‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
sâmbătă, 23 noiembrie, 2024
2.2 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageAnaliticaRezistenţa speciilor pomicole la temperaturile joase

Rezistenţa speciilor pomicole la temperaturile joase

Comentarii

‹ adv ›
‹ adv ›

În perioada de repaus a pomilor fructiferi, ca urmare a unor scăderi de temperatură sub limita de rezistență a speciilor, apar efecte negative, concretizate în pierderi de muguri de rod, care în mod cert diminuează producția de fructe.

Pomii au intrat în repaus la sfârșitul lunii octombrie sau la începutul lunii noiembrie, în funcție de specie, soi, temperatură, umiditate și de zona de cultură. Pe timpul iernii, la pomii fructiferi procesele fiziologice au loc în mică măsură, acumulându-se amidon, zaharuri, uleiuri, taninuri. Perioada de repaus este precedată de o migrație a rezervelor de azot, fosfor și a compușilor hidrocarbonați din frunze și din celelalte organe.

O bună amplasare a plantațiilor pomicole, în funcție de zonă, dar și de regimul termic al acesteia, precum și alegerea cu grijă a soiurilor mai rezistente la ger și la iernare, pot diminua din efectul pagubelor cauzate de ger.

‹ adv ›

Pomicultorii trebuie să consulte cercetările efectuate de specialiștii în pomicultură și să țină cont de explicarea anumitor aspecte întâlnite la pomii afectați de gerurile peste limita de rezistență a soiului, în scopul evitării greșelilor în zonarea culturilor sau amplasarea plantațiilor pomicole și, mai ales, a pierderilor de recoltă.

Factorii care influenţează rezistenţa la ger

Încercăm să prezentăm câțiva dintre factorii care influențează, prin accentuare sau diminuare, efectele previzibile ale temperaturilor scăzute în funcție de specie, precum și limitele de rezistență la temperaturi scăzute a diverselor organe de rod și vegetative, pe specii pomicole.

‹ adv ›

Se înregistrează pierderea mugurilor de rod în procente mari și chiar pieirea prematură a pomilor la speciile cais și piersic, cu precădere, urmate de păr, prun, cireș și măr.

Dacă la evoluția temperaturilor de la intrarea și până la ieșirea din repaus a mugurilor floriferi se mai adaugă și gheața sau ploaia înghețată care poate persista pe ramuri mai multe zile, în unele cazuri chiar săptămâni, pericolul pieirii mugurilor de rod este mult mai accentuat.

La fel de dăunătoare sunt și oscilațiile de temperatură, care în cazul speciilor termofile, cais și piersic, în unele zone pot ajunge de la – 12 °C noaptea la +15 °C ziua, efectul lor asupra ramurilor de rod fiind identic cu cel al temperaturilor foarte scăzute, iar pierderile de muguri sunt cuprinse între 39 și 67%.

‹ adv ›

Caisul, piersicul şi nectarinul se află pe primul loc în ordinea sensibilității la ger, cele mai periculoase accidente climatice care pot să ducă la pierderea recoltei fiind:

  • șocurile de temperatură și amplitudinile mari în lunile februarie – martie (amplitudinile de temperatură pot ajunge uneori la +15 °C, fenomen des întâlnit în partea de sud a țării);
  • ieșirea timpurie din repaus și înflorirea foarte timpurie a unor soiuri;
  • cultivarea unor soiuri sensibile, comparativ cu cele mai rezistente la ger;
  • pregătirea slabă pentru iernare (pomii nu intră în iarnă suficient de căliți);
  • apariția unor brume timpurii și a unor înghețuri foarte târzii, în afara perioadei normale a zonei;
  • expoziția terenului.

La toți acești factori se pot adăuga și verigile agrotehnice, care în unele cazuri nu sunt optime, unele însușiri ale portaltoiului, apariția unor boli sau dăunători care pot sensibiliza mult rezistența la ger a pomilor.

La specia cais, rezistența maximă la îngheț o înregistrează mugurii floriferi în prima fază a repausului adânc. Mugurii floriferi rezistă până la -14 °C, perioadă ce coincide cu luna noiembrie, eventual începutul lunii decembrie, și până la -22 sau -25 °C (a doua parte a lunii decembrie – prima parte a lunii ianuarie).

La piersic și nectarin, primele brunificări ale mugurilor au fost semnalate imediat după căderea frunzelor, în special la sfârșit de octombrie și început de noiembrie, atunci când survin geruri bruște. Dacă temperaturile au scăzut treptat și pomii au fost pregătiți, din punct de vedere fiziologic, fiind în repusul adânc, mugurii de rod pot rezista în funcție de soi până la -23…-24 °C.

Sensibilitatea mugurilor de rod, în special la cele două specii termofile, caisul și piersicul, crește odată cu gradul lor de dezvoltare și cu poziția lor în coroană. Astfel, mugurii de pe ramurile de rod mai groase sunt mai rezistenți decât cei de pe ramurile subțiri, iar cei situați la baza coroanei sunt mult mai afectați decât cei situați la vârful coroanei. Pe de altă parte, se pare că la piersic mugurii situați pe ramuri salbe sau chiar pe buchete de mai sunt uneori mai rezistenți și pot asigura, în anii cu accidente climatice, rodul la unele soiuri (Southland, Veteran, Loring).

Tot la piersic, mugurii situați în vârful ramurilor de rod cu lungimi ce depășesc 60-70 cm prezintă o rezistență mărită față de cei aflați la mijlocul ramurii sau de cei situați pe formațiunile fructifere mai scurte (salbe).

De multe ori, la cais s-a observat că mugurii de pe valul doi și trei de creștere pot fi mai rezistenți (Dacia, Litoral, Olimp). Pentru a evita apariția valurilor doi și trei de creștere, care duc la formarea unor fructe mici și de slabă calitate, nu se recomandă tăieri în verde mai târziu de luna iunie.

Cireşul şi vişinul manifestă o rezistență relativ mai mare la frig și la iernare comparativ cu caisul și piersicul, putând fi cultivate într-un areal mai extins. Zonele de deal, ușor umede, dar nu foarte friguroase, sunt propice pentru cultivarea acestor specii, aici fiind recomandate la cultivare și soiurile cu înflorire târzie și cu rezistență mai mare la ger.

La vișin, rezistența la ger și la iernare a mugurilor de rod depinde de gradul de diferențiere al acestora, cei aflați într-un grad mai înaintat de diferențiere putând fi afectați de temperaturile negative de la începutul iernii.

La măr, păr şi prun se consideră că efectele negative ale temperaturilor scăzute, în funcție de specie, soi, organul atins și de fenofaza în care se află acesta, sunt accentuate sau diminuate de următorii factori:

  • cultivarea unor soiuri sensibile – deci se recomandă soiuri mai rezistente;
  • vârsta pomilor și starea lor fitosanitară are o mare importanță în rezistența la ger;
  • trebuie alese zone de cultură în care soiurile să se poată adapta, iar temperaturile să nu fie foarte scăzute sub limita de cultură recomandată speciei și soiului;
  • la înflorit sau la legarea fructelor, când sensibilitatea este foarte mare, trebuie aplicate metode clasice de prevenire a pierderilor;
  • este recomandat ca plantarea speciilor și a soiurilor să nu se facă în zone nerecomandate;
  • se vor cere datele meteorologice din zonele în care vrem să facem noile plantații, pentru a cunoaște data apariției primelor brume și a înghețurilor foarte târzii;

Alți factori care pot perturba desfășurarea ciclului biologic al pomilor sunt accidentele climatice de excepție (devansarea intrării în vegetație cu 20-25 zile concomitent cu scăderea temperaturii sub posibilitățile de rezistență ale speciei sau soiului, șocurile de temperatură apărute chiar în stadii fenologice de sensibilitate maximă (imediat după legarea fructelor, în cazul nectarinului), desfășurarea incompletă a călirii lemnului, gerurile timpurii survenite în toamnă, alternanța temperaturilor ridicate și foarte scăzute în timpul repausului de iarnă sau la începutul primăverii.

Speciile de sâmburoase precum mărul și părul sunt mai adaptate la temperaturile din timpul iernii. S-a constatat că în anii cu temperaturi foarte scăzute o perioadă mai lungă de timp, soiurile de păr pot fi afectate, mugurii floriferi pierind într-un procent mare.
La prun s-a constatat o corelație pozitivă între rezistența mugurilor la ger și precocitatea căderii frunzelor.

Comportarea la ger a mugurilor este strâns legată de intrarea și ieșirea din repaus a soiurilor; soiurile cu intrare târzie în repaus pot fi afectate de scăderea bruscă a temperaturilor devreme în toamnă, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în zona de sud a țării.

La arbuştii fructiferi şi căpşun, cea mai mare importanță în rezistență la temperaturile scăzute din perioada de repaus o prezintă călirea organelor de rod pentru iernare.

Atenţie la gerurile târzii de primăvară!

Trebuie să menționăm că sensibilitatea cea mai mare o au organele florale în faza înfloritului deplin și în cea de creștere a fructelor tinere, abia formate, când de altfel se produc și pagube însemnate la cea mai mică scădere de temperatură sub limitele de rezistență ale speciei.

Este momentul în care cea mai mare parte a producției poate fi pierdută dacă nu se iau măsuri agrotehnice specifice.

Controlul biologic

Pe timp de iarnă, se recomandată efectuarea controlului biologic privind rezistența mugurilor de rod la toate speciile și soiurile existente în plantații, indiferent de vârstă.

Acest control se va face atât în perioada de repaus, cât și la ieșirea din repaus a pomilor, până la începutul intrării în vegetație. Doar în acest mod se va cunoaște starea pomilor, a rezistenței lor la ger și la iernare, pe soiuri și specii și, în consecință, se vor putea lua deciziile cele mai bune asupra modului în care vor fi executate tăierile.

Sursa: Infoaliment.ro      

‹ adv ›
‹ adv ›

1 Comentariu

  1. Bune informatiile ptr muguri vs temperatura dar flori vs temperatura scazuta ?
    La cat rezista floarea deschisa de cais ? la +1 grad ? la -1 grad ? la -2 grade ?
    idem pentru piersic, par, mar, prun … valorime medii caci tine de fiecare soi in parte …

    Fumarele pot face o mica diferenta ?

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›