Industria globală a porumbului traversează o schimbare structurală profundă, determinată de creșterea rezistenței biologice, riscurile climatice asupra producției și constrângerile impuse de economia cu emisii reduse de carbon, arată analiza anuală AgroPages pentru perioada 2024–2025.
Porumbul nu mai este privit exclusiv ca materie primă pentru hrană și furaje, ci devine un punct de convergență între bioenergie, agricultură regenerativă și biotehnologie avansată.
Gestionarea rezistenței biologice devine o condiție de supraviețuire. Dăunători precum viermele frunzelor de porumb dezvoltă toleranță la anumite proteine Bt, iar în Brazilia sunt raportate niveluri ridicate de rezistență la erbicide larg utilizate, inclusiv glifosat și atrazin.
În acest context, tehnologiile cu un singur mod de acțiune își pierd eficiența, iar industria se orientează către formulări sinergice cu mai multe moduri de acțiune.
Lanțurile cu emisii reduse de carbon redesenează competitivitatea în sectorul porumb–etanol.
Producția de etanol începe să fie tratată nu doar ca o utilizare energetică a porumbului, ci ca o platformă de creare de valoare, prin monitorizarea și reducerea intensității carbonului (CI).
Soluțiile digitale de trasabilitate permit fermierilor și procesatorilor să acceseze stimulente și credite de carbon, în special pe piața nord-americană.
Biologicele și microorganismele modifică economia azotului. Tehnologiile de fixare biologică a azotului, validate comercial pe milioane de hectare, sunt promovate ca o „a treia sursă” de azot, complementară îngrășămintelor sintetice și celor organice.
Potrivit analizei, aceste soluții pot reduce costurile cu inputurile și pot oferi o mai mare reziliență în condiții de stres climatic.
Analiza evidențiază traiectorii regionale distincte:
- America: extinderea producției cu emisii reduse pentru etanol și materiale bio-derivate; în Brazilia, cererea de porumb pentru etanol este estimată să depășească 35 milioane de tone până în 2028.
- Asia: China accelerează adoptarea biotehnologiilor prin aprobarea soiurilor GM și a tehnologiilor de editare genetică, cu scopul de a reduce decalajele de productivitate.
- Africa: investiții în reziliență agricolă prin hibrizi toleranți la secetă și boli, dezvoltați sub coordonarea CIMMYT.
- Europa: accent pe practici regenerative și soluții non-GM, inclusiv biopesticide pe bază de ingrediente vegetale.
În paralel, competiția se mută de la produse individuale la ecosisteme integrate de tip „sămânță + trăsătură genetică + digital + biologic”, oferite de marii jucători din industrie.
Totodată, sunt monitorizate tehnologii disruptive aflate în fază de incubare, precum transformarea cloroplastului și optimizarea genetică a arhitecturii plantei, care ar putea reduce semnificativ ciclul tradițional de dezvoltare a noilor varietăți.
Perspective. Industria se confruntă simultan cu presiunea rezistenței biologice și cu costuri ridicate ale inputurilor. Totuși, tranziția către combustibili cu emisii reduse și către sisteme agricole regenerative are potențialul de a redefini valoarea economică a porumbului.
Potrivit AgroPages, ingineria genetică avansată și inteligența artificială aplicată ameliorării plantelor ar urma să fie principalele motoare de creștere până în 2026.
Comentarii