Trufele, cunoscute și ca „diamantele pământului”, există și în R. Moldova, însă necesitatea unor investiții deosebit de mari face imposibilă pentru moldoveni inițierea și dezvoltarea unei asemenea afaceri.
Au un vis obsesiv pentru care sunt gata să renunțe la tot, să cutreiere păduri și desișuri cu speranța că, într-o zi, vor găsi „comoara” care i-ar îmbogăți peste noapte. Este vorba despre căutătorii de trufe, în special din Franța și Italia, țări cunoscute ca fiind furnizoare de cele mai rare specii de trufe. Doctorul în științe biologice, fostul director al Rezervației „Codrii Moldovei”, Ștefan Manic, a studiat pe parcursul mai multor decenii tot ce ține de ciuperci, manifestând un interes deosebit pentru trufe.
Europenii, interesați de trufele moldovenești
A fost mereu tentat să afle dacă sunt în pădurile noastre trufe rare sau deosebite, însă nu a avut posibilitatea să cumpere câinii special dresați în căutarea acestora. În 2006, lucrurile au luat o altă întorsătură, când pădurarii au venit la el cu trei persoane pe care le-au luat drept braconieri. „Aveau și câini cu ei și am înțeles din prima ce căutau. Ei erau doar angajați, în spatele lor fiind un investitor italian. Așa a început colaborarea noastră. Eu i-am însoțit peste tot, în calitate de specialist în habitatele favorabile creșterii trufelor”, își amintește Ștefan Manic.
Speciile de la noi au un preț de două mii de euro/kg
Trufele cresc, de obicei, în pădurile de stejari sau aluni și sunt iubitoare de condiții climaterice umede. Se găsesc la o adâncime de 3-20 cm în sol, iar până acum Ștefan Manic a găsit la noi trei specii de trufe, dintre care două comestibile. „Cele mai căutate sunt trufele de Perigord, denumite astfel după o regiune din Franța, un kilogram fiind vândut cu circa cinci mii de euro. Noi am găsit două feluri de trufe negre, aestivum și brumale, ultima fiind foarte asemănătoare cu cea din Franța, prețul unui kilogram fiind de maximum două mii de euro”, a menționat biologul.
La căutat trufe cu porci, câini și chiar gâze
Trufele pot fi găsite cu ajutorul porcilor sau câinilor special dresați, care sunt obișnuiți încă de mici cu mirosul puternic și specific al acestora. O metodă mai puțin cunoscută, dezvăluită de Ștefan Manic, este cea a utilizării gâzelor în căutarea trufelor. „În afară de italieni, a mai fost un grup de francezi, care a venit în martie 2013 și a încercat să le caute cu ajutorul unei insecte, însă din cauza frigului nu a reușit. Această insectă zboară și se așază pe locul unde se află trufa, însă trebuie să poți să o urmărești”, a afirmat specialistul.
„Aroma trufelor este ca un drog pentru amatori”
În timp ce amatorii europeni vin în Codrii Moldovei pentru a găsi trufe, mulți dintre moldoveni nici nu au auzit de ele. „La ei resursele de trufe se cam epuizează, de aceea le caută în toată lumea. Noi nu avem tradiția consumului de trufe, dar ei spun că le apreciază datorită calităților gustative și a aromei puternice. Am pregătit împreună cu ei aceste trufe în modul în care le place lor. Ei savurau cu multă satisfacție mirosul acestora în timp ce erau gătite și vorbeau cu admirație despre ele. Trufele sunt ca un drog pentru cei care le preferă. Pentru mine e ceva obișnuit, deoarece eu prefer gustul și mirosul mânătărcii”, spune zâmbind Ștefan Manic.
Investiții mari, dar cantități mici
După ce timp de trei ani au colindat pădurile și au găsit câteva zeci de kilograme, italienii au renunțat la căutarea trufelor în Republica Moldova. Specialistul crede că s-au dezamăgit din cauză că nu-și acopereau cheltuielile din venituri. „Investițiile într-o astfel de activitate sunt foarte mari, iar condițiile climaterice de la noi reprezintă un alt impediment în dezvoltarea unui business în colectarea și creșterea trufelor. Un câine special dresat ajunge să coste cinci mii de euro, plus costul unei mașini de teren, dar este necesar și mult timp, și răbdare. Trufe negre deosebite pot fi găsite în martie, însă la noi este foarte greu să le găsești în această perioadă din cauza zăpezii. De asemenea, pentru ca acestea să fie cât mai multe este necesară o cantitate minimă de precipitații de 600 mm, iar la noi aceasta este cantitatea maximă. În România acest fenomen ia amploare datorită suprafețelor mari de păduri – circa 24% din suprafața totală a țării – și a posibilității de a investi”, a precizat Ștefan Manic.
Trufele pot fi cultivate în Republica Moldova
Deși cele mai apreciate sunt trufele crescute în sălbătăcie, din cauză că se găsesc tot mai rar, Franța și Italia au trecut la plantațiile cultivate. „Este posibil și la noi de realizat acest lucru. Puietul de stejar se infestează cu miceliu, adică se realizează o simbioză între rădăcinile acestor puieți și ciupercă. Vă dați seama că sunt necesare investiții enorme pentru a planta o suprafață mare cu stejari. Peste zece ani se poate de început căutarea trufelor în această pădure. De asemenea, trebuie de ales o zonă cu cât mai multă umiditate. Nu cunosc alți căutători de trufe la noi, însă vin mulți care se interesează de modalitățile de a deschide un business, dar când aud care sunt riscurile, cât trebuie de investit și cât trebuie să aștepte, renunță la idee”, a menționat doctorul în biologie.
Ștefan Manic spune că și-ar dori să mai caute trufe, dar nu pentru a deschide o afacere, ci pentru a-și alimenta această pasiune de a studia acest domeniu. Ex-directorul Rezervației „Codrii Moldovei” afirmă că a găsit în vara anului trecut trei exemplare de trufe negre, la suprafața solului, și crede că au fost pierdute de căutătorii de trufe, semn că mai sunt din cei care își încearcă norocul în găsirea „diamantelor”.
Istoria truficulturii, ramură a agriculturii
Istoricii susțin că moldovenii erau, acum mai bine de un secol, mari exportatori de trufe în Viena, iar italienii, francezii, spaniolii și ungurii le-au ridicat la rang de aliment de lux. Trufele erau rar consumate în Evul Mediu, însă, după perioada renascentistă, acest gen de activitate a trezit un mare interes. Mult timp se considera că trufele nu pot fi cultivate, dar în secolul XIX francezii au descoperit că ele pot deveni o ramură importantă a agriculturii. La începutul secolului XX, truficultura franceză a înflorit, volumul recoltat anual fiind de o mie de tone, însă cele două războaie mondiale au tăiat din avânt. Astăzi, peste 80% din trufele produse în Franța vin de pe plantații specializate, dar fermierii se opun extinderii acestora pentru a menține prețurile mari. În timpurile noastre se mai întâlnesc plantații de trufe în SUA, Spania, Australia, Chile sau Marea Britanie. Foarte apreciate de consumatorii europeni, restaurantele sunt mereu în căutarea furnizorilor de trufe. Experții de la noi spun că, deși au propus restaurantelor cu specific european trufe moldovenești, aceștia au refuzat, deoarece moldovenii nu le consumă, iar pentru turiștii străini le aduc din România.
Peste 300 de mii de dolari pentru o trufă
Prețurile pentru trufe variază de la câteva sute de euro pentru un kilogram până la sute de mii. Astfel, în lumea comercianților de trufe se vorbește de sume fabuloase, prețul înalt datorându-se, în special, faptului că sunt foarte greu de găsit. Totul depinde de specia din care fac parte, de dimensiune și greutate. Cele mai scumpe sunt cele din specia Tuber magnatum pico, trufe albe care se vând la un preț de peste 12 mii de euro per kilogram.
Potrivit descopera.ro, în cadrul celui de-al 79-lea Festival al Trufelor Albe, o trufă cu greutatea de 800 de grame a fost vândută cu 150 de mii de dolari. Recordul pentru cea mai scumpă trufă albă a fost stabilit în 2007, când o trufă a fost cumpărată cu 330 de mii de dolari. Trufa a fost găsită de căutătorul italian Luciano Savini, cântărea 1,5 kilograme și a fost vândută unui patron de cazinouri din China.
Virginia Nica, Ziarulnational.md
Comentarii