Agricultorii din Republica Moldova ar putea teoretic să se protejeze de riscurile de preț folosind contracte la termen (futures sau forward).
Aceste instrumente permit vânzarea viitoare a recoltei la un preț stabilit în avans, ajutând la planificarea producției și a veniturilor. În practică, astfel de contracte au devenit nepopulare în țară.
Astfel, mai mulți fermieri ne-au întrebat de ce acestea nu funcționează, iar în acest articol vrem să oferim un pic de claritate.
Mai jos analizăm problema, principalele cauze ale reticenței față de aceste contracte și câteva soluții posibile, dar mai întâi să clarificăm care e diferența.
Un contract forward este o înțelegere directă între fermier și cumpărător, cu preț, cantitate și termen de livrare stabilite dinainte. Este flexibil, dar fără garanții externe – dacă piața se schimbă, una dintre părți poate afecta înțelegerea cu cealaltă parte dacă renunță.
De exemplu, un fermier semnează în aprilie cu un exportator să vândă 100 tone de grâu la 4,20 lei/kg, livrare în august. Dacă în august prețul pe piață e 5 lei/kg, tentanția fermierului e să vândă altcuiva, nu celui cu care are contract. Respectiv, acesta poate neglija înțelegerea.
Un contract futures se tranzacționează pe o bursă de mărfuri, are condiții standard și garanții printr-o cameră de compensare, dar e mai tehnic. În Moldova nu există bursă funcțională, deci se folosesc aproape doar forward-urile.
De exemplu, un trader cumpără un contract futures la MATIF pentru 50 tone de grâu, livrare în septembrie, la 230 €/tonă. Chiar dacă nu ajunge să livreze fizic, poate vinde contractul înainte de scadență pentru profit.
Cauzele nepopularității contractelor futures/forward:
1. Volatilitatea mare a prețurilor și neonorarea contractelor
Prețurile produselor agricole au fost extrem de volatile în ultimii ani, sub influența factorilor globali (războiul din Ucraina, crize pe piața cerealelor) și a condițiilor meteo.
În Moldova, fiind o piață mică, producțiile variază mult de la an la an din cauza secetei sau altor calamități, iar prețurile locale depind puternic de fluctuațiile regionale.
Astfel, după semnarea unui contract forward, există tentația ca una din părți să renunțe dacă piața îi devine nefavorabilă. Astfel de situații au subminat încrederea: contractele au fost neonorate frecvent pe fondul oscilațiilor de preț, făcând traderii/exportatorii mai precauți.
Pe de altă parte, fiind o piață mică, exportatorii nu prea practică aplicarea de penalități. Ceea ce face și mai problematică dezvoltarea acestora.
2. Lipsa de educație financiară și de informații de piață; neîncrederea între părți
Mulți fermieri nu sunt familiarizați cu analiza pieței bursiere și cu modul de funcționare al contractelor futures/forward.
Nivelul redus de educație financiară în mediul rural face ca aceste instrumente să pară complicate sau riscante. În absența informațiilor clare, unii agricultori ajung să dea vina pe exportatori sau traderi, suspectându-i că vor să îi „șmecherească” cu prețuri prea mici în contracte.
Această neîncredere reciprocă împiedică realizarea de înțelegeri pe termen lung.
Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, există un vid de colaborare: procesatorii și traderii nu au stabilit relații de durată cu micii fermieri, iar contractele agricole pe termen lung practic lipsesc în Moldova.
Cauzele țin atât de moștenirea istorică (colectivizarea forțată și dezintegrarea ulterioară a colhozurilor au lăsat o reticență față de formele asociative) cât și de neîncrederea generalizată între producători și cumpărători.
Fără transparență și cunoștințe, fermierii preferă adesea să vândă pe loc recolta, chiar dacă uneori la prețuri mai mici, decât să încheie contracte în avans pe care nu le înțeleg pe deplin.
3. Imprevizibilitatea pieței în ultimii ani
Planificarea pe termen lung a devenit foarte dificilă din cauza evenimentelor recente. De exemplu, războiul din Ucraina a generat schimbări bruște pe piața cerealelor, cu explozii de preț urmate de prăbușiri, pe măsură ce coridoarele de export se închideau sau redeschideau.
La fel, condițiile climatice extreme (secetă severă în 2020, înghețuri târzii sau inundații) au făcut ca producțiile anticipate să fie greu de prezis.
În lipsa predictibilității privind recolta și prețurile de peste câteva luni, atât fermierii cât și cumpărătorii evită să se lege prin contracte forward, preferând să aștepte apropierea recoltei pentru a avea o imagine mai clară.
Fragmentarea exploatațiilor și riscurile de producție
Agricultura moldovenească este caracterizată de un număr mare de ferme mici și mijlocii, deseori cu capacitate redusă de a asigura volume mari și constante de marfă.
Un fermier cu suprafețe mici își cunoaște mai greu producția viitoare și este mai expus la pierderea recoltei din cauze naturale.
Astfel, dacă semnează un contract forward pentru o cantitate fixă, există riscul să nu îl poată respecta integral (de ex., dacă recolta este mai mică decât cea preconizată).
Forța majoră precum seceta nu îl scutește întotdeauna de obligații – de multe ori contractele comerciale prevăd livrarea indiferent de condiții, altfel intervine penalizarea.
În aceste condiții, fermierii mici ezită să se lege la cap cu o promisiune pe care nu sunt siguri că o pot onora, mai ales dacă nu există mecanisme de împărțire a riscului cu cealaltă parte.
Totodată, fragmentarea limitează puterea de negociere a producătorilor în fața marilor cumpărători; ei acceptă ce preț li se oferă pe moment, neavând acces la piețe futures unde să își vândă producția la un preț mai bun.
5. Lipsa infrastructurii de piață și a unui cadru organizat
În Republica Moldova nu a existat până recent o bursă de mărfuri funcțională sau o platformă locală unde să se tranzacționeze cereale la termen.
Contractele forward care se încheie sunt aranjamente directe între fermieri și exportatori/procesatori, fără standardizare și fără un arbitraj neutru al pieței.
Acest lucru presupune că fermierii pot să nu beneficieze de prețuri transparente și de instrumente de hedging moderne (cum sunt futures și opțiunile pe bursă) pentru a-și proteja veniturile.
De asemenea, lipsa unui cadru legal bine pus la punct pentru aceste contracte face dificilă aplicarea lor: dacă apar litigii (nerespectarea contractului), soluționarea prin instanțe este greoaie și costisitoare.
Soluții posibile
Chiar dacă în prezent contractele futures și forward sunt puțin utilizate, pe termen lung adoptarea lor ar putea aduce beneficii importante agricultorilor moldoveni.
Soluții ce ar putea încuraja folosirea acestor instrumente și ar reduce problemele menționate:
- Creșterea educației financiare și a accesului la informații: Fermierii au nevoie de instruire privind funcționarea piețelor agricole, interpretarea cotațiilor bursiere și managementul riscurilor.
- Construirea încrederii prin contracte echitabile și relații de durată: Exportatorii și procesatorii locali pot lucra împreună cu asociațiile de fermieri la modele de contracte forward echilibrate, care să protejeze și producătorul, și cumpărătorul. De exemplu, includerea unor clauze de forță majoră sau de repartizare a riscurilor (în caz de calamități naturale, părțile renegociază cantitățile sau termenele, în loc de penalizări dure) ar oferi mai multă siguranță fermierilor.
- Dezvoltarea unei piețe organizate (bursă de mărfuri): Înființarea unei burse de cereale ar putea fi un punct de cotitură. O astfel de platformă ar oferi contracte standardizate, prețuri în timp real și mecanisme de clearing, reducând riscul de neplată. Bursa ar aduce stabilitate și corectitudine în formarea prețurilor, reducând dependența de intermediari și integrând agricultura Moldovei în piața regională.
- Autoritățile și sectorul privat ar trebui să accelereze demersurile de creare a acestei piețe organizate (există deja inițiative de sprijin din partea Bursei de Valori București).
Asocierea fermierilor și creșterea puterii de negociere
O soluție la fragmentare este ca producătorii să lucreze împreună. Cooperativele sau grupurile de producători pot centraliza volume mai mari de marfă, făcând mai fezabile contractele forward (un trader va fi mai dispus să semneze pentru 1000 de tone cu o cooperativă de 10 fermieri, decât 100 tone de la un singur fermier mic).
Asocierea aduce și posibilitatea de a stoca recolta în silozuri comune, astfel încât fermierii să nu fie forțați să vândă imediat după recoltă, putând aștepta momentul potrivit sau onorând contracte la termen.
Asigurarea recoltei și instrumente de gestionare a riscului: Pentru a încuraja un fermier să semneze un contract forward, trebuie să-i scadă frica de necunoscut.
Asigurarea agricolă corectă și echitabilă ar fi o soluție. În paralel, companiile pot oferi contracte cu preț minim garantat.
Strategii graduale de vânzare: O recomandare practică este ca fermierii să nu își pună toate ouăle în același coș.
Specialiștii sugerează semnarea de contracte forward pentru o parte din producție (de exemplu, 20-30% din recolta estimată, sau 1-2 tone la hectar) și vânzarea restului pe piața spot.
Astfel, agricultorul își securizează o parte din venit (acoperindu-și costurile de producție), dar păstrează și o marjă de manevră dacă prețurile cresc ulterior.
Această abordare combinată reduce riscurile și poate servi ca exercițiu de acomodare cu contractele forward, fără expunere totală. În timp, pe măsură ce câștigă experiență și încredere, fermierii pot crește procentul contractat în avans.
P.S. Aceste informații au fost realizate în baza discuțiilor cu fermierii și traderii. Completările sau comentariile obiective sunt binevenite! :)
Comentarii