Cartoful este un aliment de care populaţia globului este dependentă, încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre cartoful beneficiază de condiţii optime de dezvoltare, tehnologie avansată şi subvenţii substanţiale oferite de guvernele lumii.
Suprafaţa cultivată pe glob este de 20 milioane ha, din care peste 70% se află în Europa. Pentru ca o cultură de cartof să devină rentabilă trebuie găsite soluţii pentru creşterea producţiei.
Potrivit Agrochannel, încolţirea cartofilor de sămânţă este esenţială. Această lucrare duce la obţinerea unei recolte cu circa 15 zile mai timpurie şi a unui spor de producţie de până la 100%, la primele recoltări. Încolţirea cartofilor pentru samânţă înainte de plantare durează circa 1 lună.
Arătura de toamnă este obligatorie. Îngheţul şi dezgheţul pământului din timpul iernii determină fărămiţarea acestuia, un aspect foarte important pentru cuibul de cartofi. Lucrarea se efectuează cu discul urmat de grapă.
Încadrarea cartofului într-un asolament raţional şi alegerea celei mai potrivite plante premergătoare contribuie la sporirea producţiei. Sunt foarte bune premergătoare pentru cartof, ierburile perene şi ţelina pajiştilor naturale, leguminoasele perene şi anuale, după care solul rămâne îmbogăţit în materie organică şi azot, condiţii foarte bune pentru formarea tuberculilor.
Cartoful se cultivă cu bune rezultate şi în mod frecvent după cerealele păioase. Se pot cultiva, de asemenea, după inul pentru fibre şi chiar floarea soarelui, sfecla de zahăr sau porumb.
Plantarea cât mai devreme este o altă cerinţă importantă pentru cultura cartofului. Când solul este bine uscat se poate ieşi în câmp pentru a pregăti terenul fără riscul de a tasa solul. Calendaristic se întâmplă între 15 şi 25 aprilie, în funcţie de zona şi scopul culturii.
Pentru cultura a doua, plantarea de vară, epoca optimă este între 25 iunie – 5 iulie. Plantarea cartofului trebuie încheiată în 8-15 zile.
La pregătirea terenului se administrează şi îngrăşămintele organice şi chimice. Folosirea dozelor mari, bine echilibrate din punct de vedere al elementelor nutritive, reprezintă una din cele mai importante verigi tehnologice. Sistemul de fertilizare la cartof se stabileşte, ţinând seama de producţia planificată şi consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea acesteia.
Gunoiul de grajd constituie îngrăşământul de bază pentru cartof: se aplică în doze de 30-40 t/ha. Folosirea gunoiului de grajd la cartof asigură sporuri de producţie cuprinse între 4000 şi 7000 kg/ha.
Pentru că se execută cu material încolţit, plantarea cartofului pentru consum extratimpuriu şi timpuriu ridică unele probleme din punct de vedere al mecanizării. În acest sens se deschid mai întâi rigole de 8-10 cm adâncime, pe care se repartizează tuberculii încoltiţi cu atenţie pentru a nu le rupe colţii. Se face apoi o bilonare prin care se acoperă cartofii plantaţi.
Pentru a se obţine o producţie mare la recoltările timpurii, suprafaţa foliară la unitatea de suprafaţă trebuie să fie mare. Acest lucru se poate realiza printr-o densitate sporită.
În general, pentru recoltările timpurii, în condiţii de semimecanizare se va planta la 50-60 cm între rânduri şi 15-20 cm pe rând, realizând 80-100 mii cuiburi la ha.
Adâncimea de plantare pentru recoltarea mecanizată este de cel mult 6 cm. Pentru tuberculii mici şi cei sectionaţi se utilizează adâncimea de 4 cm, iar pe nisipuri 5-8 cm. Cantitatea de tuberculi necesară la plantare este de 3000-4500 Kg / ha în funcţie de densitate şi greutatea medie a tuberculilor.
Cartoful este atacat de multe boli atât în timpul vegetaţiei, cât şi în timpul păstrării tuberculilor peste iarnă. Virozele, râia neagră, înnegrirea tulpinii, alternarioza, mana sunt cele mai cunoscute.
Combaterea manei şi a gândacului de Colorado se poate face concomitent, dacă avertizările coincid. Turdacupral şi Decisul sau Sinoratoxul sunt cele mai uzitate.
Comentarii