Asigurarea unei populații în creștere cu alimente adecvate, nutritive și sigure este o sarcină complexă – o sarcină în care produsele alimentare, mijloacele de trai și gestionarea resurselor naturale, nu mai pot fi tratate separat. Ținând cont de provocările regionale specifice, țările din Europa și Asia Centrală par determinate să corecteze lucrurile.
Reuniti aici pentru cea de-a 30-a Conferință Regională FAO pentru Europa, delegațiile statelor membre și reprezentanții organizațiilor de observatori au discutat în această dimineață despre beneficiile multiple ale culturilor leguminoase, ca și subiect complementar alimentației și preocupărilor de mediu ale regunii.
Culturile leguminoase sunt recoltate și folosite în alimentație sub formă de fasole uscată, mazăre, linte și alte produse similare. Acestea sunt promovate în acest an prin intermediul Anului Internațional al Leguminoaselor, desemnat de FAO.
Cei mai mulți consumatori de leguminoase din regiune sunt Turcia, Serbia, Spania, Israel, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, în timp ce în țările din Asia Centrală se înregistrează rate de producție și de consum foarte scăzute. În economiile în curs de dezvoltare din regiune, leguminoasele sunt cultivate în zonele marginale și nu sunt utilizate pe scară largă în scopuri comerciale.
În decursul zilei de ieri, miniștrii agriculturii și alți participanți de rang înalt au căutat soluții petru a transpune în viață, în această parte a lumii, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, convenite la nivel global.
Cele 17 obiective, cunoscute de asemenea ca și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, au fost adoptate unanim de 193 de țări în septembrie 2015. Realizarea obiectivelor ar însemna o lume transformată până în anul 2030 – mai echitabilă, durabilă și rezistentă . Țările sunt acum așteptate să-și alinieze prioritățile naționale cu Agenda, în funcție de nevoile și capacitățile lor.
Mai multe obiective se referă în mod expres la produsele alimentare și agricultură, în timp ce altele pot fi realizate numai cu ajutorul contribuțiilor din sectorul agricol și alimentar. Țările au făcut apel la noi combinații de politici, parteneriate și investiții sub formă de soluții creative la probleme complexe de dezvoltare.
Regiunea – întinzându-se de pe coasta Atlantică a Europei de Vest pe coastele Pacificului Rusiei – este extrem de eterogenă. Prevalența sărăciei este scăzută în majoritatea țărilor europene, dar rămâne o problemă pentru Europa de Est și Asia Centrală, în special în zonele rurale.
Participanții la conferință au convenit asupra faptului ca fermele agricole mari sa coexiste cu fermele de familie si proprietarii mici de terenuri agricole au nevoie de o atenție specială, mai ales în Asia Centrală unde 90 la sută din producția agricolă este produsă de fermele de familie. Accesul la servicii, cunoștințe, piețe de desfacere, produse tehnice necesare în agricultură și resurse financiare sunt cruciale dacă fermele de familie își doresc să-și mărească productivitatea și veniturile.
Rata foametei absolute este relativ scăzută în regiune, dar diferite forme de malnutriție sunt o preocupare în creștere în toate cele 53 de state. Deficiențele de micronutrienți, excesul de greutate și obezitatea sunt unele dintre cele mai comune forme de malnutriție în regiune.
Într-o lucrare prezentată în cadrul sesiunii, FAO sugerează să se acorde atenție creșterii ocupării forței de muncă și a veniturilor în zonele rurale, în special în Caucaz, Asia Centrală, Balcani și Europa de Est, unde agricultura reprezintă o sursă majoră de locuri de muncă. Dezvoltarea sectorului agricol poate contribui la asigurarea ocupării forței de muncă, salarii egale și condiții decente de trai pentru lucrătorii agricoli din aceste țări.
Protecția socială, de asemenea, se afirmă ca un mecanism util pentru generarea de locuri de muncă în mediul rural din regiune, permițând în același timp o creștere în agricultură.
În timpul dezbaterii, accentul a fost pus pe integrarea a trei principii în modul în care sunt produse, proceste, distribuite și consumate alimentele: 1) capacitatea de adaptare la schimbările din structura cererii de produse alimentare și a efectelor negative ale schimbărilor climaterice 2) asigurarea drepturilor fundamentale și a mijloacelor de trai decente pentru persoanele care lucrează în sistemul de alimentație și 3) gestionarea resurselor naturale astfel ca impactul să fie minim asupra mediului.
Cercetările limitate, lipsa tehnologiei și politicile agricole care tind să favorizeze cerealele, sunt printre motivele pentru care leguminoasele nu sunt cultivate pe scară largă sau consumate în regiune.
Conferința regională va continua mâine cu sesiuni în care se vor stabili prioritățile pentru FAO în regiune pentru următorii doi ani.
Comentarii