Cea mai mare fermă din România – cu o suprafață comparabilă cu cea din Insula Mare a Brăilei, dar și cu ferme de creștere a ovinelor și bovinelor.
O afacere care, prin dimensiunea sa, îi îngrijorează inclusiv pe oficialii europeni care, într-un studiu privind acapararea terenurilor, au dat exemplu afacerea libanezilor de la Maria Grup (cunoscută mai ales prin firmele Agro Chirnogi și Maria Trading) ca un business care contravine tendințelor și tipologiei agriculturii comunitare reprezentată mai ales de fermele de familie.
Informația apare în un raport al institutului de cercetare Transnational Institute, cu sediul în Olanda, în care se atrage atenția că până la 40% din terenul agricol din România a ajuns să fie deținut de investitori din alte țări.
Dincolo de naționalitatea proprietarilor, consecințele acestor pentru economiile naționale sunt dramatice, atrag atenția autorii raportului care recomandă
În România este dat exemplul agro-holdingului Maria Trading despre care olandezii scriu că a ajuns la o suprafață de 65.000 de hectare de teren agricol.
„Cu port propriu și abator exportă cereale și carne, în special în Orientul Mijlociu și estul Africii. În un context în care modelul european este bazat pe ferme mici, de familie, mărimea suprafețelor cumpărate în noile transzacții, ce poate ajunge uneori la mii de hectare de teren, reprezintă o ruptură adâncă față de modelul european”, spune raportul TNI.
Suprafața afacerii libaneze în România este inclusă și într-un raport publicat anul trecut la Bruxelles de către Comitetului Economic şi Social European privind Acapararea terenurilor – un semnal de alarmă pentru Europa și o amenințare iminentă la adresa agriculturii familiale și care precizează:
„Următoarele exemple demonstrează amploarea acestei concentrări în întreprinderi: în România, cea mai mare întreprindere își desfășoară activitatea pe aproximativ 65 000 de hectare de teren agricol, în Germania, cea mai mare întreprindere dispune de 38 000 de hectare. Cea mai mare fermă de produse lactate din Estonia are 2 200 de vaci de lapte, cifră ce urmează să crească la 3 300 de animale”.
Întreaga afacere este coordonată de libanezul Jihad El-Khalil și de familia acestuia care, în ultimii ani a preluat prin arendă sau achiziție atât terenuri în partea de sud, cât și în vest, în județul Timiș.
O bucată importantă din suprafață este concesionată direct de la Agenția Domeniilor Statului.
„În zona Călărași, la Drajna, lucrăm aproape 25.000 ha și lângă Timișoara alte 10.000 ha. Suprafața lucrată a scăzut și scade încontinuu, pentru că agricultura nu e rentabilă. Am pierdut aproape 2.000 de hectare. Cele 2.000 hectare fie și le-au luat oamenii înapoi din cauză că terenul a fost împrăștiat , fie o parte din terenul concesionat de Maria Trading de la ADS, le-a fost retrocedat oamenilor”.
Aproximativ jumătate din suprafețe sunt irigate și doar 10% dintre acestea sunt în proprietate, restul fiind arendate (40% ) de la oameni sau concesionate în lunca Dunării de la ADS (50%). Ca an agricol, 2016 îl cataloghează drept unul ”rău”:
„Am avut tot felul de probleme. Ne-a mers prost, din cauză a fost foarte mult apă. La grâu și la porumb n-a fost bun deloc, din cauză că au fost multe ploi la noi în zonă. Cea mai bună cultură a fost soia, cu producții de peste 3 t/ha. În plus, prețul cerealelor nu e rentabil deloc. Dacă prețul cerealelor mai rămâne mult timp jos, e posibil să intru pe pagubă”.
Societățile în care e prezent au capacități de stocare de 400.000 tone, 85% moderne. În plus, Jihad administrează un port la Dunăre, în Oltenița și o flotilă de barje, care-i conferă un avantaj logistic în activitățile de export.
Planul pentru 2016 e să cultive preponderent porumb, soia și lucernă și să crească ca și în acest an, capacitățile din zootehnie. Prin Maria Trading (societate din Călărași botezată după fiica sa născută în Liban și botezată după ”Fecioara Maria”), Jihad El-Khalil crește 6.000 de taurine, cu 50% mai multe decât în 2015, care iau, de asemenea, calea exportului.
Faptul că o suprafață atât de mare de teren agricol a ajuns să fie concentrată în afacerea unui singur grup de afaceri libanezi este privită cu îngrijorare de specialiștii de la Transnational Institute.
Aceștia supliniază că fenomenul de acaparare a suprafețelor agricole – foaret vizibil la noi, dar și în Bulgaria sau Polonia, a fost favorizat de prețurile foarte mici la terenuri, de faptul că subvențiile de la Uniunea Europeană nu au avut în vedere sprijinirea micilor proprietari de pământ, dar și faptul că autoritățile naționale nu au acționat în nici un fel pentru a limita accesul marilor grupuri financiare – fonduri de investiții.
Aproximativ jumătate din suprafețe sunt irigate și doar 10% dintre acestea sunt în proprietate, restul fiind arendate (40% ) de la oameni sau concesionate în lunca Dunării de la ADS (50%). Ca an agricol, 2016 îl cataloghează drept unul ”rău”:
„Am avut tot felul de probleme. Ne-a mers prost, din cauză a fost foarte mult apă. La grâu și la porumb n-a fost bun deloc, din cauză că au fost multe ploi la noi în zonă. Cea mai bună cultură a fost soia, cu producții de peste 3 t/ha. În plus, prețul cerealelor nu e rentabil deloc. Dacă prețul cerealelor mai rămâne mult timp jos, e posibil să intru pe pagubă”.
Societățile în care e prezent au capacități de stocare de 400.000 tone, 85% moderne. În plus, Jihad administrează un port la Dunăre, în Oltenița și o flotilă de barje, care-i conferă un avantaj logistic în activitățile de export.
Planul pentru 2016 e să cultive preponderent porumb, soia și lucernă și să crească ca și în acest an, capacitățile din zootehnie.
Prin Maria Trading (societate din Călărași botezată după fiica sa născută în Liban și botezată după ”Fecioara Maria”), Jihad El-Khalil crește 6.000 de taurine, cu 50% mai multe decât în 2015, care iau, de asemenea, calea exportului.
Faptul că o suprafață atât de mare de teren agricol a ajuns să fie concen
trată în afacerea unui singur grup de afaceri libanezi este privită cu îngrijorare de specialiștii de la Transnational Institute. Aceștia subliniază că fenomenul de acaparare a suprafețelor agricole – foarte vizibil la noi, dar și în Bulgaria sau Polonia, a fost favorizat de prețurile foarte mici la terenuri, de faptul că subvențiile de la Uniunea Europeană nu au avut în vedere sprijinirea micilor proprietari de pământ, dar și faptul că autoritățile naționale nu au acționat în nici un fel pentru a limita accesul marilor grupuri financiare – fonduri de investiții.
Comentarii