltându-se câte o frunză de la mijlocul fiecărui lăstar.

La sâmburoase, perioada indicată, de obicei, coincide cu prima jumătate a lunii iulie, iar la măr, păr începând cu a doua jumătate a lunii iulie (astfel, recoltarea probelor de frunze la măr pentru analiza foliară este recomandat a fi realizată în perioada 15 iulie – 15 august).

Atât pentru sâmburoase, cât și sămânțoase, o probă este constituită din minim 50 de frunze.

Este considerată optimă realizarea anuală a analizei foliare la pomi, în scopul obținerii unei imagini mai ample asupra stării acestora.

Conținuturile normale de elemente minerale în frunze la specia măr este redată în următorul tabel (date adaptate de către reprezentanții Institutului de Cercetare și Devoltare pentru Pomicultură din România, Societatea Națională a Pomicultorilor din România în baza Pennsylvania Tree Fruit Production Guide 2000):

După ce a fost realizată analiza foliară a frunzelor (majoritatea specialiștilor recomandă realizarea acesteia în laborator pentru a evita erorile), trebuie să luăm în calcul faptul că, precum am menționat în descrierea inițială a temei, componentele chimice din frunze sunt influențate de:

• Vârsta pomilor.
• Încărcătura cu fructe a pomilor: la pomii cu producţie mică, conţinutul de azot din frunze este mai mic, iar cel de potasiu mai mare.
• Raportul optim dintre elementele nutritive. Precum este important raportul elementelor din sol, la fel și în cazul analizei foliare. La măr, raportul între azot şi potasiu trebuie să fie de 1-1,5, fiind variabil în funcţie de soi.
• Cantitatea de apă disponibilă în sol – condițiile de secetă generează indicarea unor cantități mai mici ale elementelor minerale în frunze și simptome caracteristice în timpul carențelor, chiar dacă în sol, potrivit analizei solului, acestea sunt suficiente (de exemplu în cazul potasiului).

Important! Concomitent cu realizarea analizelor de sol și foliare este foarte importantă monitorizarea plantației pentru observarea simptomelor caracteristice carențelor, dar și monitorizarea creșterii și fructificării.

În condițiile unei încărcături normale cu fructe, se consideră că pomul de măr are o nutriție echilibrată în cazul lungimii medii a lăstarilor anuali de 15-20 cm pentru soiurile de tip spur, iar pentru soiurile ce nu intră în această grupă lungimea medie de creştere a lăstarilor anuali trebuie să fie de 20- 30 cm (după Lazăr).

Fertilizarea foliară la măr

Dozele lunare sau pe anumite fenofaze ale sezonului de vegetație, pentru o mai bună asimilare, se divizează în aplicări săptămânale sau la două săptămâni.

Astfel, pentru cultura mărului, la realizarea fertilizărilor foliare și radiculare puteți lua în calcul recomandările prezentate în continuare scrise conform ghidului tehnic și economic – Pomi, arbuști fructiferi, căpșun.

Important! Cantitățile indicate sunt orientative și pot să difere în funcție de sistemul de cultură pe care l-ați ales, starea solului (cantitatea de elemente nutritive, conținutul de argilă, indicatori fizici și chimici) și recolta planificată.

În perioada sfârșitul lunii februarie – începutul lunii martie este recomandată aplicarea cantității totale de fosfor radicular, necesar pentru creșterea rădăcinilor. Îngrășăminte cu azot se aplică doar în cazul creșterilor slabe în anul anterior și al solulu înierbat în livezi (specialiștii recomandă circa 60 kg/ha N).

Următoarea fază în care ar trebui să oferiți o atenție sporită fertilizărilor este înainte de înflorit: dacă în stratul de sol 0-40 cm conținutul în N-NO3 este sub 10 ppm, se face o fertilizare foliară cu 12N:61P:0K+Zn (2% mono fosfat de amoniu).

După înflorire poate fi realizată o fertilizare foliară cu 14N:14P:28K+2Mg+ME.

La mijlocul lunii mai, poate fi realizată o fertilizare foliară cu 13N:0P:45K+2Mg (azotat de potasiu, 2%). În această perioadă, nu este recomandată fertilizarea radiculară cu potasiu, deoarece acesta poate împiedica absorbția calciului în primele faze de creștere a fructelor.

La începutul lunii iunie este recomandată aplicarea radiculară a întregii cantități de potasiu (orientativ 120 kg/ha). Fertilizarea foliară este recomandată a fi realizată cu 11N:0P:22K+9Mg (azotat de magneziu – 10:0:0:16, 1% concentrație și azotat de amoniu+2%Mg, 1% concentrație). Totodată, în această perioadă este recomandată fertilizarea cu calciu (CaCl 1-2%).

Peste circa două săptămâni (mijlocul lunii iunie) de la aplicarea anterioară, este recomandată repetarea fertilizării foliare cu aceleași produse menționate anterior.

Ulterior, la mijlocul lunii septembrie, este recomandată o fertilizare radiculară cu N 80 kg/ha.

Important! După recoltare este recomandată realizarea a două fertilizări foliare cu uree, 2-3% + B, 0,07% (acid boric) – aceste tratamente ameliorează circulația sevei și asigură o mai bună pregătire a pomilor pentru iarnă.

Majoritatea îngrășămintelor foliare ce pot fi aplicate la specia măr sunt compatibile cu substanțele active incluse în tratamentele fitosanitare.

Atunci când realizați o fertilizare foliară trebuie să luați în calcul și faptul că asupra solubilității îngrășămintelor aplicate are impact pH-ul, concentrația și temperatura soluției.

O combinație de mai mult de trei produse reduce solubilitatea acestora.

Compatibilitatea îngrășămintelor solubile de obicei utilizate la cultura mărului în soluțiile concentrate este prezentată în următorul tabel:

Aflați mai multe detalii despre Fertilizarea livezilor – ce îngrășăminte și când se aplică la pomi.