Sectorul agrar al Republicii Moldova, în ciuda ponderii mari pe care o are în economie, se dezvoltă dezolant de lent şi neuniform… De ce  rămâne domeniul o zonă a succesului tras de păr, în cel mai bun caz? Ce face atât de vulnerabilă agricultura moldovenească în faţa riscurilor pieţelor, dar şi în faţa capriciilor fireşti ale vremii? Şi de ce remediile pentru problemele din sector par a fi cunoscute de toată lumea, dar nu se mai ajunge la ele? La aceste întrebări a căutat răspunsul postul de radio Europa Liberă în cadrul unui interviu cu expertul Viorel Chivriga.

– O agricultură ce constituie 11%-12% din PIB, domeniu în care se regăsesc 26-28 la sută din forţa de muncă a ţării, sector în care, însă, creşterea a fost de doar 3,6 la sută anual pe parcursul ultimului deceniu. Sunt nişte constatări care se regăsesc în pachetul de propuneri de diagnostic al partenerilor de dezvoltare care speră ca recomandările lor să fie preluate de guvernare ca un plan de activitate realizat cu rigoare. Dvs. cum vedeţi diagnoza şi tratamentul prescris pentru agricultură în capitolul respectiv din textul deja denumit „ultimatum al aliaţilor”?

„De fapt, recomandările sunt binevenite oricând în cazul când sunt oferite cu generozitate de partenerii de dezvoltare. Dacă e să luăm documentul care a fost făcut public, agricultura este pe una din ultimele poziţii totuşi. Probabil s-a lucrat la acest capitol chiar în finalul pregătirii acestui document. De fapt, reformele care sunt propuse sunt cunoscute, unele din ele pot fi privite ca propuneri datate chiar cu începutul anului 2000. Mă refer în primul rând la regimul de import pentru resursele necesare pentru agricultură, dacă vorbim de comerţul internaţional, căderea unor bariere care sunt existente acum la exportul produselor agricole, dar şi unele propuneri ce ţin anume de venirea unor experienţe din Vest şi nu numai experienţe, dar şi expertize.”

– Faptul ca acest capitol privind agricultura se regăseşte undeva la sfârşitul textului, arată că lucrurile merg mai bine în acest domeniu şi că nu arde nimic în sensul ăsta în sectorul agricol?

„Aici trebuie se existe o claritate. Constatările despre care aţi vorbit Dvs. erau valabile şi cu zece ani în urmă. În cazul documentului, multe propuneri care au tangenţă cu agricultura se regăsesc şi în alte capitole, de exemplu, în capitolele care vizează comerţul, schimbările climatice şi multe altele.”

– Şi care recomandări le-aţi evidenţia Dvs. ca fiind de o importanţă crucială pentru a asigura dacă nu un salt calitativ în domeniu, cel puţin o mişcare elegantă înainte?

„Eu cred totuşi că aceste recomandări pot fi privite ca şi un element de curtoazie. Dacă însă vorbim anume de reforme, ele trebui să arate complet altfel. Dacă noi discutăm despre reforme pe termen scurt, trebuie să înţelegem că planul de acţiuni pentru implementarea strategii actuale până acum nu este aprobat şi asta deja este o problemă foarte mare. Regulamentul de subvenţionare pentru anul 2015 este în discuţie, nu este aprobat nici acum, în luna martie. Mai avem probleme legate anume de unele legi foarte importante ca Legea bugetului de stat, politicii bugetar-fiscale, unele reforme instituţionale care trebuie să fie realizate foarte rapid în ceea ce priveşte ANSA (Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor), în unele cazuri chiar şi AIPA (Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură)… Sunt probleme care trebuie să fie rezolvate foarte rapid. În opinia mea, acestea sunt reforme pe termen foarte scurt, care trebuie să fie realizate în termen restrâns până la o sută de zile. În cazul altor propuneri pe termen scurt, în ceea ce priveşte diviziunea clară a competenţilor autorităţilor publice naţionale, eu cred că e o scăpare. Deci, lucrul acesta trebuia să fie făcut cu mult timp înainte. Nu este cazul ca la început de anul 2015 să revenim la diviziunea competenţilor. Tot pe palierul reformelor, noi avem deja un cadru în care trebuie să activăm mai departe – este Acordul de Asociere, este Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”, este Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Meiului Rural care, v-am spus, nu are încă un plan de acţiuni. Aici sunt practic toate punctele de pornire. În cazul chiar dacă nu va exista o diviziune între autorităţi şi nu va exista un cadru anume de monitorizare cum sunt realizate aceste acţiuni, să ştiţi că rezultatele nu vor fi palpabile, ele vor fi aşa cum erau şi până acum.”

– Este recomandată, de exemplu, în această notă pe care au prezentat-o donatorii internaţionali guvernului – liberalizarea în termen de ceva peste trei luni a regimului de import pentru resurse – seminţe, răsad, pesticide prin anularea cerinţelor de înregistrare şi testare obligatorie. Prin ce se explică această problemă existentă până acum, mai ales că birocraţia lungeşte până în prezent procedurile în această privinţă până la trei ani?

„E clar că competitivitatea în sectorul agricol nu poate să apară fără resurse, fără ingredientele pentru nişte activităţi agricole performante. Dar problema dată este o problemă care are o istorie mai mare. Aici, într-adevăr, dacă dorim să fim competitivi şi dacă intrăm în competiţie cu companiile din Vest, trebuie să avem produse competitive. Dar, pe lângă asta, avem nevoie şi de altceva: avem nevoie de resurse financiare pentru a procura aceste ingrediente şi avem nevoie de tehnologii şi de cunoştinţe. Aici sunt practic câteva filiere unde trebuie de contabilizat nişte rezultate foarte bune. Dar e o propunere care are o istorie foarte mare şi îmi dau seama că va exista şi o opoziţie foarte mare.”

– De ce până acum nu s-a rezolvat şi de ce există această opoziţie? Ce e rău în ceea ce se propune, de exemplu, pentru un agricultor din Republica Moldova?

„În primul rând, sunt companii care produc, da, ele produc produse mai puţin competitive, dar ele sunt locale. Şi aici în Republica Moldova avem o tradiţie: cei care produc pe loc, chiar dacă produc necompetitiv, ei sunt avantajaţi în raport cu cei care pot aduce nişte resurse bune. Dar dacă dorim competitivitate într-adevăr trebuie să avem şi tehnologii, trebuie să avem ingrediente şi trebuie să contabilizăm şi nişte costuri de producere mai mici. Deoarece cu produsele noastre nu vom putea intra pe pieţele internaţionale, nu vom putea intra într-o competiţie ca să ocupăm nişele pe care putem să le ocupăm, atâta timp cât produsele noastre nu vor fi competitive.”

– Anularea certificării de conformitate obligatorii şi costisitoare pentru resursele agricole importate ce sunt produse în conformitate cu standardele internaţionale, inclusiv ale UE” – din nou un citat. Aici, de exemplu, cine a menţinut respectiva certificare şi de ce? Şi în interesul cui? Pentru lucrurile par a fi destul de simple. De ce se întâmplă astfel?

„Da, lucrul pare a fi extrem de simplu, dar şi extrem de complicat. Deoarece instituţiile au nişte funcţii şi atribuţii şi în foarte multe cazuri ele fac exces de zel atunci când realizează atribuţiile lor. Într-adevăr, aici complexitatea procedurilor trebuie să fie diminuată. Şi nu numai în ceea ce priveşte certificatele, dar sunt şi unele proceduri, de exemplu – procedura declaraţiei incomplete, procedura declaraţiei simplificate, procedura de vămuire la domiciliu – sunt nişte proceduri comunitare care pot fi preluate şi aplicate aici în Republica Moldova. Şi să ştiţi că odată cu aplicarea lor, viaţa exportatorilor, a producătorilor agricoli va fi simplificată. Deci, vor economisi şi timp şi nu vor arunca bani în vânt.”

 – Eliminarea practicii depăşite ce prevede dublarea controlului siguranţei alimentelor al operatorilor din sectorul alimentar” – am citat din nou din aceste recomandări, de fapt, cum e până acum în această privinţă şi de ce modul în care se întâmplă lucrurile în această privinţă este rău?  

„Instituţiile de stat au atribuţii şi funcţii destul de multe. În cazul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, e o situaţie mai atipică. E o agenţie nouă, ea e construită în bază unor direcţii care au existat în cadrul Ministerului Agriculturii şi nu numai,  şi, de fapt, a preluat foarte multe practici stângace care erau aplicate anume de aceste entităţi.  În cazul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor eu am văzut că sunt propuse mai multe măsuri de reforme. Ce este important este ca această agenţie ca să fie una funcţională, să se conducă după unele reguli clare şi în acelaşi timp să fie o instituţie dotată şi tehnic, şi cu resurse umane calitative. În cazul agenţiei eu cred că ca măsură pe termen scurt ar fi cazul să fie efectuat un transfer puternic şi de experienţă, expertiză şi de tehnologii din Vest. Ca exemplu state care ar putea să ne ofere o astfel de experienţă ar fi ţările baltice: Letonia, Lituania, Estonia.”

Sursa: Europalibera.org

Trans-Oil, afacerea milionarului gru­zino-american Vaja Jhashi şi cel mai mare grup de agrobusiness din Re­publica Moldova, va ridica un siloz ce poate stoca 20.000 de tone de seminţe olea­gi­noase în apropierea fabricii de ulei vegetal Ultex din Ţăndărei, pe care au achi­ziţionat-o anul trecut, scrie Ziarul Financiar.

Construcţia aces­tui siloz va fi şi prima in­vestiţie făcută de la zero de mol­doveni pe piaţa ro­mânească, având în ve­dere că primul pas al Trans-Oil a fost făcut printr-o achiziţie. Moldovenii se alătură astfel valului de investitori străini care au ridicat silozuri şi magazii în ultimii ani pentru a se conecta astfel la fluxurile de materie primă de pe piaţa locală.

Fabrica Ultex, deţinută de moldo­veni, este vulnerabilă din punctul de vedere al capacităţilor de stocare a materiei prime, deţi­nând numai un siloz de 5.000 de tone tot în imediata apro­piere a fabricii din Ţăndărei.

Construcţia silo­zului de la Ţăndărei va reprezenta un punct de interes pentru fermierii din zonă, dar şi creş­terea concurenţei pe piaţa de achiziţie de seminţe oleaginoase în regiunea de sud-est, acolo unde operează şi rivalii de la Expur, Bunge sau Argus.

Potrivit publicației ECOnomist, Trans Oil a intrat prima dată pe piaţa moldovenească în calitate de investitor în 1998, când a cumpărat elevatorul din Căuşeni. Astăzi, Trans-Oil, controlată de milionarul Vaja Jhashi, este monopolist pe piaţa achiziţionării de seminţe de floarea soarelui, cu două fabrici de producere a uleiului în gestiune, şi pe cea de colectare a cerealelor. Compania deţine şi terminalul portului localizat la Giurgiuleşti, singurul port internaţional al Republicii Moldova.

Republica Moldova dispune de circa 81 de mii de hectare de terenuri degradate care sunt practic impracticabile în agricultură sau ar necesita investiţii financiare considerabile pentru aceste scopuri.

Potrivit datelor Ministerului Mediului, alte circa 800 de mii de hectare de terenuri sunt afectate de procesele erozionale şi au nevoie urgent de măsuri de ameliorare, inclusiv prin crearea unei reţele de perdele forestiere de protecţie, pentru că riscă să-şi diminueze fertilitatea până la atingerea unor indici care le-ar face de asemenea ineficiente pentru folosinţe agricole, transmite IPN.

Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Mediului, emis cu ocazia Zilei mondiale a pădurilor, marcată pe 21 martie, 13,7% din teritoriul Republicii Moldova este acoperit cu vegetaţie, iar suprafaţa acoperită cu păduri este de 10,9%. Pentru comparaţie, suprafaţa împădurită a Europei este de 29%. Specialiştii de mediu atenţionează că prima ediţie a Cărţii Roşii includea 55 de specii pe cale de dispariţie, a doua ediţie includea deja 242 de specii, iar ultima ediţie – 427 de specii.

În acest context, principalul scop al politicii de mediu în domeniul conservării diversităţii biologice, constituie restabilirea la un nivel optim a diversităţii biologice şi peisagistice, elaborarea şi implementarea măsurilor eficiente pentru conservarea acestora, în conformitate cu cerinţele internaţionale şi naţionale.

În luna mai 2013 am publicat un material legat de aplicarea cotei de 20% a TVA la impozitarea producției de fitotehnie și zootehnie (toate produsele agrare). În ultimele zile se amplifică tensiunea dintre reprezentanții sectorului agrar și guvernare.

Găsesc oportun să republic o parte din acel material, deoarece actualitatea lui abia începe.

Pentru a avea argumente forte, în partea implementări cotei de 20% TVA la produsele agricole, recomand Guvernului și Ministerului Finanțelor să atragă atenție deosebită la mecanismul de aplicare și achitare a TVA la toate nivelele și verigile de intermediere.

Impozitarea producătorilor agricoli

În prezent, sistemul impozitar şi sistemul fiscal din Republica Moldova sânt instrumente ce frânează dezvoltarea domeniului agrar şi zootehnic[1]. Producţia agricolă din Moldova are unele particularităţi specifice, gestionarea corectă a căreia ar crea condiţii ca să fie solicitată pe pieţe imense. La compartimentul impozitul pe venitul contribuabililor agricoli, există foarte multe rezerve de funcţionare şi aplicare, inclusiv necesitatea lui. Exact în aceeaşi măsură, funcţionarea impozitului funciar trebuie modificat din rădăcini.

Legislația fiscală conţine grave carenţe la mecanismul de aplicare, calcul, achitare şi restituire a TVA la compartimentele:

1. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile;
2. Valoarea impozabilă a mărfurilor importate;
3. Modul de calculare şi achitare a TVA;
4. Restituirea TVA la investiţii (cheltuieli) capitale;
5. Trecerea în cont a TVA pe valorile materiale, serviciile procurate;
6. Înregistrarea subiectului impozabil;
7. Anularea înregistrării ca contribuabil TVA.

Ajustarea legislației fiscale în privința impunerii producției agricole ar scoate unele activităţii economice din ”umbră”.

Aplicarea Cota de 20% TVA la producția agricolă

Amendamentul la Codul Fiscal în care se modifică cota TVA de 8% cu 20% la producţia agricolă poate produce efecte politice şi economice.

Funcţionarea noilor cote ale TVA de 20% la producţia agricolă are mai multe efecte benefice asupra agricultorilor. Deşi producătorii agricoli sânt favorizaţi considerabil financiar de către stat şi prima verigă de intermediari, majoritatea lor nu înţeleg acest fapt. Mai jos vom explica natura acestor beneficii.

Conform modificărilor din 2013 la Codului Fiscal, statul se obliga să deburseze, în termen de 45 de zile, diferenţa valorii TVA dintre 20% şi 8%, adică 12% din 20 vor fi întoarse de către stat subiectului impozabil.

În acest sens, unica eroare care a fost comisă la elaborarea şi adoptarea de către Parlament este faptul că se aruncă pe umerii producătorilor agricoli sarcina TVA. Desigur, producătorii agricoli în toate statele duc cea mai cumplită lipsă de mijloace financiare în numerar. Şi aici vine şi statul, atunci când este necesitatea cea mai acută de lichidităţi financiare, să se achite acest TVA. Aceasta provoacă situaţii de criză în sectorul agrar şi, în rezultat, nemulţumiri ale producătorilor agricoli.

Care sunt alternativele?

Alte metode şi mecanisme ar uşura achitarea TVA imediat, însă aici trebuie de luat în considerare şi alte oportunităţi. Specificul comerţului moldovenesc cu produse agricole constă în formula ”ai livrat şi ai uitat”. Această teză nu a fost luată în considerare de către ”marii experţi” care au elaborat proiectul de lege ori poate a fost uitată intenţionat. 90 la sută din producţia agricolă este achiziţionată de către intermediari, care trece câteva verigi până la consumatorul final.

Toate modificările privind mecanismul de funcţionare a TVA la producţia agricolă trebuie să ţină cont de acest fenomen.

În rezultatul funcţionării TVA, bugetul de stat riscă să rateze venituri estimate, la 2,27 miliarde lei. Această sumă nu poate fi privită ca pierderi, ci ca subvenţii indirecte pentru agricultori din partea statului.

Cum va avea loc aceasta?

Toate sumele debursate de la stat vor fi distribuite în funcţie de volumul de vânzări a producţiei agricole. De aceea, fiecare producător agricol trebuie să demonstreze legalitatea livrărilor de producţie agricolă.

Ca efect, va fi asigurată o ieşire din umbră a unei mari părţi a producţiei agricole subterane. În caz contrar, furnizorul de producţie agricolă riscă să rateze valoarea bănească de 12% din totalul valorii producţiei livrate ilegal. Deci, de aceşti bani vor beneficia producătorii agricoli care vor înregistra valoarea impozabilă a livrării impozabile. În aşa fel, este de menţionat că, cu cît mai mari vor fi vînzările legale de producţie agricolă, cu atît mai multe debursări va primi din partea statului agricultorul.

Pentru explicarea acestui mecanism şi elucidarea calculelor, ca exemplu, s-au luat în calcul trei verigi:

1. Producătorii agricoli
2. Intermediarii de prelucrare a producţiei agricole şi comercianţii cu ridicata
3. Reţeaua de comerţ cu amănuntul.

În calcule s-a luat volumul total al producţiei agricole, inclusiv spre export.

Pentru calcule au fost luate convenţional datele oficiale conform previziunilor indicatorilor macroeconomici pentru anul 2013 elaboraţi de către Ministerul Economiei Republicii Moldova. Potrivit acestor indicatori, în 2013, producţia agricolă va înregistra un volum de 24,9 miliarde lei.

Pentru comparaţie au fost considerare două scenarii:

Scenariul I – Cota nouă a TVA 20%

Cota de 20% la TVA aplicată la costul producţiei agricole, estimativ, va constitui 4,98 miliarde lei (20% x 24,9 miliarde lei : 100), dintre care 12% din cota de 20% al TVA statul se obligă să o reîntoarcă unităţilor agricole care au achitat TVA. Cota de 12 % returnată de către stat, estimativ, va constitui 2,988 miliarde lei. La prima verigă, bugetul de stat real va primi din TVA aplicat producţiei agricole 8%, ceea ce va constitui estimativ 1,992 miliarde lei.

În total cu celelalte două verigi, bugetul ar urma să primească TVA în valoare de 4,185 miliarde lei.

Scenariul II – Cota veche a TVA 8%

În cazul în care se aplică cota de 8% a TVA la producţia agricolă, bugetul de stat va trebui să primească suma TVA estimată în mărime de 1,992 miliarde lei (8% x 24,9 miliarde lei : 100).

În total cu celelalte două verigi, bugetul ar urma să primească TVA în valoare de 6,455 miliarde lei.

Efecte financiare benefice pentru producătorii agricoli:

1. Diferenţa dintre primul şi al doilea scenariu (6,455 miliarde lei – 4,185 miliarde lei) constituie 2,27 miliarde lei, care se va debursa ca subvenţii indirecte de la stat.
2. Un alt fenomen cu efect pozitiv pentru producătorii agricoli este că la momentul achitării de către cumpărător a livrării producţiei se achită şi TVA, care a fost achitată de către furnizor la momentul livrării impozabile.

O altă latură cu efecte negative ţine de Mecanismul de funcţionare a TVA, ce  distruge unele sfere din domeniul producţiei agricole. În acest sens, se cere o intervenţie absolut obligatorie pentru a adopta unele amendamente la legislaţia economico-fiscală. Fără aceste modificări, domeniul nominalizat va degrada în continuare.

Administrarea extrem de proastă a interacţiunilor dintre unele structuri ale statului provoacă pierderi ale TVA de miliarde lei şi distrug domeniul de producţie zootehnică şi a derivatelor acestora, care, de fapt, joacă rol decisiv pentru menţinerea sănătăţii populaţiei şi lichidarea riscului de îmbolnăvire.

Pierderile anuale ale bugetului de stat, provocate de cauza aplicării incorecte a mecanismului de funcţionare a TVA la unele tipuri de produse din producţia agricolă se cifrează la aproximativ 2,338 miliarde lei.

Volumul natural anual de producţie a laptelui, în Moldova, pe toate căile de producţie (gospodării casnice, fermieri, cooperative, alte tipuri), constituie aproximativ 565,0 mii tone. Din acest volum, spre prelucrare industrială se achiziţionează de către întreprinderile de prelucrare aproximativ 130,0 mii tone de lapte anual. În total, Republica Moldova are nevoie pentru consum intern anual aproximativ 1,6 milioane tone. În aşa fel, volumul deficitului de lapte necesar consumului intern constituie 905,0 mii tone. Dacă luăm în considerare laptele şi producţia de lactate, care astăzi se vinde prin reţelele de comerţ cu amănuntul, preţul mediu de vînzare a unui litru de lapte ajunge la 15,5 lei. Deficitul de lapte de 905,0 mii tone se acoperă de laptele produs din componente artificiale şi se livrează pe piaţa Republicii Moldova ca produs de lapte natural.

Modalitatea de calcul şi mecanismul de aplicare a cotei TVA pentru toate categoriile de plătitori TVA trebuie revăzută şi modificată în sensul aplicării corecte, pentru a elimina dubla sau tripla impunere cu TVA. În acest sens, trebuie de atras o atenţie deosebită noilor agenţi economici, care încă nu deţin categoria de contribuabil TVA şi ceilalţi care nu sînt înregistraţi ca contribuabili de TVA.

Mecanismul de înregistrare ca contribuabil de TVA a agenţilor economici nou înregistraţi din domeniul agriculturii îi aruncă în umbră

1. Taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru agenţii nou înregistraţi creează situaţii neconfortabile:
2. TVA se aplică dublu sau triplu.TVA la transportul de materie primă (cazul importului/exportului de servicii de transport a materiei prime şi mărfurilor),
3. Taxe vamale la serviciile de transport,
4. Taxa vamală la TVA pentru serviciile de transport,
5. TVA la TVA le momentul estimării valorii materiei prime în terminalul vamal,
6. TVA ascuns la momentul facturării pe piaţa de desfacere.
7. Baza impozabilă nu este corect prevăzută de Codul Fiscal pentru calcul.
8. Mecanismul de atribuire a statului de contribuabil la plata TVA este incomplet şi conţine situaţii neclare uşor de interpretat dublu.
9. Foarte mulţi din agenţii economici nou înregistraţi aplică activităţi ilegale din cauza mecanismului dificil de obţinere a statutului de plătitor TVA.

Pe de altă parte, din cauza condiţiilor inegale de activitate din partea unor monopolişti sau a plătitorilor de TVA, producţia agricolă a fermierilor agricoli nou înregistraţi, neplătitori de TVA, devine nerevendicabilă.

Cauza constă în faptul că nici un agent comercial cumpărător intermediar (angro) nu reia spre a distribui aceste mărfuri, fără a i se elibera aparte factura de TVA de 20% la bunurile livrate.

În acest caz, producătorul agricol este impus de situaţia de a ceda o parte considerabilă din venitul său în mărimea valorii TVA, în folosul agenţilor comerţului cu ridicata şi amănuntul.

Sancţiunile administrative pentru deţinătorii de terenuri agricole

Amendamentele aprobate de către Guvern în scopul aplicării sancţiunilor pentru neprelucrarea terenurilor agricole nu reflectă declaraţiile despre contracararea activităţilor speculative cu teren agricol.

În opinia mea, aceste modificări au fost aprobate în grabă şi vor provoca pe viitor efecte nefaste pentru deţinătorii de terenuri agricole:

1. Modificările îi ating pe toţi deţinătorii de terenuri, indiferent de cine sînt ei şi calitatea acestora, mai ales pe proprietarii care deţin terenul în proprietate după privatizarea din 1993-1994. În acest caz, nu este clară situaţia în care sînt plasaţi deţinătorii de terenuri agricoli, care nu sînt speculanţi. Situaţia financiară, lipsa utilajelor şi a tehnicii agricole, condiţiile inechitabile de pe piaţa de desfacere a producţiei, constrîngerile fiscale şi administrative, preţurile mult mai mici din unele ţări vecine la aceeaşi producţie agricolă, accesul limitat la împrumuturi şi multe alte cauze stau la baza obiectivă de neprelucrare a terenurilor agricole.

În acest context, amendamentele la Codul Funciar şi CCA devin inechitabile şi vor provoca efecte nedorite.

1. Modificările nu specifică ce înseamnă ”speculaţie de terenuri”, cine sînt speculanţii de terenuri, care este noţiunea şi natura acestora şi nu există definiţia lor. În acest caz, nu se poate vorbi despre aplicarea calitativă a viitoarelor amendamente la legislaţie doar pentru speculanţi cu terenuri.
2. Modificarea articolului 29 din Codul Funciar trebuie să fie adus la condiţie pînă la urmă. Amendamentul care a fost introdus în alineatul doi al acestui articol ”rotaţia culturilor şi asolamentelor”. Spre exemplu, dacă un teren cu suprafaţa de 20 ha este deţinut de 20 de persoane fizice ori/şi juridice şi este parcelat cu diferite dimensiuni, cu diferite forme, cu diferite culturi, atunci cum poate fi respectată structura asolamentului? În acest caz, trebuie să fie prevăzut un mecanism prin care ar fi posibil acordul comun al tuturor proprietarilor/deţinătorilor sau care ar impune unele restricţii de rotaţie a culturilor.
3. CCA Art. 117 nu este menţionat pentru cine. Pentru cei care cumpără în scopuri speculative sau pentru toţi.
4. Articolul 398 alineatul 1 prim ”Comisia administrativă constată contravenţia prevăzută la articolul 117 alin. (3)”, iar Articolul 117 alin. (3) specifică ”Neîndeplinirea obligaţiei de distrugere a buruienilor de pe terenurile agricole”. Comisia administrativă examinează, iar pentru articolul 117 alin. (3), în plus şi mai constată. Nu este indicat mecanismul de constatare, ca şi în baza cărui document comisia administrativă examinează situaţia prevăzută de art. 117, alin (3). În acest caz, comisia administrativă trebuie să se deplaseze la faţa locului, pe adresa, unde este plasat terenul cu pricina şi documentează contravenţia. În aşa fel, reiese că unul şi acelaşi constată, examinează şi sancţionează. Aşa ceva, într-o ţară chiar cu minimum de democraţie, trebuie să fie inadmisibil.
5. Speculaţia de terenuri poate avea şi efecte pozitive, deoarece circulaţia terenurilor ca marfă în interiorul ţării poate forma preţuri de piaţă reale, ca mai apoi să fie recunoscute de bănci ca gaj.

Articol de Gheorghe Costandachi – www.costandachi.eu