Conducerea migdalului după forma de coroană vasul ameliorat.
Pomii, conduşi după acest sistem, au trunchi cu înălţimea de circa 50 cm şi ax central scurt. Pe ax, în funcţie de vigoarea de creştere a pomilor şi condiţiilor de cultură, sunt dispuse 3 sau 4 şarpante, distanţate la 15-20 cm una de alta. Unghiul de divergenţă al şarpantelor 120° sau 90°, iar cel de înclinare faţă de verticală de la 60° în partea bazală până la 45° către vârf.
Pe fiecare şarpantă bilateral-altem sunt situate 2 sau 3 subşarpante. Prima subşarpantă se află la 40 cm de la ax, iar celelalte la intervale de 30-40 cm. Pe şarpante şi subşarpante uniform sunt amplasate ramurile de gamisire, inclusiv de rod, cu poziţia laterală exterioară aproape de orizontală.
Pentru plantare, de regulă, se utilizează pomi altoiţi de un an, cu coroana proiectată în pepinieră: trunchi de circa 50 cm şi 3 sau 4 ramificări bine dezvoltate din lăstari anticipaţi, echilibrate în vigoarea de creştere – viitoarele şarpante. Axul suprimat deasupra ultimei ramificări.
Pomii soiurilor de vigoare submijlocie, precum şi cei plantaţi pe terenuri cu condiţii moderate şi scăzute pentru cultura migdalului (bonitatea solului 65-75), se recomandă pentru a fi formaţi după vasul ameliorat din 3 şarpante cu unghiuri de divergenţă de 120°. La plantare două ramificări se orientează spre intervalul dintre rânduri sub unghi de 30° faţă de direcţia rândului, iar a treia – în partea opusă perpendicular direcţiei rândului. La următorul pom invers – două ramuri se orientează în partea unde pomul precedent are o ramură. Acest mod de direcţionare în alternanţă a şarpantelor spre intervalele dintre rânduri contribuie la formarea unui coronament relativ uniform pe direcţia rândului cu centrul deschis, numit şi sistem „Drilling” .
La soiurile cu pomi de vigoare supramijlocie plantate pe terenuri cu condiţii favorabile şi foarte favorabile, pentru cultura migdalului (bonitatea solului 75-85) este mai oportună formarea coroanei de tip vas ameliorat cu 4 şarpante. Acestea la plantare se orientează sub unghiuri de 45° faţă de direcţia rândului, păstrându-se unghiurile de divergenţă dintre ele de 90°. Ca rezultat, pe direcţia rândului se formează un coronament relativ uniform cu centrul deschis.
Principiile şi tehnica formării coroanei de tip vas ameliorat cu 3 sau 4 şarpante practic sunt similare.
În anul întâi, tăierea după plantare se efectuează primăvara devreme. La pomii cu coroana proiectată în pepinieră cu 3 sau 4 ramuri bine dezvoltate, tăierea se efectuează respectându-se subordonarea în felul următor: ramura superioară se scurtează la 10-15 cm, a doua – la 20-25 cm, iar a treia şi a patra (dacă sunt) se taie mai lung, astfel ca ramura inferioară să nu depăşească în lungimea 30-35 cm. Scurtarea se face la un mugur exterior sau la o ramificare exterioară, care se taie deasupra primului mugur de la baza ei.
Tăierile în verde se limitează la minimum necesar. La pomii porniţi în creştere intensă, când lăstarii au lungimea de 10-15 cm, se elimină numai concurenţii lăstarilor de prelungire ai şarpantelor şi cei verticali lacomi, care cresc pe laturile superioare, iar când apar lăstarii anticipaţi se repetă în acelaşi mod. Dacă creşterea pomilor în prima vegetaţie este lentă, prima sau chiar şi a doua, operaţii în verde sunt inoportune. Păstrarea la maximum posibil a lăstarilor contribuie la mărirea suprafeţei foliare, creşterea mai bună a pomilor în integral şi pregătirea lor către iernat.
Utilizarea pomilor cu coroana neproiectată în pepinieră, precum şi a celor slab dezvoltaţi impune iniţierea formării coroanei după plantare, care se efectuează în funcţie de starea individuală a pomilor. Dar, indiferent de modul tăierii de formare a coroanei în primul an, intrarea pomilor pe rod economic se reţine cu 1-2 ani.
Pomii, care nu s-au format în pepinieră, dar au tulpina puternică şi multe ramificaţii, după plantare se taie astfel: pe trunchiul cu înălţimea de 50 cm se taie la inel toate ramificaţiile; în zona de formare a coroanei din ramificaţiile bine dezvoltate cu unghiuri mari de inserţie se aleg 3 sau 4 ramuri-viitoarele şarpante cu intervale dintre ele 15-20 cm şi unghiuri de divergenţă 120° sau 90°; ramurile, care nu se folosesc la formarea coroanei se suprimă; axul se elimină deasupra şarpantei superioare; viitoarele şarpante se scurtează respectându-se subordonarea ca şi în cazul anterior.
Dacă la pomii plantaţi ramurile din zona proiectării coroanei sunt slabe, ele se scurtează până la primul mugur bine dezvoltat de la bază. Ramurile de pe trunchi (50 cm) se elimină la inel, iar axul se scurtează la 90-95 cm mai sus de nivelul solului. În luna iunie din lăstarii situaţi în zona proiectării coroanei se aleg 3 sau 4 în calitate de viitoarele şarpante, iar axul se elimină deasupra ultimului lăstar-şarpantă.
În cazul când partea superioară a pomilor este degerată sau pomii sunt foarte slabi (diametrul trunchiului 7-10 mm), după plantare ei se taie la 30-40 cm de la sol pentru a creşte din nou. Vara, la începutul lunii iunie, dintre lăstarii crescuţi pe altoi se lasă 1-2 şi se leagă vertical de trunchi ca de cep. La sfârşitul decadei a doua a lunii iunie, cepurile se taie, lăsând lăstarii din zona trunchiului (50 cm) inclusiv cei anticipaţi. Dacă aceşti pomi cresc bine, spre sfârşitul lunii iulie –începutul lui august din lăstarii anticipaţi se proiectează coroana identic ca şi în pepinieră. În cazul când lăstarii anticipaţi nu au creştere suficientă, formarea coroanei se amână pentru primăvara următoare.
În anul al doilea. Primăvara devreme se elimină concurenţii ramurilor de prelungire ale şarpantelor şi ramurile verticale, lacome de pe laturile superioare, rămase din anul precedent şi care îndesesc centrul coroanei. Unele ramuri verticale, situate pe segmentele degamisite ale şarpantelor, se scurtează la 3-4 muguri vegetativi pentru a fi transformate ulterior prin tăieri de transfer în ramuri laterale de rod, care ocupă spaţiul liber. Se corectează unghiurile de înclinare ale şarpantelor prin tăieri de transfer la o ramificare exterioară cu poziţia necesară. Dacă ramurile de prelungire ale şarpantelor depăşesc lungimea de 60 cm, ele se scurtează la 50 cm pentru favorizarea formării ramurilor mixte de rod şi proiectarea subşarpantelor. Concomitent, se echilibrează vigoarea de creştere a şarpantelor, astfel ca vârfurile lor să fie la acelaşi nivel. La posibilitate, pe şarpante la 30-40 cm de la punctul de inserţie, se alege o ramură laterală în calitate de prima subşarpantă, care, prin scurtare, se subordonează în vigoarea de creştere faţă de axul şarpantei.
În timpul vegetaţiei, când lăstarii au lungimea de 10-15 cm, se suprimă cei verticali, lacomi de pe laturile superioare ale şarpantelor, precum şi concurenţii lăstarilor de prelungire ai şarpantelor. Prin tăieri de transfer la o ramificare exterioară se corectează unghiurile de înclinare ale şarpantelor şi se echilibrează vigoarea lor de creştere. Când au pornit în creştere intensivă lăstarii anticipaţi, tăierile în verde se repetă după aceleaşi principii.
În anul al treilea. Primăvara, până la pornirea în vegetaţie, se elimină ramurile verticale de pe laturile superioare, concurenţii ramurilor de prelungire ale şarpantelor şi subşarpantelor. Se corectează unghiurile de înclinare ale acestora. Ramurile de prelungire se scurtează la circa 50 cm, concomitent echilibrându-se vigoarea de creştere a şarpantelor. Pe şarpante, din ramurile laterale la 30-40 cm de la prima subşarpantă în partea opusă a ei se proiectează a doua subşarpantă. Subşarpantele se subordonează în vigoarea de creştere faţă de axul şarpantei. Ramurile laterale de pe şarpante şi subşarpante se supun tăierii de fructificare după metoda modernă sau clasică, descrise anterior.
Operaţiile în verde se efectuează în aceleaşi termene, după aceleaşi principii şi norme ca în anul precedent. Concomitent cu efectuarea operaţiilor în verde, din luna iunie se elimină fructele de pe ramurile de prelungire ale şarpantelor şi subşarpantelor pentru a le favoriza creşterea. La necesitate pe ramurile de rod se face răritul fructelor conform recomandărilor descrise anterior.
În anii al patrulea şi al cincilea. Se prelungeşte formarea coroanei prin tăierile de primăvară şi operaţiile în verde după aceleaşi principii ca şi în anul precedent. Primăvara se elimină ramurile verticale de pe laturile superioare şi concurenţii, se corectează unghiurile de înclinare şi se scurtează ramurile de prelungire ale şarpantelor şi subşarpantelor la circa 50 cm. Se proiectează subşarpanta a treia, dacă nu a fost proiectată anterior. Atenţie deosebită se atrage echilibrării în vigoarea.
Comentarii