Aproape 70% din rezervele mondiale de porumb și peste jumătate din stocurile globale de grâu și orez sunt concentrate în prezent în China, o situație cu efecte directe asupra prețurilor internaționale și asupra accesului la produse alimentare în multe regiuni ale lumii.
Despre această evoluție scrie publicația World Grain, citând analize care arată că politica Beijingului schimbă profund echilibrul pieței globale a cerealelor.
Rezervele Chinei și presiunea asupra pieței globale
Analiștii atrag atenția că acumularea masivă de cereale de către China scoate volume semnificative din circuitul comercial internațional.
Reducerea cantităților disponibile pe piața liberă accentuează deficitul în țările dependente de importuri, mai ales în perioadele de volatilitate economică și climatică.
În acest context, statele importatoare se confruntă cu prețuri mai ridicate și cu o competiție tot mai dură pentru accesul la resursele agricole.
Motivații istorice și calcule geopolitice
Oficial, autoritățile chineze justifică această politică prin nevoia de a preveni repetarea foametelor de proporții, episoade care au marcat istoria țării de mai multe ori.
În același timp, pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai pronunțate, acumularea rezervelor este privită și ca un instrument de protecție strategică, menit să reducă vulnerabilitatea în cazul unor conflicte militare sau al unor întreruperi majore ale lanțurilor globale de aprovizionare.
Modelul american și abordările diferite ale statelor dezvoltate
Un contrast evident îl oferă Statele Unite, principalul rival politic și economic al Chinei.
SUA au renunțat la programul de rezerve strategice de cereale în urmă cu mulți ani, în principal din cauza costurilor ridicate de administrare și depozitare.
Cu o populație mai redusă, tehnologii agricole avansate și suprafețe extinse de teren arabil, securitatea alimentară a Statelor Unite se bazează pe mecanisme de piață și pe capacitatea de producție internă, nu pe stocuri guvernamentale de amploare.
O abordare similară se regăsește și în Australia și Canada, țări care nu dispun de rezerve strategice formale de cereale.
Rezervele de stat – control vs siguranță alimentară
În schimb, statele cu un grad ridicat de control guvernamental asupra economiei, precum China și Rusia, tind să acumuleze rezerve mult mai mari decât economiile bazate pe piața liberă.
Susținătorii acestui model argumentează că stocurile de stat pot fi folosite atât pentru gestionarea situațiilor de urgență interne, cât și pentru acordarea de ajutor umanitar internațional, oferind statelor un instrument suplimentar de influență și stabilitate.
Datele Programului Alimentar Mondial al ONU arată că, începând cu anii 2000, volumele de cereale destinate ajutorului umanitar au scăzut constant.
În acest context, țările dependente de importuri nu mai mizează exclusiv pe piața globală și își creează propriile rezerve strategice, pentru a reduce riscurile asociate crizelor alimentare.
Pe fondul instabilității geopolitice și economice, comerțul liber pierde teren în fața măsurilor protecționiste.
Acumularea de cereale devine un instrument central al securității alimentare, iar competiția pentru resurse agricole riscă să se intensifice în anii următori, cu implicații majore pentru piețele globale și pentru statele vulnerabile.
Comentarii