Cunoaşterea mecanismului depunerii embrionare, de diferenţiere a inflorescenţelor şi a influenţei diferitor factori asupra acestor procese, permite prognozarea şi controlul fructificării – una din cele mai importante verigi de asigurare a cantităţii şi calităţii înalte a producţiei de struguri de masă şi a celor pentru vin.
În cazul fondării unei plantaţii viticole se ia în considerare la alegerea schemei de plantare – a densităţii de plantare:
- densitatea mai mică (distanţa mai mare între plante şi rânduri) se recomandă la soiurile cu potenţial genetic slabă de diferenţiere embrionară (ex.: Superior Seedless, Thompson Seedless, Automn Royal) – astfel încât coardele de rod să poată fi lăsate mai lungi (mai mult de 10-12 ochi);
- densitatea mai mare (distanţa mai mică între plante şi rânduri) se recomandă la soiurile cu potenţial genetic ridicat de diferenţiere embrionară – astfel încât coardele de rod să poată fi lăsate mediu sau scurte după lungime.
Mugurii viţei de vie reprezintă lăstarii embrionari pe care se formează organele vegetative şi generative în stare începătoare de dezvoltare.
Fiind puncte de creştere ale viţei de vie, ei asigură creşterea lăstarilor, ramificarea lor şi mărirea suprafeţei de contact a plantei cu mediul aerian.
Mai jos, este redată diferenţierea mugurilor pentru sezonul 2024*, în funcție de:
- amplasarea pe lungimea coardei (soiul Rkaţiteli, Moldova);
- soiul cultivat;
- condiţiile de cultivare, unde s-au cercetat 3 factori:
- structura de cultivare: spalier vertical şi Gable (în formă de Y);
- încărcătura de rod;
- condiţiile climaterice, în funcție de sezon (2021, 2022, 2023, 2024);
Procesul de formare al fiecărui mugure trece prin câteva perioade, suferind schimbări esenţiale, în rezultatul cărora mugurele devine fertil sau rămâne infertil.
Tabelul 1. Fertilitatea embrionară în funcție de soi, condiţii climaterice şi de cultivare. SRL „Terra-Vitis”, 2024:
În procesul diferenţierii, în muguri se formează una sau câteva inflorescenţe cu diferite grade de dezvoltare, durata şi intensitatea procesului de diferenţiere sunt determinate de un şir de factori, principalii fiind pregătirea biologică, condiţiile externe, soiul cu însuşirile sale şi nutriţia.
Gradul de diferenţiere şi de fertilitate a mugurilor pe lungimea coardei este neuniform. În zona medie a coardei (al 5–10-lea internod) mugurii sunt mai fertili şi inflorescenţele mai bine diferenţiate, comparativ cu zona inferioară a coardei.
Tabelul 2. Fertilitatea embrionară pe lungimea coardei. SRL „Terra-Vitis”, 2024
Cercetările efectuate în condiţiile Bulgariei de către Stoev K. şi Nikov M. au demonstrat că depunerea inflorescenţelor mai bine dezvoltate în zona medie a coardei este condiţionată genetic, calitate dobândită pe parcursul evoluţiei viţei de vie.
Putem concluziona, că toţi factorii menţionaţi mai sus au influenţat asupra diferenţierii embrionare a mugurilor pentru sezonul 2024, iar în funcție de rezultatele obţinute ajustăm sarcina butucului (exprimată în ochi/butuc) pentru sezonul concret.
Citiți mai multe despre Sarcina sau încărcătura optimă a butucului. Cum o determinăm.
Tendinţa generală de depunerea a recoltei sunt specifice soiului, unele sunt mai fertile (Feteasca Regală, Aligote, Rkaţiteli, etc), aletele mai puţin fertile (Dunav, Prezentabil), dar și în funcție de condiţiile climaterice şi de tehnologia de cultivare.
Legitatea generală de majorare a fertilităţii ochilor de la baza coardei spre vârful ei se păstrează (ex. Rkaţiteli, Moldova).
În general, diferenţierea mugurilor pe soiuri şi în funcție de condiţiile de cultivare ne impun să ajustăm recolta planificată în fiecare an.
* Rezultatele diferenţierii nu sunt date generale, sunt individuale, specifice fiecărei plantaţii viticole;
**Coeficientul de fertilitate relativ reprezintă numărul de total de inflorescenţe raportat la numărul total de lăstari;
***Coeficientul de fertilitate absolut reprezintă numărul total de inflorescenţe raportat la numărul lăstarilor fertili.
Comentarii