În contextul schimbărilor climatice tot mai accentuate, fermierii se confruntă cu o provocare tot mai mare: cum să mențină productivitatea soiei în condiții de secetă.
În sprijinul lor, Donau Soja Moldova, prin intermediul dr. Ela Malai, director al sucursalei Donau Soja Viena din Republica Moldova, oferă o serie de recomandări tehnice și soluții practice menite să ajute producătorii agricoli să obțină randamente stabile și durabile.
Articolul de față reunește răspunsuri la întrebările oferite de fermieri în cadrul rubricii Agri Talk Moldova, în care specialista în științe biologice relatează principalele aspecte privind principalele verigi tehnologice, inocularea semințelor și managementul integrat al bolilor și dăunătorilor.
Etapele-cheie pentru stabilitatea producției
Înființarea unui câmp de soia este probabil cea mai importantă procedură de gestionare a acestei culturi. Greșelile făcute la început pot fi greu de reparat ulterior, iar atenția la detalii devine decisivă pentru succesul tehnologic.
Recomandările Donau Soja
Alegerea soiurilor de soia – trebuie să fie adaptate la locul de cultură, la rotația culturilor, să fie rezistente la secetă și provenite din semințe certificate.
Momentul și normele de semănat – semănatul în soluri reci încetinește răsărirea și crește riscul de boli.
Asigurarea unui echilibru al nutrienților importanți (N, P, K, sulf, microelemente) – este recomandată evaluarea fertilității solului periodic și efectuarea ajustărilor de fertilizare pe baza analizei solului.
Lucrarea solului trebuie adaptată la condițiile de teren (pantă, tip de sol). O lucrare corectă este importantă pentru obținerea unor producții ridicate și pentru reducerea riscului de eroziune.
Agricultura conservativă
Fermierii din Moldova aplică deja practicile agriculturii conservative, precum lucrările reduse sau lipsa acestora care aduc avantaje precum:
- Economisirea de apă și combustibil,
- Prevenirea eroziunii,
- Suprimarea buruienilor,
- Încălzirea mai rapidă a stratului de acoperire a solului din jurul semințelor.
Într-un sistem no-till, singura operațiune de gestionare a solului este semănatul soiei.
Vezi aici detalii despre cum cultivă AgroPanfil soia în No-till, sistem pe care îl implementează de 15 ani.
Irigarea adaptată
Introducerea sistemelor de irigare, acolo unde este posibil, este vitală în zonele cu deficit semnificativ de precipitații.
Irigarea trebuie concentrată în etapele critice – înflorire, formarea și umplerea boabelor, deoarece impactul este major în aceste faze.
Se recomandă monitorizarea umidității solului pentru a decide momentul optim al irigării.
Importanța rotației culturilor
Monocultura limitează producția. O rotație lungă a culturilor poate susține și chiar îmbunătăți fertilitatea solului și randamentul tuturor culturilor din sistem.
O rotație diversificată întrerupe ciclurile de viață ale dăunătorilor și bolilor și previne acumularea bolilor specifice fiecărei culturi.
Donau Soja încurajează cultivarea soiei în rotații lungi, în special cu cereale și porumb.
Nu se recomandă cultivarea soiei în monocultură (pe același câmp mai mulți ani la rând).
Control eficient al buruienilor
Competiția buruienilor reduce resursele de apă pentru soia. Este necesară aplicarea erbicidelor corect, la momentul potrivit, evitând stresul hidric înainte și după stropire.
Se recomandă observarea atentă a culturii în etapele sensibile – înflorire și formarea boabelor, când pierderile cauzate de secetă sunt ireversibile.
Rolul simbiozei în fixarea azotului
Simbioza dintre bacteriile solului și leguminoase favorizează absorbția azotului și îmbogățește solul cu azot prin exudatul radicular și reziduuri vegetale.
Leguminoasele sunt plante precursoare ideale pentru multe alte culturi și reprezintă o metodă accesibilă și ieftină de îmbogățire a solului.
Includerea lor în rotație creează condiții favorabile pentru culturile următoare, reducând nevoia de îngrășăminte sintetice.
Tipurile de bacterii simbiotice
Pentru fiecare specie de leguminoasă există bacterii specifice din familia Rhizobiaceae, cum ar fi:
- Rhizobium leguminosarum – pentru mazăre, fasole, vătrici și linte;
- Rhizobium phaseoli – pentru fasole comună;
- Rhizobium ciceri – pentru năut;
- Sinorhizobium meliloti – pentru lucernă, melilot galben, schinduf;
- Rhizobium trifolii – pentru trifoi;
- Bradyrhizobium lupini – pentru lupin;
- Mesorhizobium loti – pentru sulla și trifoi;
- Rhizobium vigna – pentru fasoliță și arahide;
- Rhizobium simplex – pentru sparcetă;
- ** Bradyrhizobium japonicum – pentru soia.**
Inocularea semințelor – o etapă obligatorie la soia
Stabilirea simbiozei bacterii–plantă gazdă este un obiectiv cheie pentru fiecare fermier.
Pe lângă simbioza naturală, fixarea biologică a azotului se poate amplifica prin inocularea semințelor cu tulpini selecționate.
Pentru soia, inocularea este obligatorie, deoarece solurile europene nu conțin bacteriile necesare (Bradyrhizobium japonicum).
În cazul mazării, fasolei sau trifoiului, solurile europene conțin tulpini naturale, astfel că răspunsul la inoculare poate varia.
Dacă solul conține tulpini cu activitate redusă de fixare a azotului, este necesară introducerea tulpinilor selecționate cu eficiență ridicată.
Protejarea nodulilor și combaterea dăunătorilor
Nodulii rădăcinilor trebuie protejați. Larvele gărgăriței de mazăre și fasole (Sitona spp.) pot distruge nodulii, reducând capacitatea de fixare a azotului. Adulții consumă frunzele, însă pagubele majore provin de la larve.
Controlul populațiilor de Sitona spp. se face prin măsuri de management integrat al dăunătorilor, inclusiv control biologic și capcane cu feromoni, aplicate conform bunelor practici și reglementărilor locale.
Gestionarea bolilor și dăunătorilor la soia fără creșterea costurilor
Conceptul de management integrat al bioagresorilor (MIB). MIB reprezintă o abordare complexă de control al dăunătorilor, bolilor și buruienilor, având scopul de a reduce utilizarea pesticidelor și de a minimiza riscurile pentru sănătate și mediu.
Se bazează pe cunoașterea ciclurilor de viață ale bolilor și dăunătorilor și pe interacțiunea acestora cu mediul.
MIB implică cinci etape principale:
- Măsuri agronomice de prevenire – rotație lungă a culturilor, culturi de acoperire, semănat de precizie, lucrări ale solului adaptate local, inocularea semințelor, fertilizare echilibrată.
- Monitorizare și prognoză – inspecții sistematice pe câmp, determinarea populațiilor de dăunători și stabilirea pragului economic de dăunare.
Pragul economic de dăunare
Produsele fitosanitare trebuie aplicate doar când pierderile depășesc costul tratamentului. Pragurile economice au fost stabilite pentru cei mai importanți dăunători și boli ai soiei.
Serviciile de consultanță agricolă pot oferi date de monitorizare și sprijin decizional fermierilor.
Metode de control
Control mecanic – eficient în culturile cu distanță între rânduri; include tratamente cu grape cu discuri, grape cu colți elastici sau sape rotative, variind ca adâncime și durată.
Control biologic – soia este atractivă pentru păsări (porumbei) și rozătoare (iepurași). Se recomandă instalarea adăposturilor și cuiburilor artificiale pentru păsările de pradă, eficiente în protejarea culturilor tinere.
Control chimic – se aplică numai după epuizarea celorlalte metode. Se aleg pesticide selective, care vizează doar dăunătorii țintă, protejând insectele benefice și polenizatorii.
Este importantă respectarea dozelor recomandate și limitarea numărului de tratamente la strictul necesar, pentru a reduce impactul asupra sănătății umane și mediului.
Acest material este pregătit cu suportul Agenției Austriace de Dezvoltare (ADA).
Comentarii