Pentru un control eficient al dăunătorilor, este important să se selecteze insecticide potrivite care să fie aplicate în doza corectă în momentul optim al stadiului de dezvoltare al dăunătorului, precum și al fenofazei plantelor.
Nerespectarea acestor reguli crește riscul de a efectua tratamente repetate pentru a reduce infestarea cu dăunători, de a pierde din calitatea și cantitatea producției și de a diminua veniturile.
Metoda de tratare calendaristică cu insecticide
O metodă frecvent utilizată de mulți agricultori este tratarea calendaristică, care constă în aplicarea regulată a produselor fitosanitare, fără a cunoaște nivelul de infestare cu dăunători, adesea bazată pe o schemă de protecție elaborată preventiv.
Această strategie poate părea atractivă pe termen scurt, în special pentru culturile cu valoare adăugată, cum sunt fructele și legumele, și când pragurile de dăunare sunt reduse (de exemplu, la depistarea primelor insecte sau simptome de daune).
Dezavantajele metodei de tratare calendaristică
Cu toate acestea, pe termen lung, dezavantajele pot depăși beneficiile:
- Numeroase exemple documentate arată că tratamentele calendaristice repetate pe parcursul mai multor ani, au dus la dezvoltarea rezistenței dăunătorilor, dezvoltarea masivă a altor specii dăunătoare, distrugerea populațiilor de antagoniști naturali și, în final, ineficiența insecticidelor ca metodă de control viabilă.
- Utilizarea nejustificată a insecticidelor duce la concentrații de reziduuri de pesticide care nu se încadrează în limita stabilită de legislație și rețelele de comerț, ce reduc sau fac chiar imposibile opțiunile de comercializare a producției.
- Trebuie de luat în considerare efectele negative asupra sănătății fermierului, prin expunerea excesivă la pesticide sau la reziduurile acestora.
Când se aplică insecticidele?
Un principiu cheie în protecția integrată a plantelor este aplicarea insecticidelor la atingerea pragului economic de dăunare.
Ca metode de monitorizare se inspectează regulat câmpul, se folosesc capcane feromonale și benzi adezive.
De asemenea, modelele oferite în baza datelor de la stațiile meteorologice pot sprijini luarea deciziilor privind tratamentele cu insecticide.
Din ce este compus un produs insecticid comercial?
Majoritatea insecticidelor comerciale sunt compuse dintr-o substanță activă (insecticidul propriu-zis) și aditivii care optimizează acțiunea și eficiența aplicării.
Proprietățile chimice și fizice ale substanței active, cum ar fi starea, punctul de topire și presiunea de vapori, influențează tipul de aditivi utilizați și, ulterior, formularea generală a insecticidului.
Formularea unui produs determină modul de aplicare, persistența în câmp și plante, precum și toxicitatea acestuia.
Ineficiența amestecului de aditivi și a formulării nereușite, face ca insecticidele de calitate inferioară să nu ofere rezultatele așteptate, chiar dacă pot conține aceeași substanță activă ca un produs de înaltă calitate.
De ce trebuie să cunoaștem modul de acțiune a substanțelor insecticide?
Primul pas în eficientizarea controlului dăunătorilor și gestionarea rezistenței la insecticide este identificarea modului de acțiune al substanței active din produsului comercial utilizat.
Mai jos este prezentată clasificarea compușilor activi la care sunt omologate produse fitosanitare în Republica Moldova în anul 2024, pentru toate culturile agricole.
Această clasificare are scop exclusiv educativ din partea PCRR/USAID și nu reprezintă o recomandare pentru utilizarea substanțelor menționate.
Cum funcționează insecticidele?
Insecticidele ce atacă sistemul nervos al dăunătorilor (culoarea albastră din tabel) au în mare parte efect rapid și sunt non-selective, adică nimicesc și fauna benefică.
Substanțele care perturbă creșterea și dezvoltarea dăunătorilor (culoarea verde în tabel) au un efect mai lent și țintesc stadiile juvenile ale insectelor, deși pot influența și fecunditatea femelelor.
Compușii care perturbă metabolismul insectelor sunt destinați doar moliilor (culoarea portocalie în tabel), provocând intoxicații care duc la pieirea acestora de 3-5 zile, deși sunt inofensive omului și altor insecte și includ produse biologice pe bază bacteriană și virotică.
Agenții cu mod de acțiune necunoscut sau nespecific includ extracte botanice, substanțe minerale și agenți fungici (culoarea gri în tabel), având risc redus de rezistență a dăunătorilor.
Cunoașterea clasificării substanțelor active insecticide este esențială în luarea deciziilor la selectarea produselor fitosanitare pentru efectuarea tratamentelor.
În cadrul generației unui dăunător, se pot aplica substanțe din aceeași clasă, însă pentru prevenirea apariției rezistenței dăunătorilor, nu se recomandă utilizarea insecticidelor din aceeași clasă în ferestre de tratare consecutive.
De exemplu, pentru molii o fereastră de tratare este de obicei de patru săptămâni, iar la dăunătorii sugători, de trei săptămâni.
Pentru a obține efectul dorit de control al dăunătorilor este importantă și monitorizarea și respectarea instrucțiunilor de pe eticheta produsului fitosanitar.
Pentru informație suplimentară despre protecția plantațiilor sâmburoase și sămânțoase în sistem ecologic accesați cursul Biofruitnet.
Referințe:
- Dent, D., Binks, R.H. (2020) Insect Pest Management. CABI.
- Sparks, T.C. and Nauen, R. (2015) IRAC: Mode of action classification and insecticide resistance management. Pesticide Biochemistry and Physiology 121, 122–128.
- www.irac-online.org
- www.pesticide.md.
Comentarii