Agricultura conservativă – 3 principii de bază pentru succesul sistemului

Agricultura Conservativă reprezintă o schimbare completă a filosofiei de producere. Pe lângă evitarea lucrării solului, agricultura conservativă include în sine un sistem întreg de principii necesare de implementat și necesită mai mulți ani de tranziție pentru a obține succes.

Principalele principii în agricultura conservativă țin de:

1. Perturbarea mecanică minimă a solului sau lipsa perturbării prin aplicarea practicii No-tillage

Chiar dacă acesta e primul principiu al agriculturii conservative, trebuie să înțelegem, precum am menționat, că fără celelalte sistemul pur și simplu nu va funcționa.

De fapt, aici e importantă nu doar evitarea lucrării solului, ci un management corect care ar permite dezvoltarea vieții solului, astfel încât mai multe procese să lucreze de la sine.

Principiul „perturbarea minimă a solului” nu trebuie confundat cu termenul „minimalizarea lucrării solului” și nici cu termenul „mini-till”. Semănatul în condiții de no-tillage (sau semănatul direct), utilizat ca procedeu singular, fără respectarea tuturor principiilor, nu este considerat Agricultură Conservativă.

Acest principiul, care în practică este realizat cu semănători special construite, pentru a plasa semințele și îngrășămintele, asigură o perturbare minimă a solului.

Semănatul în condiții de no-tillage poate fi precedat de mărunțirea resturilor sau terminarea prin cosire, tăvălugire, erbicidarea culturilor de acoperire.

De obicei, semănatul se realizează concomitent cu aplicarea îngrășămintelor. Alte perturbări ale solului nu se realizează. Minimizarea pierderilor de materie organică din sol în rezultatul mineralizării sunt asigurate de perturbarea mecanică minimă.

2. Menținerea permanentă a suprafeței solurilor acoperite cu resturi vegetale și /sau culturi de acoperire

Menținerea suprafeței solului acoperite cu reziduuri vegetale și culturi de acoperire este un principiu fundamental al Agriculturii Conservative.

Aproape toate avantajele acestui sistem reies din acoperirea permanentă a solului și doar câteva, de la nelucrarea solului și utilizarea altor practici.

Agricultura Conservativă, cu cantități insuficiente de resturi vegetale, nu ne va permite să beneficiem pe deplin de acest sistem.

Beneficiile acoperirii suprafeței solului cu resturi vegetale și cu culturi de acoperire sunt mai pronunțate odată cu creșterea cantității de materie vegetală prezentă la suprafața solului, precum ar fi:

• Sporirea infiltrației, micșorarea evaporării și mărirea cantității de apă accesibile pentru plante.
• Micșorarea eroziunii de apă și de vânt.
• Sporirea activității biologice.
• Sporirea cantității de materie organică și de nutrienți în sol.
• Moderează temperatura solului.
• Micșorează îmburuienarea.
• Culturile de acoperire contribuie la reducerea pierderilor și la reciclarea elementelor nutritive: unele elemente nutritive sunt spălate cu apa din orizontul arabil, iar culturile de acoperire cu rădăcini viguroase contribuie la readucerea acestor elemente. Hrișca și lupinul contribuie la dizolvarea P, iar după terminarea acestor culturi, fosforul devine accesibil pentru cultura de bază.
• Reducerea infestării cu dăunători, boli și nematozi.

Citește mai multe despre Sistemul No-Till: cum utilizăm corect resturile de plante.

3. Diversificarea speciilor cultivate

O componentă de bază a sistemului agricol conservativ este structura culturilor și organizarea asolamentului. Selectarea culturilor la nivel de unitate economică reprezintă obiective principale pentru folosirea rațională a solului, menținerea pe termen lung a fertilității și creșterea biodiversității.

La construirea asolamentelor trebuie de respectat următoarele principii de bază:

1. Numărul de sole trebuie să fi e anual, de cel puțin 4 culturi.
2. Stabilirea la începutul rotației a unei culturi cu efect ameliorator asupra întregului ciclu de rotație (leguminoase anuale și perene) și/sau a unei culturi la care să se aplice cantități mari de îngrășăminte organice și care să valorifice bine acest îngrășământ, iar totodată, se ameliorează pe timp îndelungat însușirile solului.
3. Optimizarea folosirii rezervelor de substanțe nutritive în sol.
4. Optimizarea consumului de apă din sol. În funcție de consumul de apă, plantele cultivate se divizează în: plante mari consumatoare de apă (lucernă, porumb, sfeclă, fl oarea-soarelui etc.) și plante cu un consum redus de apă (cereale păioase) și plante care consumă apa din straturile profunde de sol datorită sistemului radicular puternic dezvoltat (lucerna, trifoiul, fl oarea soarelui, sfecla), sau plante care consumă apa din stratul arabil (cereale, cartof etc.).
5. Rotația rădăcinilor – după plantele cu înrădăcinare profundă
   (lucernă, trifoi, sfecla, fl oarea-soarelui) să urmeze plante cu înrădăcinare mai superfi cială (fasole, cartof, mazăre, grâu).
6. Bilanțul humusului în sol. La întocmirea asolamentelor se ține cont de bilanțul humusului din sol, de diferența dintre humusul nou format și cel mineralizat. Se vor alterna plantele care lasă în sol cantități mai mari de resturi organice (ierburi perene, cereale, leguminoasele anuale, etc.) cu cele care lasă în sol cantități mici de resturi organice (culturi tehnice).
7. Combaterea buruienilor. Asolamentele trebuie să conducă la evitarea, sau cel puțin, diminuarea pericolului îmburuienării.
8. Combaterea bolilor și dăunătorilor.
9. Evitarea fenomenului de oboseală a solului care se poate datora acțiunii concomitente a mai multor cauze, ca urmare a netoleranții anumitor plante de cultură

Alte detalii despre Asolamentul în agricultura conservativă (No-till) – cui oferim prioritate.

Dacă sunteți interesat să aflați mai multe detalii despre agricultura conservativă, vă recomandăm să accesați acest link pentru a vizualiza Ghidul practic în domeniul agriculturii conservative elaborat cu suportul UCIP IFAD.

Acest articol a fost elaborat cu suportul financiar al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD) în cadrul proiectelor implementate de către Unitatea Consolidată pentru implementarea Programelor IFAD.