În hrana monogastricelor, pe lângă sursele de proteină și de energie, furajul combinat realizat și administrat în gopodărie trebuie să asigure și partea minerală.
Mulți dintre crescătorii de păsări sau de porci dispun de unele materii prime, pe care le folosesc pentru a constitui rațiile furajele necesare în propriile gospodării, încercând să obțină un furaj cât mai ieftin. Se recomandă să nu neglijeze partea minerală a unui furaj combinat.
Calciul și Fosforul
Calciul (Ca) și fosforul (P) au rol preponderent în creșterea și dezvoltarea organismului, deci un rol plastic, la care se adaugă efectul dinamic și de regulator, concretizat prin: menținerea echilibrului acido-bazic, activarea enzimelor, moderarea activității neuro-musculare etc.
Neasigurarea necesarului de calciu și de fosfor produce grave tulburări ale metabolismului fosfo-calcic, favorizând instalarea carenței. Carența în Ca și P apare când aportul este insuficient și eliminările sunt excesive, când raportul Ca/P este deficitar sau când în rație există elemente care interferează absorbția ionilor minerali etc.
Apariția carenței în Ca și P se manifestă prin scăderea producției de lapte și de ouă, precum și prin tulburări de fertilitate. Carența alimentară de calciu duce la scăderea calcemiei de la 9-11 mg % la 4-5 mg %, însoțită de scăderea fosfatazei alcaline plasmatice și de creșterea timpului de coagulare a sângelui. Cele mai frecvente manifestări ale deficiențelor fosfo-calcice le reprezintă rahitismul, osteomalacia, osteofibroza.
Fosforul disponibil organismului animal
Animalele utilizează doar o anumită proporție din fosforul conținut de materiile prime administrate. Cele mai multe cereale, oleaginoase și subproduse conțin fosfor sub formă de fitați. Un astfel de fosfor nu este disponibil în totalitate pentru animale, întrucât în tractusul digestiv al monogastricelor nu există fitază – enzima care să poată disponibiliza acest nutrient.
Cercetări de specialitate arată că există mari variații în conținutul de fosfor al ingredientelor, prin urmare nutriționiștii ar trebui să ia în calcul acest amănunt atunci când formulează rețete de nutreț combinat. De aceea, formularea se va efectua întotdeauna și la fosforul disponibil organismului animal.
Suplimentarea hranei cu fitază s-a dovedit a avea efecte benefice în ceea ce privește îmbunătățirea disponibilității fosforului în furajele combinate. Folosirea enzimelor prezintă avantajul că se va utiliza mai puțin fosfor anorganic (fosfat mono sau dicalcic) și, astfel, conținutul dejecțiilor în fosfor se va reduce.
Majoritatea nutrețurilor de origine vegetală și animală nu asigură decât parțial satisfacerea cerințelor minerale, completarea devenind o regulă mai ales în condițiile de creștere intensivă a animalelor.
În final, trebuie subliniat faptul că sursele de calciu, respectiv de fosfor, nu se folosesc la întâmplare, ci în funcție de aportul în aceste elemente minerale al componentelor furajului combinat.
Surse furajere pentru Calciu şi Fosfor
Principalele surse furajere care asigură cele două elemente minerale sunt:
– Creta furajeră (carbonatul de calciu) – conținutul în Ca este de 39%. Se administrează sub formă măcinată. Se introduce în furajul combinat în proporție de 6,5-7% la păsările ouătoare și de 1-1,5% la celelalte categorii de păsări și porci.
– Fosfații furajeri (fosfatul monocalcic, dicalcic, monosodic, disodic) se utilizează în structura furajelor combinate în proporție de 0,5-1,5%. Fosfatul dicalcic conține 26% calciu și 18,5% fosfor; fosfatul monocalcic are în componență 25% calciu și 21% fosfor; fosfatul monosodic conține 21,6% fosfor; fosfatul disodic cuprinde 25,6% fosfor.
Sursa: Revista-ferma.ro
Comentarii