În ultimii ani, discuția despre prezența produselor autohtone în supermarketuri a devenit tot mai intensă. Fermierii acuză condițiile dure impuse de retaileri, comercianții reclamă lipsa de seriozitate a producătorilor, iar autoritățile par prinse între cele două tabere.
În realitate, spune Victor Cazacu, CEO Pro Inedit SRL, „toate cele trei părți poartă o parte din vină – și doar un acord comun poate debloca situația”.
„Problema nu e doar la producători sau doar la magazine. Este una de sistem. Fiecare parte are carențe, iar fără o înțelegere comună nu vom vedea produse autohtone în magazine, așa cum ne dorim”, afirmă antreprenorul.
Infrastructura – veriga slabă a magazinelor
Magazinele mari afectează acest lanț de aprovizionare din cauza lipsei infrastructurii logistice. Majoritatea rețelelor din Moldova nu dispun de centre de distribuție, ceea ce face aproape imposibilă colaborarea directă cu fermierii.
„În alte țări, toate produsele sunt livrate la un centru logistic comun. De acolo, rețeaua le distribuie către magazine. La noi, un fermier ar trebui să livreze individual la 100 de puncte de vânzare, acest lucru este imposibil”, explică Victor Cazacu.
Mai mult, multe magazine nu au depozite frigorifice, iar legumele și fructele se păstrează la temperatura camerei.
„Consumatorul vede produsul stricat și dă vina pe fermier, deși, în realitate, problema e lipsa condițiilor de păstrare.”
Și traficul urban contribuie la pierderi.
„Dacă am avea centre de distribuție, nu am vedea zeci de camioane blocate la rampă. În țările unde exportăm, livrările sunt permise doar dimineața, până la ora șase. Astfel, se evită ambuteiajele și se protejează produsele perisabile.”
Lipsa de continuitate și de certificare – partea slabă a producătorilor
„Stabilirea prețului pentru fructe și legume se face din timp, în funcție de vânzările magazinelor. Problema e că mulți producători, atunci când primesc o ofertă mai bună în altă parte, refuză livrarea. Astfel, se rupe lanțul de aprovizionare”, explică Victor Cazacu.
Această lipsă de continuitate și de seriozitate a făcut ca retailerii să-și piardă încrederea. La fel de gravă este și absența certificărilor la mulți producători, adaugă acesta.
„Cu părere de rău, produsele locale nu sunt certificate. În lipsa acestui pas, ele nu pot fi acceptate în marile rețele.”
Victor Cazacu consideră că tocmai aceste neajunsuri au dus la aparția distribuitorilor – intermediari care și-au asumat rolul de punte.
„Ei au apărut firesc, pentru că producătorul nu poate asigura flux constant, iar retailerul are nevoie de predictibilitate.”
Autoritățile – cer exigență la export, dar tolerează haosul intern
Pro Inedit exportă în Uniunea Europeană și alte țări, astfel cunoaște standardele impuse peste hotare.
„Pentru export, autoritățile ne cer zeci de certificate, controale și infrastructură perfectă. Investim milioane pentru a respecta toate cerințele. În schimb, magazinele din țară nu sunt obligate la nimic”, afirmă Cazacu.
„Dacă statul impune standarde înalte la export, de ce nu le cere și lanțurilor de magazine care lucrează cu produs local? Este nevoie de o infrastructură comună – centre logistice, camere frigorifice, reguli de manipulare – fără de care colaborarea nu poate funcționa.”
Totodată, Victor Cazacu atrage atenția asupra etichetării înșelătoare.
„Deseori, în magazine, produsul e indicat ca fiind autohton, dar în realitate este importat. Eticheta nu se schimbă, iar consumatorul este mințit. Aici trebuie intervenția autorităților – să monitorizeze constant și să aplice sancțiuni.”
Exemplu de produs indicat pe etichetă ca fiind din Moldova, țara de origine fiind, de fapt, Albania:
„Cash-back” dacă alegi să cumperi autohton
Soluția, crede Cazacu, nu ține doar de controale, ci de dialog.
„Producătorii, distribuitorii și retailerii trebuie aduși la aceeași masă. Să discutăm deschis problemele fiecăruia, să stabilim un agrement comun, un compromis funcțional. În jumătate de an s-ar vedea rezultatele, iar produsele locale ar fi pe raft.”
Pentru ca acest mecanism să funcționeze, e nevoie și de stimulente economice. Victor Cazacu propune un model inspirat din sistemele europene:
„Statul ar putea oferi un beneficiu direct consumatorului care alege produsul local. De exemplu, printr-un sistem de cashback pe card – restituirea TVA-ului sau a unui procent din suma achitată pentru produse autohtone.”
O astfel de măsură ar motiva cumpărătorii, ar crește cererea și, implicit, interesul magazinelor pentru producția locală. În paralel, propune dezvoltarea unui sistem de trasabilitate digitală, astfel încât fiecare lot de produse autohtone să poată fi identificat ușor.
„Tehnic, e simplu de realizat, iar noi, exportatorii, avem experiența necesară pentru a implementa astfel de soluții.”
Educație fiscală și reguli pentru piața internă
Un alt obstacol major în opinia lui rămâne lipsa disciplinei fiscale.
„Mulți producători nu sunt încă gata să vândă pe factură. De aceea, orice lege privind cota de 50% produse autohtone la raft e imposibil de aplicat fără educarea economică a fermierilor.”
În același timp, el propune ca magazinele să respecte o regulă practică aplicată deja în UE: în perioada când există producție locală disponibilă, să fie suspendate importurile la aceleași categorii de produse.
Astfel, piața internă ar fi protejată, iar producătorii locali ar avea certitudinea că munca lor ajunge pe raft.
Foaie de parcurs pentru produsul autohton
Pentru ca toate aceste inițiative să prindă contur, Victor Cazacu propune elaborarea unei foi de parcurs naționale la care să participe toate părțile implicate: producătorii, supermarketurile și autoritățile.
Aceasta ar trebui să stabilească obligațiile fiecărei părți – producător, retailer, autoritate – termenele de implementare și mecanismele de monitorizare.
„Doar un plan concret, cu pași măsurabili și responsabilități împărțite, poate asigura schimbarea. În rest, oricâte campanii de promovare s-ar face, produsul autohton nu va apărea pe raft fără reguli, disciplină și colaborare.”
Comentarii