„De la alegerea culturilor și a soiurilor până la tehnologiile de prelucrare a solului, totul este analizat prin prisma disponibilității apei”. Astfel își desfășoară activitatea fermierii din sudul țării, unde seceta a marcat extrem de mult modul în care mai poate fi făcută agricultura.
Printre aceștia se numără și Afanasie Mutcoglo, tânăr fermier care, convins de tatăl său, a decis să se implice în agricultură.
Activitatea în agricultură a început în forma actuală în anul 2017. Astăzi, exploatația este împărțită între două companii, fiecare gestionând câte aproximativ 450 de hectare.
O parte din terenurile pe care le gestionează se află în satul Valea Perjei, raionul Taraclia, iar cealaltă parte în Ceadîr-Lunga, Tomai, precum și în satul Tătărești, raionul Cahul.
„Avem două companii care dețin azi 900 de hectare împreună. În Valea-Perjei pe o parte din terenuri au fost livezi vechi. Noi am defrișat și deja în 2018 am semănat prima dată floarea-soarelui”, spune fermierul.
Agricultura se schimbă odată cu clima
Discuția cu Afanasie Mutcoglo revinea constant la aceeași problemă – lipsa precipitațiilor.
„Cea mai mare problemă este seceta. Noi facem tot ce este posibil din partea noastră, dar deja să ne dea Dumnezeu și vreme.”
În aceste condiții, fermierul consideră că agricultura nu mai poate fi practicată după aceleași modele utilizate acum un deceniu.
Adaptarea este obligatorie, iar una dintre direcțiile urmărite este extinderea asolamentului.
Culturi noi pentru un asolament mai rezistent
În prezent, ferma cultivă grâu de toamnă, orz de toamnă, rapiță de toamnă, mazăre de toamnă, floarea-soarelui și porumb. Totuși, structura culturilor este analizată permanent, iar unele specii noi sunt luate în calcul pentru anii următori.
„Posibil, la anul viitor, o să includem și inul. La noi zona este cu precipitații nu prea bune și vrem să semănăm culturi care nu necesită atât de multă apă.”
Tânărul spune că, diversificarea asolamentului reprezintă una dintre metodele prin care ferma poate deveni mai stabilă în anii dificili.
O structură mai variată a culturilor oferă mai multă flexibilitate și reduce dependența de speciile care reacționează puternic la stresul hidric.
Analizarea continuă a soiurilor
O altă direcție urmărită de fermier este identificarea soiurilor și hibrizilor care răspund mai bine condițiilor specifice din sudul Republicii Moldova.
„Noi testăm și diferite soiuri recomandate pentru a ne adapta. De exemplu, în acest an, am înființat un lot demonstrativ în parteneriat cu Agrostoc unde testăm mai multe soiuri de grâu.
Chiar dacă anul e atipic din punctul de vedere al precipitațiilor, vom continua să facem acest lucru pentru că înțelegem că avem nevoie de mai multe instrumente pentru a rezista. Ei ne ajută și pe partea de tehnologie. În condițiile actuale, ne orientăm tot mai mult spre ajustarea schemei de protecție și de fertilizare”.
Trecerea la No-till a venit din necesitate
Cea mai importantă schimbare tehnologică realizată în ultimii ani este implementarea sistemului no-till.
Astăzi, aproximativ 450–500 de hectare sunt cultivate prin această tehnologie, iar suprafața este în continuă extindere.
„Noi aplicăm tehnologia No-till undeva la 450–500 de hectare până când, dar ne străduim să extindem. E și destul de greu pentru că această tehnologie necesită bani pentru actualizarea parcului de tehnică agricolă, timp pentru a o studia minuțios cât și implicare multă”
Potrivit fermierului, decizia a fost determinată direct de efectele secetei.
„Am început să facem tehnologia No-till acum doi ani, suntem deja în al treilea. Cu tehnologia precedentă nu făceam față nicicum.”
Scopul principal este conservarea apei în sol și reducerea pierderilor de umiditate.
„Până când sunt mulțumit de tehnologie. Trebuie să ne mai dezvoltăm în domeniul acesta, dar cred că o să fie totul bine.”
Provocările unei noi generații de fermieri
Pentru tinerii care aleg agricultura, provocările sunt diferite față de cele întâlnite de generațiile anterioare. Pe lângă volatilitatea piețelor și costurile ridicate ale producției, schimbările climatice obligă fermierii să învețe permanent și să ia decizii într-un mediu cu adevărat impredictibil.
Introducerea unor culturi noi, testarea soiurilor mai rezistente și adoptarea unor tehnologii precum No-till presupun investiții foarte mari pentru tineri, dar și răbdare și disponibilitatea de a schimba practici utilizate ani la rând.
Cred că, aceasta este cea mai mare provocare a noii generații de agricultori – să construiască afaceri agricole viabile într-un climat diferit, într-o piață diferită și chiar într-o lume diferită de cea pe care au cunoscut-o părinții lor.
Comentarii