Pandemia COVID-19 pune o presiune enormă asupra sistemelor publice de sănătate din întreaga lume, iar milioane de oameni din cele mai avansate economii ale lumii se află în diverse forme de carantină.
Știm că pierderile umane vor fi mari și că eforturile masive de a ține piept epidemiei implică costuri economice grele.
Pentru a reduce riscul de afectare și mai mare generat de o lipsă de alimente pentru milioane de oameni, chiar și în țările bogate – întreg globul trebuie să ia măsuri imediate pentru a reduce perturbările în lanțurile de aprovizionare cu alimente.
Este necesar un răspuns coordonat și coerent la nivel global pentru a împiedica această criză de sănătate publică să declanșeze o criză alimentară în care oamenii să nu aibă acces sau să nu-și poată permite să se alimenteze.
Deocamdată, COVID-19 nu a cauzat nicio tensiune asupra securității alimentare, în ciuda rapoartelor anecdotice ale asediilor asupra supermarketurilor aglomerate.
Deși nu este nevoie de panică, pentru că există o cantitate suficientă de alimente pentru toți, trebuie să fim pregătiți să facem față riscului în care alimentele să nu fie disponibile acolo unde este nevoie.
Focarul COVID-19, cu toate blocajele însoțitoare, a creat o congestie logistică care a ricoșat pe lanțurile valorice ale economiei globale moderne.
Restricțiile de circulație, precum și refuzul din partea lucrătorilor, pot împiedica fermierii să-și gestioneze fermele și procesatorii de produse alimentare (care se ocupă de majoritatea produselor agricole) să-și exercite atribuțiile. Lipsa de îngrășăminte, medicamente veterinare și alte aporturi necesare ar putea afecta și producția agricolă.
Închiderea restaurantelor, cumpărăturile alimentare mai puțin frecvente diminuează cererea de produse proaspete și produse pescărești, afectând producătorii și furnizorii, în special fermierii mici, cu consecințe pe termen lung pentru populația din ce în ce mai urbanizată a lumii, fie că se întâmplă asta în Manhattan sau Manila.
Incertitudinea cu privire la disponibilitatea alimentelor poate determina factorii de decizie să pună în aplicare măsuri restrictive comerciale pentru a proteja securitatea alimentară națională.
Având în vedere experiența crizei globale a prețurilor la produsele alimentare din 2007-2008, știm că astfel de măsuri nu pot decât să agraveze situația.
Restricțiile la export instituite de țările exportatoare pentru a crește disponibilitatea alimentelor pe piața internă ar putea duce la perturbări grave pe piața alimentară mondială, ceea ce duce la creșterea prețurilor și totodată la volatilitatea acestora.
În 2007-2008, aceste măsuri imediate s-au dovedit extrem de dăunătoare, în special pentru țările cu deficit alimentar, cu venituri mici și pentru eforturile organizațiilor umanitare de a procura mărfuri alimentare pentru cei nevoiași și vulnerabili.
Cu toții ar trebui să învățăm din trecutul nostru recent și să nu facem de două ori aceleași greșeli.
Factorii de decizie trebuie să aibă grijă să evite restrângerea accidentală a condițiilor de aprovizionare cu alimente.
În timp ce fiecare țară se confruntă cu propriile provocări, colaborarea – între guverne și întreaga gamă de sectoare și părți interesate – este primordială. Avem o problemă globală care necesită un răspuns global.
Trebuie să ne asigurăm că piețele alimentare funcționează corect și că informațiile despre prețuri, producție, consum și stocuri de produse alimentare sunt disponibile tuturor în timp real. Această abordare va reduce incertitudinea și va permite producătorilor, consumatorilor, comercianților și procesatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză și să nu admită un comportament de panică nejustificat pe piețele alimentare globale.
Efectele pandemiei COVID-19 asupra sănătății unora dintre cele mai sărace țări sunt încă necunoscute. Cu toate acestea, putem spune cu certitudine că orice criză alimentară care va rezulta ca urmare a unei politici slabe va fi un dezastru umanitar pe care îl putem evita.
Avem deja 113 milioane de oameni care suferă de foame acută; în Africa subsahariană, un sfert din populație este subnutrită. Orice perturbări în lanțurile de aprovizionare cu alimente vor intensifica atât suferința umană, cât și provocarea de a reduce foamea în întreaga lume.
Trebuie să facem tot posibilul pentru a nu lăsa să se întâmple acest lucru. Prevenirea costă mai puțin. Piețele globale sunt esențiale pentru atenuarea șocurilor ofertei și cererii în state și regiuni și trebuie să lucrăm împreună pentru a ne asigura că sunt reduse la minim orice întreruperi în lanțurile de aprovizionare cu alimente.
COVID-19 ne amintește în forță că solidaritatea nu este caritate, ci simțul realității.
QU Dongyu
Directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultuă (FAO)
Comentarii