La fiecare început de iunie, Ziua mondială a laptelui oferă prilejul de a analiza starea unui sector care influențează direct securitatea alimentară, economia rurală și industria agroalimentară.
În Republica Moldova, anul 2026 găsește sectorul lactatelor într-un moment de transformare profundă, marcat de schimbări structurale care depășesc cu mult simpla evoluție a producției sau a importurilor.
Fermele autorizate produc mai mult lapte ca niciodată în ultimii ani, statul acordă subvenții și granturi consistente, iar investițiile în zootehnie cresc.
În același timp, importurile ating niveluri record, exporturile aproape au dispărut, iar sistemul tradițional de colectare a laptelui de la gospodăriile populației se restrânge de la an la an.
În realitate, toate aceste procese fac parte din aceeași transformare și anume trecerea de la modelul tradițional al producției dispersate către o industrie bazată pe ferme comerciale, integrare regională și standarde europene.
În general, consumul local de lactate e relativ stabil.
Cum s-a schimbat piața laptelui în ultimii 20 de ani
Evoluția importurilor de lapte între 2005 și 2025 ilustrează cel mai bine schimbările prin care a trecut sectorul.
În 2005, principalul furnizor de lapte al Republicii Moldova era Federația Rusă, urmată de Ucraina, potrivit datelor BNS. Volumele importate erau relativ reduse, iar piața internă continua să se bazeze în mare măsură pe producția locală.
În 2010, Ucraina devine principalul furnizor extern. În 2020, se alăturase România. Cinci ani mai târziu, în 2025, Ucraina revine puternic în fruntea clasamentului
Această evoluție reflectă modificarea întregii geografii economice a sectorului. Dacă în trecut industria lactatelor moldovenești era orientată spre piețele CSI, astăzi ea este integrată tot mai mult în spațiul economic format de Republica Moldova, Ucraina și Uniunea Europeană.
Dispariția exporturilor și sfârșitul unui model economic
Una dintre cele mai importante schimbări din ultimul deceniu este dispariția aproape completă a exporturilor de produse lactate moldovenești.
În trecut, fabricile locale exportau cantități importante de brânzeturi și alte produse lactate către țările CSI și alte piețe externe. Astăzi, aceste fluxuri comerciale au devenit nesemnificative.
Pierderea accesului la piețele tradiționale de export, suprapusă peste creșterea costurilor energetice și schimbările geopolitice din regiune, a modificat profund modelul economic al industriei.
În trecut, surplusul sezonier de lapte putea fi transformat în produse cu termen lung de păstrare, precum untul sau laptele praf. După crizele energetice din ultimii ani, aceste procese au devenit mult mai costisitoare.
În paralel, consumatorul moldovean s-a confruntat cu reducerea puterii de cumpărare, iar piața internă a devenit mult mai sensibilă la preț.
Paradoxul anului 2026: producția crește, dar importurile cresc și ele
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, fermele autorizate din Republica Moldova au produs 64 de mii de tone de lapte în 2025.
Comparativ, în 2024, când producția a constituit 52,3 mii tone, adică în 2025 s-a înregistrat o creștere cu 22%.
Mai mult, în primele trei luni ale anului 2026 au fost deja produse 16,6 mii tone de lapte, ceea ce indică menținerea tendinței de creștere.
Totodată, producția totală autohtonă în care sunt incluse și micile gospodării arată așa (potrivit datelor BNS):
Aceste cifre demonstrează că sectorul zootehnic modern se dezvoltă. Totuși, în aceeași perioadă, importurile continuă să crească.
Explicația este că nu asistăm la o criză de producție în fermele comerciale, ci, mai degrabă, la o restructurare a întregului sector. În timp ce fermele industriale cresc, producția din gospodăriile populației continuă să scadă.
Astfel, creșterea fermelor moderne nu reușește încă să compenseze complet reducerea producției tradiționale și necesarul industriei de procesare.
Ucraina devine furnizor strategic pentru industria moldovenească
În primele patru luni ale anului 2026, Moldova a importat din Ucraina aproximativ 1,8 mii tone de lapte crud, în valoare de circa 16,6 milioane lei, pe lângă peste 10 mii de tone de produse lactate.
Acest aspect este important deoarece schimbă natura relației dintre cele două piețe. O parte a industriei moldovenești nu mai concurează cu importurile, ci funcționează inclusiv pe baza acestora.
Pentru unele fabrici, în special din nordul țării, laptele ucrainean reprezintă o sursă de materie primă care permite menținerea competitivității și utilizarea capacităților de procesare.
În aceste condiții, dezbaterea privind importurile devine mult mai complexă decât simpla opoziție dintre producția locală și produsele din import.
Transformarea satului moldovenesc – dispar punctele de colectare a laptelui
Probabil cea mai profundă schimbare din întregul sector este restrângerea sistemului tradițional de colectare a laptelui.
Timp de decenii, industria a funcționat pe baza modelului pe care cei care au locuit la sate ni-l putem aduce aminte din copilărie: gospodăria individuală producea lapte, punctul de colectare îl centraliza, iar fabrica îl procesa.
Astăzi, acest model își pierde importanța. Procesatorii preferă tot mai mult colaborarea directă cu ferme comerciale mari, capabile să livreze volume constante, cu parametri de calitate stabili și costuri logistice mai reduse.
Pe de-o parte, această tranziție este justificată economic. Pe de altă parte, pentru mediul rural consecințele sunt mult mai complexe.
Mii de gospodării pierd o sursă suplimentară de venit, iar multe puncte de colectare întâmpină dificultăți în valorificarea laptelui către procesatori.
Subvențiile și AGGRI încearcă să accelereze modernizarea
Statul a început să răspundă acestei provocări printr-un sprijin financiar fără precedent.
În 2025, prin intermediul AIPA, au fost acordate peste 152 milioane lei pentru producția de lapte și susținerea efectivelor de animale.
Doar producătorii de lapte de vacă au beneficiat de 83,81 milioane lei, distribuite către 183 de beneficiari.
În paralel, proiectul AGGRI, finanțat de Banca Mondială, încearcă să accelereze dezvoltarea fermelor comerciale și modernizarea întregului sector zootehnic.
Investițiile susținute prin acest program vizează construcția și modernizarea fermelor, îmbunătățirea geneticii efectivelor, creșterea productivității și adaptarea la standardele europene.
De fapt, AGGRI încearcă să rezolve problema structurală care se observă astăzi: ritmul în care dispar micii producători este mai rapid decât ritmul în care cresc fermele moderne.
Totuși, care e drumul laptelui?
Datele analizate indică faptul că Republica Moldova nu traversează o simplă perioadă de dificultăți în sectorul lactatelor. Țara se află în mijlocul unei schimbări de model.
Vechea industrie, bazată pe mii de gospodării mici și sute de puncte de colectare, se retrage treptat.
În locul ei apar ferme comerciale mai mari, investiții tehnologice, relații contractuale directe cu procesatorii și o integrare tot mai puternică în piața regională.
În același timp, dependența de importuri rămâne ridicată, iar Ucraina și România continuă să joace un rol determinant în aprovizionarea pieței moldovenești.
De Ziua mondială a laptelui, cea mai importantă concluzie este că sectorul lactatelor din Republica Moldova își schimbă fundamentul economic.
Succesul acestei transformări va depinde de capacitatea fermelor comerciale de a crește suficient de rapid, de eficiența investițiilor realizate prin AGGRI și de abilitatea industriei de a construi un lanț valoric competitiv într-o piață regională tot mai integrată și mai concurențială.
Pe de altă parte, cum se vor reprofila miile de gospodării mici pentru care tradițional „vaca era animalul care hrănea întreaga familie” rămâne de văzut.
Comentarii