Specialiștii din horticultură și viticultura atestă o creștere a numărului de cazuri de îmbolnăvire a plantațiilor de vii și livezilor din Republica Moldova, cu specia dăunătoare Drosophila suzukii – o muscă de fructe care afectează fructul în timpul etapei de maturare, se arată într-un studiu publicat de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.
Potrivit cercetătorilor specia dăunătoare originară din Asia de sud-est a invadat masiv țările din Europa, precum și Republica Moldova. Drosophila poate aduce daune de până la 80 la sută din recoltă, iar insecticidele în uz nu au o acțiune preventivă suficientă.
În acest context, Tudor Cazac, doctor în agricultură la Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare vine cu mai multe recomandări referitor la cele mai eficiente metode de combatere a acestei insecte.
Cea mai importantă particularitate a acestei insecte este prezenţa, pe partea superioară a ovipozitoriului femelei, a unor dinţi chitinoşi în formă de ferestrău cu ajutorul căruia pe suprafaţa fructului afectat sunt făcute nişte incizii sau înțepături pentru a depune ouăle sub epiderma fructului. În acest fel, larva ieşită din ou se poate hrăni cu mezocarpul fructului. De menţionat că, dacă spre exemplu musca vișinului (Rhagoletiscerasi) depune la un fruct (vişin, cireş) un ou din care se dezvoltă o larvă, Drosophila suzukii poate depune în acelaşi loc 1-3 ouă, iar pe un fruct (prun, măr, pere) au fost depistate până la – 15 larve.
Începând cu primele faze de dezvoltare a larvelor pe pieliţa bobiţelor (fructelor) apare un mic orificiu, prin care larvele răsuflă, deseori prin acest orificiu începe să curgă sucul şi încep procese de fermentare, ca rezultat apare mirosul de oţet, pieliţa se schimbă la culoare, îşi pierde luciul caracteristic fructului şi se face moale. În condiţii de umiditate sporită locurile afectate pot fi infectate şi de putregaiul cenuşiu, iar dacă umiditate aerului este scăzută, boabele (fructele) se usucă şi atârnă mumificate.
Insecta respectivă este polifagă şi atacă un şir mare de specii, atât din flora de cultură, cât şi cea sălbatică (de pădure). În acest context, pot fi menționate aşa specii ca: căpşunul, zmeurul, murele, coacăzul, afinele, vişinul, cireşul, caisul, piersicul, prunul, mărul, părul, fructele de dud, strugurii soiurilor destinate atât pentru vin, cât şi cei pentru masă. Pentru depunerea ouălor insectele preferă fructele de culoare roză, roşie, neagră, însă sunt cazuri de afectare şi pe cele de culoare galben-verzuie. De obicei, această culoare este caracteristică fructelor în perioada de maturare, dar sunt comunicări privind afectarea şi a fructelor verzi, în special celor afectate de grindină sau altor afecţiuni. De menționat, că primele generații ale insectei se dezvoltă mai intensiv în livezile şi viile abandonate, unde persistă fructe căzute, cât şi fâşiile forestiere plantate cu pomi fructiferi şi în care nu se petrec tratamente fitosanitare împotriva bolilor şi vătămătorilor.
Ciclul de viaţă şi numărul generaţiilor pe parcursul unui an depind în mare măsură de zona climaterică, temperatura şi umiditatea aerului. Astfel, în zona temperată se întâlnesc 7-8 generaţii, în Japonia numărul lor poate fi şi de 13 generaţii. La durata ciclului de viaţă un rol deosebit îl are temperatura. Dacă la temperatura medie a aerului de +18°C (de la insecta adultă până la insecta adultă) acesta durează 20 zile, la temperatura de +14- +15 °C deja 30 de zile, la temperatura medie de + 25 °C numai 10 zile.Perioada de dezvoltare a fiecărei faze constituie: ou – 3-4 zile, larva (3 stadii) – 4- 6 zile, pupă (3 stadii) – 3-4 zile, insecta adultă – 20-30 zile.De menționat, că după fecundare, femela poate depune până la 60 ouă pe zi, iar pe parcursul vieţii numărul lor poate atinge 350-600. În condiţii de climă foarte uscată (pustiu) insecta se dezvoltă cu greu şi se întâlneşte mai rar.
Tudor Cazac, consideră că metodele de combatere pot fi dezvoltate în câteva direcţii: organizatorice şi de sanitărie generală prin nimicirea resturilor fructelor căzute pe jos după recoltare; chimice prin utilizarea insecticidelor, însă sunt anumite impedimente în acest caz; metodele mecanice prin folosirea benzilor adezive, capcanelor, plaselor speciale, dar mai nou o metodă promițătoare poate fi controlul biologic al insectelor prin folosirea prădătorilor şi insectelor parazite, microorganismelor etc., care conform unor cercetări sunt dușmanii naturali ai acesteia.
Citiți mai multe despre specia dăunătoare Drosophila suzukii și opinia specialiștilor în domeniu.
Comentarii