Seceta influențează profund modul în care plantele își alocă resursele. În condiții de deficit hidric, plantele tind să investească mai mult în dezvoltarea rădăcinilor decât a părții aeriene, crescând raportul rădăcină/partea aeriană.
Această strategie urmărește maximizarea absorbției apei și creșterea șanselor de supraviețuire, însă vine adesea cu un cost: reducerea creșterii vegetative și a potențialului productiv.
O meta-analiză publicată în 2024 de Tang și colaboratorii, bazată pe date provenite de la peste 150 de specii de plante, a evaluat impactul fungilor micorizici arbusculari asupra creșterii plantelor și alocării biomasei în condiții de secetă.
Diferența majoră dintre plantele micorizate și cele nemicorizate
Rezultatele arată că seceta crește raportul rădăcină/partea aeriană la plantele nemicorizate, confirmând modelul clasic de adaptare.
În schimb, plantele cu simbioze micorizice bine stabilite nu prezintă această modificare. Chiar și sub stres hidric, raportul rădăcină/partea aeriană rămâne relativ stabil, iar creșterea este mai echilibrată.
Această diferență indică faptul că fungii micorizici schimbă strategia de adaptare a plantei, nu doar intensitatea răspunsului.
Micorizarea ca substitut funcțional al extinderii rădăcinilor
Prin rețeaua extinsă de hife din sol, fungii micorizici preiau o parte din funcția de explorare a solului, accesând pori și volume inaccesibile rădăcinilor.
Astfel, planta obține apă și nutrienți fără a investi suplimentar în biomasă radiculară. Din punct de vedere biologic, acest mecanism este mai eficient decât creșterea forțată a sistemului radicular.
Efecte asupra creșterii și fiziologiei plantelor
Meta-analiza evidențiază că fungii micorizici atenuează efectele negative ale secetei asupra creșterii plantelor, conducând la:
- o producție mai mare de biomasă,
- o eficiență fotosintetică îmbunătățită,
- o absorbție mai bună a apei și a nutrienților.
Aceste efecte explică de ce plantele micorizate își pot menține activitatea fiziologică și dezvoltarea părții aeriene chiar și în condiții de apă limitată.
O strategie de eficiență, nu de compromis
Aproximativ 85% dintre toate plantele terestre se află în relații simbiotice cu fungii micorizici arbusculari (AMF), fungi microscopici din sol care formează rețele filamentoase extinse în și în jurul rădăcinilor.
Aceste conexiuni influențează puternic dezvoltarea plantelor, absorbția apei, nutriția minerală și capacitatea de apărare împotriva stresurilor abiotice.
În acest context, utilizarea AMF ca instrument biologic pentru creșterea rezistenței plantelor la secetă și a plasticității fenotipice, prin formarea unor asocieri mutualiste, se conturează ca o strategie nouă pentru agricultura durabilă.
Micorizarea permite o optimizare a alocării resurselor, evitând compromisurile severe între supraviețuire și creștere.
Ajută plantele să supraviețuiască și le permite să funcționeze mai eficient sub stres hidric, menținând un echilibru de creștere favorabil producției.
Pe baza rezultatelor prezentate de Tang et al. (2024), afirmația „Mycorrhization improves plant performance under drought” poate fi formulată mai precis: înlocuind investițiile costisitoare în biomasă radiculară cu un sistem de absorbție mai eficient, susținut de simbioză, putem avea plante mai adaptate secetei.
Comentarii