Bibilica – hrana, creșterea puilor, inițierea afacerii

Creșterea bibilicilor nu diferă de creșterea găinilor. Detalii despre îngrijire, adaptare, alimentație, rația zilnică, reproducere, creșterea puilor, etc.

Bibilica este o pasăre de mărimea unei găini. Are capul fără pene sau puf și mai poate fi recunoscută după o proeminență cornoasă dură pe frunte, deasupra ciocului.

Patria acestor păsări se consideră a fi țările cu o climă caldă și poate fi întâlnită cu ușurință prin locurile din apropierea unor păduri nu prea înalte, prin câmpii, prin stepe și chiar prin munți, la înălțimi de până la 3000 de metri. Această pasăre are însă o capacitate uimitoare de a se adapta la o climă mai rece și poate fi crescută chiar și pe teritoriul țării noastre.

Citește despre Creșterea păunilor – o afacere rentabilă.

Bibilica are peste 20 de subspecii, dar cea mai cunoscută e Bibilica obișnuită, care mai are alte 3 varietăți: cea pestrițată (albă sau neagră/sură, albastră și albă).

Bibilica, denumită și găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, are și denumiri regionale alternative: (prin Moldova și Bucovina) pichere, pichie, pichiriță, píchire și píche, (în Moldova) și pipilică, (în Bucovina) și pícură, (prin Oltenia) câță, (prin Transilvania) bibiță, pirchiță, (prin Banat) pică, pipică, (prin Arad) tirchiță.

Cum creștem bibilicile

Chiar dacă aceste păsări adoră libertatea, ele pot habita și în locuri mai puțin deschise, cum ar fi cotețele. Totuși, este recomandabil ca să le oferiți un spațiu pentru a se deplasa pe parcursul zilei. Acestea pot fi niște pajiști, un teritoriu cu arbuști sau chiar o pădurice. Dar, fiți atenți! Dacă veți uita să le aduceți în coteț pentru a înnopta, ele pot adormi pe copaci și pot redeveni păsări sălbatice.

Din acest motiv, oferindu-le libertatea, trebuie să o și limitați. Învățați-le să mănânce la o oră fixă în coteț și nu le dați afară până nu se ouă.

Cercetările arată că bibilicile nu au nevoie de încăperi speciale, pentru că ele suportă cu bine temperaturile joase. Același coteț pentru găini poate fi folosit și pentru bibilici. Doar că, spațiul trebuie să fie mai mare: 2-3 păsări pe 1 mp.

Odată cu sosirea verii, bibilicile trebuie „scoase la plimbare”. E nevoie de un teritoriu cam de 30 mp pentru o pasăre. Acesta trebuie îngrădit cu sârmă, de cel puțin 2 m înălțime, ca ele să nu zboare. De jur- împrejur, pot fi plantați niște arbuști, pentru ca bibilicile să se simtă ca în mediul lor natural.

De obicei, cotețul este amplasat în mijlocul acestui teritoriu. Nu s-au înregistrat cazuri când un cârd de bibilici să părăsească aceste spații. Se poate întâmpla, ca una sau două să reușească să zboare peste gard, dar, mai departe de 10-15 metri nu ajung, pentru că încearcă să se întoarcă „acasă”.

Păsările care au iernat împreună, când „ies la plimbare” se deplasează în grupuri. Bibilicile se obișnuiesc foarte repede cu cei ce au grijă de ele și îi ascultă. Dar, dacă vine cineva străin, imediat încep a scoate sunete ciudate și se liniștesc doar când acesta pleacă.

Rumegușul poate fi folosit cu succes iarna, pe post de „paturi” pentru bibilici. Acesta menține căldura. Dar, și vara poate fi utilizat, pentru a menține curățenia și a înlătura mai ușor gunoiul. Ce ține de vesela folosită pentru a hrăni sau adăpa bibilicile, nu trebuie să vă complicați. Poate fi folosită exact cea ca și pentru găini.

Bibilicile adoră băile în nisip, ca și găinile. Așa că, nu ezitați să le aprovizionați, din când în când, cu nisip. Vă vor fi recunoscătoare.

Reproducerea bibilicilor

Bibilicile sălbatice „locuiesc” în pereche, cele domestice pot locui în grupuri. E recomandabil un mascul la 3-4 femele. În astfel de condiții, sunt mai multe șanse ca bibilicile să se ouă în apropierea casei, și chiar în același cuib, ce facilitează găsirea și strângerea ouălor.

Femelele încep să se ouă la sfârșit de februarie, dar împerecherea are loc la jumătatea lui martie. Masculii se maturizează odată cu sosirea primăverii, iar apogeul instinctului sexual are loc în luna mai, când temperatura aerului ajunge la 17-20 grade Celsius și durata zilei e de cel puțin 14 ore. Un mascul poate „satisface” până la 6 femele în această perioadă.

Hrana

Bibilicile sălbatice consumă diverse alimente. Acestea sunt influențate de poziția geografică sau de perioada anului. Primăvara și în zilele ploioase, ele consumă insecte. Vara trec la fructe, frunze, iarbă și toate tipurile de semințe. Tare le mai plac și rozătoarele. Bibilicile domestice se alimentează cu porumb și alte tipuri de cereale. Exact ca și găinile.

Agrobiznez vă propune și un tabel aproximativ al alimentelor ce nu trebuie să lipsească din rația lor zilnică.

Tabelul 2 – Rația zilnică de alimente (martie)

Din motiv că, bibilicile sălbatice consumă multe verdețuri, în porția lor zilnică de alimente trebuie introduse bucăți mărunte de pin, morcov și trifoi. Ele au nevoie de carotină, ceea ce poate fi obținută iarna din copacii de pin.

Când femelele încep să depună ouă, în rația lor trebuie inclusă făina de pește, iar în loc de trifoi și pin se poate adăuga urzica sau frunze de varză (60-100 g/per zi).

Află aici Cum alegem păsările, care vor fi productive și iarna.

În continuare, Agrobiznes vă propune un tabel ce poate fi folosit pentru a hrăni bibilicile în lunile aprilie-mai.

Tabelul 2 — Rația zilnică de alimente (aprilie-mai) 

Bibilicile se hrănesc de 3 ori pe zi: la ora 06.00, la 12.00 și la ora. 18.00. Dimineața și la prânz, trebuie să le oferiți un amestec umed de cereale și drojdii, dar seara – boabe de ovăz și orz.

Bibilicile pot mâncă mult și foarte repede se pot „îngrășa”. Din acest motiv, e recomandat ca la sfârșit de lună să le cântăriți pentru a le menține în formă, dar și pentru a controla consumul de alimente.

Amestecul de alimente pentru o pasăre matură constituie 33-36 kg. Pe timp de iarnă, bibilicile pot consuma până la 76 g/per zi de cereale și 3-4 g de adaosuri de origine animală. Desigur, nu uitați de verdețuri!

Din februarie, odată cu începerea depunerii ouălor, cantitatea de alimente trebuie mărită până la 90-100 g de cereale și 15-17 g de adaosuri de origine animală. În septembrie, când bibilicile nu se mai ouă la fel de mult, cantitatea de alimente trebuie de micșorat din nou. Dar treptat.

O atenție deosebită trebuie să o acordați prezenței vitaminei A și B2 în doza zilnică de alimente. Ele se conțin în verdețuri sau în grăsimea de pește. Dar poate fi cumpărate și sub forma unor preparate ce trebuie diluate în ulei.

Creșterea puilor de bibilici

Puii trebuie ținuți în primele săptămâni într-un spațiu uscat și luminos, iar pe jos să fie presărat cu nisip. Unii fermieri recomandă ca aceștia să fie lăsați lângă mama-cloșcă. Dacă timpul este uscat și afară este cald, și o curcă poate avea grijă de ei. Dar dacă pământul este umed și afară plouă, cloștile nu sunt în stare să-i protejeze, iar pui pot răci și chiar muri.

Când pui încep să prindă la puteri, ei trebuie lăsați și obișnuiți cu speciile mature. Trebuie să-i lăsați la „plimbare” împreună și să le dați să mănânce alături.

Unul dintre neajunsurile bibilicilor în rol de cloșcă e faptul că ea iubește gloata și timpul petrecut cu restul cârdului. Dar acest mediu nu este prea favorabil pentru pui, din acest motiv, ea trebuie mutată cât mai departe de coteț, până când puii prind la puteri. Astfel, bibilica este nevoită să stea cu ei.

Adaptarea are loc destul de repede. În primele 2 zile, cloșca trebuie ținută în coteț, dar puii trebuie lăsați să între și să iasă atunci când vor. Peste câteva zile, puii se obișnuiesc cu mama și nu o vor mai părăsi până la maturitate. La a treia zi, cloșca va recunoaște cotețul drept casă și deja îl va părăsi și se va reîntoarce împreună cu puii ei.

Acest spațiu trebuie protejat de ploaie și trebuie mutat zilnic, iar iarba pe care stau trebuie să fie proaspătă mereu. Puii în prima zi de viață sunt foarte naivi și „pierduți” și sunt conduși de instinctul de turmă. Se pot aduna în grupuri și sta astfel ore. Din acest motiv, ei mai trebuie mutați spre locușorul lor, ca până la sfârșit de zi să se poată adapta.

Curca și puii trebuie puși într-un spațiu standard cu podea din lemn. În a treia zi a existenței lor, pui trebuie scoși afară. Iar la vârsta de 8-10 zile, deja de la 6-7 dimineața pot fi scoși. Pe timp de ploaie, aceștia trebuie dați la dos.

Curca este o mamă bună, în primele zile puii nu vin sub aripa ei, dar ea singură îi împinge sub ea. Din acest motiv, puii pot sta cu ea până la vârsta de 5 luni.

De asemenea, este obligatoriu ca să respectați curățenia în cotețul acestora, să înlăturați deșeurile, să faceți aerisirea și să presărați podeaua cu nisip sau rumeguș.

Citește despre Păduchi la păsări – recomandări la combatere.

Sigur, e posibilă și creșterea puilor în incubatoare. Aceasta durează cam 4 săptămâni, pentru că, coaja oului de bibilică e mai dură decât cea al oului de găină.

Alimentarea puilor de bibilici

Prima hrană pentru puii de bibilică o constituie oul fiert în amestec cu firimituri de pâine, care pot fi înmuiate și în lapte.

Ei trebuie hrăniți de 3 ori pe zi, la fel ca și speciile mature. Dacă cotețul este așezat într-o poiană, puii se pot alimenta și singuri. În caz contrar, ei trebuie asigurați cu hrană cum ar fi ovăz, frunze de păpădie sau chiar ceapă.

Apa, pietrișul și scoicile trebuie să fie mereu la îndemâna lor.

În continuare vă propunem un ultim tabel despre cum ar trebui să arate rația zilnică a puilor.

Tabelul 3 —  Rația de alimente pentru puii de bibilică cu vârsta de la 1-120 zile (gr. per zi/un pui).

La vârsta de 3-4 luni, pui deja devin maturi și chiar pot fi sacrificați. Acest lucru se poate realiza exact ca și în cazul găinilor.

Deci, creșterea bibilicilor nu se deosebește deloc de creșterea găinilor și o astfel de afacere poate fi inițiată cu ușurință. Cu atât mai mult că, carnea de bibilică este mai dietică și se consideră un aliment preferat de oamenii înteligenți.