Evoluția pieței și sectorul strugurilor de masă înregistrează schimbări importante, în contextul evenimentelor din ultimii ani care cu certitudine au marcat și agricultura.
Dincolo de problemele „mereu actuale”, sunt unele care ar putea fi soluționate prin strategii asumate și implementate corect de către toți actorii sectorului viticol.
Mai multe detalii la acest subiect a oferit Dmitri Mihov, doctor în agricultură, producător de struguri de masă cu o experiență vastă în domeniu și unul dintre colaboratorii Agrobiznes.
Cum a fost anul 2023?
„Un an deosebit şi la acest capitol se aseamănă cu restul”!
Situaţia actuală a sectorului strugurilor de masă
„Strugurii de masă devin în Republica Moldova o cultură aparte, cu particularităţile sale de cultivare. Dacă cu ceva timp în urmă, tehnologia de cultivare a strugurilor de masă era similară celei de cultivare a soiurilor pentru vin, acum, încetul cu încetul, cultura strugurilor de masă este privită de către producători altfel, cu multe elemente de cultivare specifice: structuri noi, normarea încărcăturii cu struguri, aplicarea regulatorilor de creştere, defolierea, efectuarea inciziei inelare, etc.
În ultimii ani, geografia comercializării s-a lărgit considerabil (Polonia, România, Germania, Franţa, Olanda, Croația, Țările Baltice, Țările Scandinave)”!
Cele mai frecvente greşeli făcute de producători
„În primul rând, puţini producători îşi ajustează resursele (structura, apa, solul) de care dispun cu recolta planificată. Cel mai des, dacă plantaţia poate produce o cantitate de struguri de calitate de 10 tone/ha, el îşi planifică 15-20 t/ha, dacă dispune de resurse de 30 t/ha, el doreşte 40-45 t/ha.
De aici, rezultă, pe de o parte calitatea nesatisfăcătoare a producţiei: struguri cu bobiţe neuniforme, bobiţe cu diametru mic, părţi de struguri ofilite, % brix jos, colorare insuficientă, etc., pe de altă parte – plante „slăbite” (fertilitate joasă a ochilor, rezistenţă slabă a coardelor la temperaturi joase) pentru noul sezon;
Calitatea apei pentru irigare este o problemă foarte importantă, în contextul durabilităţii plantaţiei. La moment, majoritatea surselor de apă utilizate pentru irigare sunt cu apă cu conţinut ridicat de săruri toxice, care, la o utilizare incorectă și de lungă durată, duce la unele procese de salinizare a solului ireversibile.
Există mai multe soluţii, însă este o întrebare foarte complexă şi delicată, unde se cere o soluționare cu implicarea profesională a pedologilor. Producătorii prrivesc doar efectul pozitiv indiscutabil din partea irigării, însă irigarea cu apă cu parametrii inacceptabili duce la degradarea ireversibilă a solului;
Protecția plantelor – o întrebare unde trebuie schimbat cuvântul „a lupta” cu „a controla”, iar scopul final trebuie să reiasă din cerinţele consumatorului – un produs sănătos, cu maximum 4-5 reziduri în produs.
Astăzi, există multe soluţii cum ar fi: controlul moliei viței de vie (Lobesia botrana) cu ajutorul feromonilor care au ca scop dezorientarea masculilor în perioada căutării femelelor în perioada cuplării, utilizarea produselor cu un grad de descompunere mai mare şi, sigur, respectarea perioadei de aşteptare până la recoltare a ultimului tratament”.
Alegerea soiului?
„La alegerea soiurilor de viță de vie trebuie să reieşim din condiţiile climaterice ale regiunii. Unul din criteriile importante care trebuie luat calcul este – rezistenţa soiului la temperaturi joase. Aici, alegerea noastră este foarte mică, spre regret.
Cu toate că, mulţi se conduc de faptul că are loc încălzirea globală, trebuie să fie atenţi, acestea duc, mai degrabă, la schimbări climaterice ce implică calamităţi naturale, unde nu sunt excluse şi temperaturi minime absolute sub temperatura critică de rezistenţă a soiului.
Eu recomand alegerea soiurilor adaptate, cu rezistenţă medie şi sporită (-20…-24 de grade Celsius) la temperaturi joase, iar categoria dată nu include, cu regret, majoritatea soiurilor apirene solicitate pe piaţă.
Criteriile de bază ale alegerii soiului reies atât din cerinţele consumatorului, cât şi de aspectele legate de tehnologie: – productivitate, greutatea minimă a strugurelui – 500 g, boabe mari şi uniforme, colorare uniformă, rezistenţă la temperaturi joase, rezistență la boli, la crăpare, posibilitatea de a sta cât mai mult pe raft, transportabilitate bună.”
Ştiinţa?
„Cu părere de rău, în Instituţii mai rar găsim cercetători tineri, majoritatea sunt „tineri, de vârstă de pensionare”, cum s-a exprimat cineva de la conducere. De aceea, în ultimii ani, trebuie să recunoaştem că trebuie mai mult să adaptăm şi să ajustăm tehnologiile de cultivare din străinătate la condiţiile noastre, iar la capitolul inovații rămânem în urmă.
De exemplu, structurile inovative de producere: Pergola şi Gable, răritul strugurilor am început să le implementăm cu 10 ani în urmă, iar în Italia în anii ‘30 ai secolului trecut. Una din soluţii, probabil, ar fi colaborarea mai strânsă a mediului ştiinţific cu sectorul de producere – cum de făcut, este greu de răspuns, dar se simte lipsa ştiinţei,iar implicarea statului, cred, trebuie să fie decisivă. Cu toate că, a venit timpul Profesioniștilor în domeniul strugurilor de masă”!
Citiți mai multe despre Gable, Pergola sau sistemul tradițional la vița de vie? Avantaje și diferențe.
Comentarii